16,546 matches
-
plastici universali precum Joseph Mallord William Turner, Claude Monet, John Constable, James Abbott McNeill Whistler, Caravaggio sau Johannes Vermeer. A mai alcătuit două antologii tematice de poezie: "Din lirica mării" (1964) și "Cântecul iubirii" (1966) și a publicat volumul de eseuri "Starea lirică" (1975) despre scriitori români și străini. De asemenea, a tradus din scrierile lui Robert Desnos (1969), Henri Michaux (1970), Max Jacob (1974), Ezra Pound (1975), Ted Hughes (1977), Sylvia Plath (1980). Traducerea volumului "Din cântecele lui Kra" de
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
adaptat cu Note și Glosar. V. In ultimii cinci ani, a desfășurat o vastă activitate publicistică în colectivul de redacție al revistei Candela de Montreal, unde semnează traducerea din franceză în română a romanului "" de (prezentat în foileton) precum și nuvele, eseuri, cronici literare. A publicat și în revistele și ziarele montrealeze: Destine Literare, Tribuna Noastră, Pagini Românești, Accent Montreal, Marca-Ro, dar și în alte publicații din Canada și din țară. Este membră a Asociației Canadiene a Scriitorilor Romani și a Cenaclului
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
David Press Print,Timișoara ,2015 ,în revista literară.Cronica Veche , iulie-august ,2016 , Iași ,pag.15 34. Ilie Gyurcsik,”De ce Poesii ?” și nu ”Poezii ”? ,în revista de cultură, ” Coloana Infinitului ”,anul XIX,ne.97 , Timișoara , 2016 ,pag.45-47 35.Ilie Gyurcsik, Eseu de interpretare și de parafrazare,Textul de interpretat , ”Alge ”, din vol. Ana Pop Sîrbu ,Poesii, edit.David Press Print , Timișoara ,2015 , în rev.lit Algoritm literar ,nr 2 ,trim.II ,2016,pag.24 36.Florin Dochia, Cronică literara, Ana Pop
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
sub titlul " Da Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions Gallimard. Slonim a publicat apoi un eseu despre proletcultismul bolșevism și despre futurism, publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă timpurie, Slonim a ridiculizat producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
întâmplă în Rusia și a susținut că literatura sovietică ar putea fi urmărită datorită valorii sale documentare. El însuși a publicat o introducere în literatura rusă în ediția din 1927 a "Slovanský Přehled". Scepticismul său este evident, de asemenea, în eseurile sale politice, unde a afirmat că ideile eserilor au fost înăbușite prin procesele spectacol din 1922. Cam prin acea perioadă, grupul eserilor din Praga a început să fie divizat în două tabere, fiecare acuzându-l pe celălalt de pactizare cu
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
au apărat pe criticul Andrei Siniavski, care a înfuriat autoritățile sovietice prin modul său de interpretare a operei lui Aleksandr Pușkin. La sfârșitul anului 1968, el a organizat o campanie de scriere de scrisori în sprijinul scriitorului-disident sovietic Aleksandr Soljenițîn. Eseul său istoric despre "Volya Rossii" a fost publicat în 1972, ca parte a recenziei literaturii ruse din exil realizate de Nikolai Poltorațki. El a îngrijit publicarea volumului "Ultimele poeme" (1973) ale Sofiei Pregel. Slonim a murit în 1976, în stațiunea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Mircea Eliade a fost atras de religiile Indiei antice, apoi de șamanism, de semnificația mitului primitiv, de morfologia sacrului și de istoria credințelor religioase, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române'', Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003. Opera sa științifică și religioasă (studii, lucrări, eseuri, rezultate în urma cercetărilor sale asupra religiilor) este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios. MIRCEA ELIADE. Este autorul termenului și conceptului de
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
1976). A elaborat, de asemenea, împreună cu I.P. Culianu, un "Dicționar al religiilor" (1989), rezultat în urma studierii a 33 de religii sau grupuri de religii. Mormântul lui Mircea Eliade din cimitirul Universității Chicago MIRCEA ELIADE. A mai publicat și volume de eseuri filosofice: "Alchimia asiatică" (1934), "Cosmologie și alchimie babiloniană" (1937), "Soliloquii" (1932), "Oceanografie" (1934), "Fragmentarium" (1939), "Mitul reintegrării" (1942), "Comentarii la legenda Meșterului Manole" și "Insula lui Euthanasus" (1943). MIRCEA ELIADE. A colaborat, încă din anii de liceu, cu proză fantastică
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
Șarpele" (1937), "Nuntă în cer" (1938), "Noaptea de Sânziene" (I-II, 1970); nuvele — "Secretul doctorului Honigberger" și "Nopți la Serampore" (1940), "Pe strada Mântuleasa" (1968), "La țigănci" (1969), "În curte la Dionis" (1977), "Tinerețe fără tinerețe" (1978). A mai publicat eseuri — "Despre Eminescu și Hasdeu" (1987), a realizat ediția critică "B.P. Hasdeu", a scris piese de teatru — "Coloana nesfârșită" (1970) și "Iphigenia" (1974) și memorialistică — "India" (1934), "Fragments d'un journal" (I-II, 1973-1981), "Memoires", "L'epreuve du labyrinthe" (1978). MIRCEA
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
Return of Lieutenant Boruvka". Poezia lui a fost publicat în 1999 într-un volum cu titlul "...nu există nici un remediu pentru această durere" (..."na tuhle bolest nejsou prášky"). Printre scrierile sale de non-ficțiune sunt "Talkin' Moscow Blues", o carte de eseuri despre jazz, literatură și politică, o autobiografie "Headed for the Blues", și două cărți despre cinematografia cehă printre care "All the Bright Young Men and Women". Škvorecký a scris scenarii pentru film și televiziune. Filmul "Batalionul de tancuri" a ecranizat
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
membru al Ordinului Canadei. Škvorecký a fost Guggenheim Fellow și un membru al Societății Regale din Canada. A primit distincția de Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres, République Française, 1996. Romane Nuvele Colecții de povestiri Colecții de eseuri
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
în creațiile avangardiste. Nezval a fost, de asemenea, o personalitate fondatoare a poetismului, o direcție în cadrul grupului Devětsil teoretizată în primul rând de Karel Teige. El a scris mai multe volume de poezie, piese de teatru și romane experimentale, memorii, eseuri și traduceri. Împreună cu Karel Teige, Jindřich Štyrský și Toyen, Nezval a călătorit frecvent la Paris, unde i-a cunoscut pe suprarealiștii francezi. Prietenia sa strânsă cu André Breton și Paul Éluard a jucat un rol esențial în fondarea "Grupului Suprarealist
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
(n. 25 ianuarie 1958, Torino) este un scriitor italian contemporan, licențiat în filozofie, autor de române, eseuri, piese de teatru și scenarii de film. Cea mai cunoscută opera a lui Baricco e proza scurtă Novecento, care a stat la baza filmului Legendă pianistului de pe ocean (1998), regizat de Giuseppe Tornatore. a vizitat România pentru prima dată pe
Alessandro Baricco () [Corola-website/Science/336181_a_337510]
-
afaceri externe și de călătorie, a cărui activitate de peste trei decenii a apărut, printre alte ziare și publicații, mai ales in The Atlantic, The Washington Post, The New York Times, The New Republic, The Național Interest, Foreign Affairs și The Wall Street Journal. Eseurile sale mai controversate cu privire la natură puterii americane au stârnit dezbateri și critici în mediul academic, mass-media, precum și la cele mai înalte nivele de guvernare. Printre articolele cele mai influente ale lui Kaplan se numără "The Coming Anarchy", publicat în The
Robert D. Kaplan () [Corola-website/Science/336200_a_337529]
-
său stil primitiv jucăuș. A colaborat cu fratele său, Karel, la scrierea mai multor piese de teatru și povestiri scurte; pe cont propriu, el a scris piesa de teatru utopică "Țara cu mai multe nume" și mai multe romane, precum și eseuri critice, în care a susținut arta inconștientului, pentru copii și pentru "sălbatici". El a fost numit de către fratele său ca adevăratul inventator al termenului "robot". A lucrat pe post de caricaturist la "Lidové Noviny", un ziar cu sediul în Praga
Josef Čapek () [Corola-website/Science/336208_a_337537]
-
Adolf Franz Karl Viktor Maria Loos (n. 10 decembrie 1870 - d. 23 august 1933) a fost un arhitect austriac și cehoslovac și un teoretician european influent al arhitecturii moderne. În eseul său "Ornament and Crime" a susținut suprafețele clare și netede în contrast cu decorațiunile generoase de Fin de siècle și, de asemenea, cu principiile estetice moderne ale Secesiunii vieneze. Loos a devenit un pionier al arhitecturii moderne și a contribuit cu teorie
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
constat în amenajarea interioară a magazinelor și cafenelelor din Viena. Loos a scris mai multe lucrări polemice. În "Spoken into the Void", publicată în 1900, el a atacat Secesiunea Vieneză, într-un moment când mișcarea se afla la apogeu. În eseurile sale, Loos a folosit lozinci provocatoare și este de remarcat pentru eseul/manifest intitulat "Ornament and Crime", prezentat într-o prelegere în 1910 și publicat pentru prima dată în 1913. El a explorat ideea că progresul culturii este asociat cu
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
scris mai multe lucrări polemice. În "Spoken into the Void", publicată în 1900, el a atacat Secesiunea Vieneză, într-un moment când mișcarea se afla la apogeu. În eseurile sale, Loos a folosit lozinci provocatoare și este de remarcat pentru eseul/manifest intitulat "Ornament and Crime", prezentat într-o prelegere în 1910 și publicat pentru prima dată în 1913. El a explorat ideea că progresul culturii este asociat cu eliminarea ornamentelor din obiectele de zi cu zi și că, prin urmare
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
această perioadă în articolele din revista literară britanică "Granta", în special "O copilărie în Terezin". În această perioadă de trai în condiții extreme a experimentat pentru prima dată „puterea eliberatoare pe care o poate da scrisul”, după ce a citit un eseu școlar în clasă. El se afla, de asemenea, în mijlocul unei comunități în care se spuneau povești, sub presiunea unor circumstanțe deosebite în care moartea era mereu prezentă. Copiii locuiau împreună cu mamele lor, fiind expuși unei bogate culturi orale de cântece
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
profesor la Universitatea din Ann Arbor, Michigan, SUA. Reîntors în Cehoslovacia, a fost marginalizat de regimul comunist și i s-a interzis să mai publice. Astfel, în anii '70-'80, a lucrat pentru scurte perioade ca muncitor. Scrierile sale (povestiri, eseuri și piese de teatru) au apărut în ediții samizdat sau în reviste ale exilului, fiind publicate ulterior și în țară. Ivan Klíma a fost în anul 1989 unul din fondatorii Asociației Scriitorilor, iar între anii 1990-1993 a fost președintele Centrului
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
în Jurnalism din partea . Lucrează pentru Fundația din Liban care pledează pentru liberatatea presei. Pe 3 august 2014, cel puțin 9 membri din familia să au fost uciși într-un atac aerian israelian, în sudul Fâșiei Gaza, în Rafah. În cadrul unui eseu intitulat „Never Ask Me About Peace Again” feminista descrie experiența prin care a trecut la auzirea veștii despre decesul familiei sale. Sahar Khalifeh (arabă: , scriitoare de origine palestiniană născută în anul 1942 în Nablus, Palestina. După ce a studiat la din
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
Femeilor la Universitatea din Iowa , înainte de întoarcerea în Palestina în 1988. Este cea care a pus bazele Centrului de Afaceri al Femeilor din Nablus, care acum are sedii și în Gaza și în Amman. Lucrările sale includ numeroase romane și eseuri, traduse în mai multe limbi, inclusiv în limba ebraică. În anul 2006 a obținut Medalia pentru Literatură în urma romanului sau „The Image, the Icon, and the Convenant”. FORTEAZACUPRINS
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
din 1837 până în 1841. Fondatorul său a fost William Evans Burton, un imigrant de origine engleză în Statele Unite ale Americii care a condus, de asemenea, un teatru și a fost un actor de mică importanță. Revista a publicat poezii, proză, eseuri, cu un accent pe viața sportivă. Articolele sportive se refereau la navigație, crichet, vânătoare etc. Pentru a concura cu alte reviste ale vremii, "Burton's" a inclus ilustrații suplimentare și o hârtie mai groasă decât cea standard. Cel mai faimos
Burton's Gentleman's Magazine () [Corola-website/Science/336325_a_337654]
-
care a refuzat-o. Potrivit unor relatări, Graham i-ar fi dat 15 dolari lui Poe ca un act de caritate prietenesc, dar nu i-ar fi plăcut poezia. Graham s-a revanșat față de Poe ceva mai târziu prin publicarea eseului „Filozofia compoziției”, în care Poe vorbea despre sursele sale de inspirație pentru celebrul său poem și despre teoriile sale cu privire la scrierea de calitate. Joseph Ripley Chandler și Bayard Taylor au fost, de asemenea, pentru scurte perioade ca redactori adjuncți ai
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
cariera sa timpurie un droghist. Interesul său în botanica începuse deja în tinerețe, și înainte de a pleca de la Leipzig, el a adunat și descris cele mai multe specii de plante din regiune. Mai tarziu, în 1867, a publicat rezultatele cercetărilor sale în eseul "Taschen-Flora von Leipzig". Din 1863-1866 îl întâlnim că comerciant la Berlin. Și acolo a petrecut cea mai mare parte a timpului liber în excursii botanice din această zonă, deseori întovărășit de doi botaniștii stabiliți la Berlin, Alexander Braun (1805-1877) și
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]