KorAP: Find »[drukola/base=fura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...656 657 658 ...720 >

17,991 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

om cumsecade era! Apoi se răstiră la negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia gușa și striga la prăvăliași: - Scoateți, bre, plăcintele afară, că nu are cine să le mai fure! Muierile aruncară cu roșii terciuite în tarabele lor. - Huo! Că voi sînteți mai pungași decât ei! Vindeți bostanul cu doi lei felia, nu vă e milă de omul sărac! Fir-ați ai morții cu neamul vostru! - Dar ce-aveți, bre

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lipindu-și picioarele desculțe unul de altul, ca la militărie. - Taci! strigă, ridicîndu-se și răsturnând scaunul omul statului. Se proptise cu palmele pe masă. - Unde-s, mă, caii? urlă de zuruiră ferestrele. Caii, mă, caii căruțașilor, ăi de i-ați furat voi! Sergentul își strânse mai bine centiroanele. Se băgă în vorbă, ca unul care știa metehnele celui mai mare: - Spuneți, mă, până nu se supără dom'șef! 236 - Nu știu nimic! Să fie mama a dracului! se jură codoșul. - Zău

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ne-am întors. - Hm! mormăi omul de la fereastră. Și veni aproape de ei. Râdea. Râseră și pungașii, mânzește, că le era inima cât un purice. O dată se încruntă comisarul: - Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
învățat să umble cu ea. Câte mai avea de aflat, că și meseria de hoț nu-i ușoară! Ucenicul își zicea de atunci în gînd: " Cine n-a trecut pe la pușcării nu-i caraman-giu de-adevăratelea!" Aici era școala, mai furau unul de la altul câte ceva și, când ieșeau, oameni erau, puteau să nu mai aibă griji. Celor de-l povățuiau le plăcea tânărul, că era silitor și se împrieteniseră la toartă. Din când în când îi mai ridicau la anchetă, îi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de leșie, vechi și cunoscut, îi aduse aminte că are de făcut treabă. Nu întrebă nimic. Se închise într-o odaie și plânse mult, din toată inima, tristă ca de moarte. În cărțile pe care le citise Veta, fetele erau furate de conți și de marchizi. Eroinele fascicolelor îngălbenite, sărace și frumoase, locuiau în case triste până se ivea un bărbat îndrăzneț să le schimbe viața. Acesta mfrunta o mulțime de primejdii și, în cele din urmă, își ducea mireasa într-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
înșelase nici de data asta. Paraschiv vorbea îndîrjit, privind groapa adâncă, sălbatică: - Mi s-a făcut sete, Treanță, să stăpânesc numai eu peste hoți, să călăresc Grivita și Filantropia, să văd ce e-n Obor și Mandravela și să-i fur Stăpânului pe Didina, să v-o dau vouă s-o mârliți și s-o batjocoriți, că 1-a lăsat pe Sandu și s-a dus după ăl puternic! Caiafa 9 privea fără să spună nimic. Era frumos ucenicul, cu fața

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aripă avea o cravată de mătase, 277 mândria lui de pește. S-a îngălbenit tot, de ziceai că dă moartea-n el. A vrut să spună ceva. Bozoncea 1-a scuipat drept în gură. De unde se găsise și el să fure! Asta nu putea să i-o ierte Stăpânul. De atunci nu-l mai văzuse nimeni pe tăinuitor. Sandu zicea c-ar fi auzit că s-a spânzurat, dar lui Nicu-Piele nu-i venea să creadă, pentru că ăștia, învățați să trăiască

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dar nu s-a arătat. - Și dacă? - Zice că să-l lași pe Bozoncea, c-a auzit că-l iei cu cununie... Gagica își scutură cerceii și părul negru. - Și ce să fac? v - Să vii cu mine. Altfel, te fură și-o să fie rău de tine... Cum ar fi plecat cu ăl bătrân, dar carnea ei nu uitase bătaia. Și, apoi, de unde știa ea care e mai tare? Uneori se mai gândise la noaptea lor de dragoste și-o cuprinsese

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai drăgăstos. Nu știa ce să-i mai facă s-o țină în voie. A dat din umeri, uitîndu-se afară. Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am ce face, să mă fure dacă poate... Gheorghe s-a încruntat. Cădea și el la bănuială: - Didino, tu -lai vândut atuncea, noaptea, pe Paraschiv... Ibovnica a început să se jure, speriată: - Să n-am parte de mama dacă-i adevărat! Ce, e nebun? - Nu-i

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o fur, i-a spus tovarășului, s-o învăț minte... Și-a așteptat în groapă nunta lui Bozoncea. Starostele se așezase pe treabă. Îi trebuiau bani pentru petrecere și se pusese cu jaful, ca în tinerețe. Luase Oborul, îl cutreiera, furase boi, dăduse buzna în case de negustori, le-adunase banii, el cu Sandu și cu Piele, veseli amândoi că se trezise Stăpânul și că aveau de lucru. Când își făcuse suma, și-a scos și galbenii ascunși de-i avea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
albă, cu cununiță în părul ei aspru, frumoasă, frumoasă, de se bucurau și lăutarii privind-o. Pe Sandu îl uitase Dumnezeu lângă poartă, cu ochii pe ea. S-au urcat în trăsuri. Nașul în față cu mireasa, unu Praporgicu, de furase și el în tinerețele sale, prieten cu Bozoncea, arătos, că avea bani din gros, și pe urmă nașa, nevasta lui, cu starostele. Într-a treia trăsură, veneau Mînă-mică și cu Piele, gătiți, cu obrazurile rase proaspăt, băuți puțin, să aibă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
au suit în mașini si-au fugit. Degeaba au așteptat hoții Filaretului la biserică. Nunta n-a mai venit. Nașii s-au întors târziu la casa ibovnicei, să spună lăutarilor să nu mai cânte, că s-a spart petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-a mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Iar tu, s-a răstit Paraschiv la ea, dacă mă mai vinzi vreodată, știi ce te-așteaptă! Ceilalți râdeau gros. Numai Sandu se gândea că în sufletul lui tot o mai ținea pe muierea asta batjocorită pe care i-o furaseră alții. I-a întins pe furiș mâna si-a mînguat-o. Gagica i-a aruncat scârbită degetele. Era deselată de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
scaune, plângând, cu copiii de mână. Măritei îi luase preșurile. Lui Matei potopul îi urnise dulapul cu scule. Meșterul, numai în izmene, alerga cu Petre, tinînd niște prăjini în mână, să-l oprească. Cizmarul abia adunase pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-un târziu, ploaia ostenise. Mai bătea rar și rece. Stere privea de pe scările lui de piatră mahalaua înecată toată sub o gârlă galbenă. 322 Apa bătuse și la geamurile pivniței lui. Ieșiseră copiii s-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
case grele, câte șase-șapte copii, toți flămânzi și bolnavi. Dumitru mai ținea sub acoperiș și-o muiere oloagă. Căra la ai lui tot ce găsea, pe ce punea mâna. În zori, ostenit de nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele lui largi. Bacșișurile le strângea muierea și le ascundea sub saltea. Cine -lar fi văzut mîngîindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spunea la ziuă glume fără perdea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fața încremenită a omătului și mișcă țurțurii cenușii ai pădurii. Se făcu din nou liniște, ca și când cineva și-ar fi tras sufletul, apoi zăpada fu spulberată pe neașteptate și ridicată în niște perdele albe și înalte care se prăbușeau. Țiganii fură orbiți o clipă și întoarseră spatele viscolului. Primul vai trecuse. Când priviră în urmă, văzură o trâmbă care se îngroșa. Alerga ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
colț în colț: - Eu nu mă ating. Dacă ne prinde? - Cum o să ne prindă? Luăm noaptea, când nu e nimeni. Ce, parcă a pus sergent lângă el? Nu se băgase Chirița. Marghioala a întrebat-o și pe Mita: - Tu nu furi, fă, un lighean de nisip de la primar? - Nu fur, coană Marghioală, mi-e frică... Tinca, la fel. Nu vrea să se ducă pe urmă la popă să se spovedească. Pe surdă, pe Lixandra, n-a mai întrebat-o. N-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
prinde? - Cum o să ne prindă? Luăm noaptea, când nu e nimeni. Ce, parcă a pus sergent lângă el? Nu se băgase Chirița. Marghioala a întrebat-o și pe Mita: - Tu nu furi, fă, un lighean de nisip de la primar? - Nu fur, coană Marghioală, mi-e frică... Tinca, la fel. Nu vrea să se ducă pe urmă la popă să se spovedească. Pe surdă, pe Lixandra, n-a mai întrebat-o. N-a spus nimic, a mârâit numai în ea: "Bine, bine

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fost să calce pe un trotuar sănătos, de bolovani, să nu-și murdărească ciubotele sparte-n vârf, pe care le purta de multă vreme. În fața cârciumii lui Stere, noroiul, de o palmă. Își aduse aminte că Marghioala o rugase să fure și ea un lighean de nisip și că nu îndrăznise. Uite, timpul trecuse și bine i-ar mai fi prins acum să nu mai bata atâta drum pentru o bucățică de morcov... Pentru că, orice ar fi spus fiecare, și Tinca

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și codoșul și-a spus în gînd: Acum nu mai e de mine. Trebuie să plec. Să mă las de meserie. S-a spart gașca... Și 1-a luat pe Paraschiv după el, să mai vadă o dată locurile pe unde furase la viața lui. Au trecut pe la simigii întu. Treariță era vesel. S-a rugat de cel tânăr. - Nu le face nimic, te rog eu, lasă-i că poate n-o să-i mai întîlnim. - Iar a dat mila-n tine! Gheorghe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
băutură. Au chemat și un armonist să le cânte și Gheorghe s-a însuflețit. A mărturisit: - Te-am mințit, mînca-ți-aș ochii! N-am lovit cu cuțitu-n viata mea. Numai gura de mine. Și nici la Ciucea n-am fost. De furat, am furat, nu zic, doar boala asta o am, nu dau cu suriul. Tot de la un zbanghiu am învățat: dacă pui mâna, te mai iartă. Ce zice? N-a avut. E al dracului! Dar dacă iei sufletu omului, nu te

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
chemat și un armonist să le cânte și Gheorghe s-a însuflețit. A mărturisit: - Te-am mințit, mînca-ți-aș ochii! N-am lovit cu cuțitu-n viata mea. Numai gura de mine. Și nici la Ciucea n-am fost. De furat, am furat, nu zic, doar boala asta o am, nu dau cu suriul. Tot de la un zbanghiu am învățat: dacă pui mâna, te mai iartă. Ce zice? N-a avut. E al dracului! Dar dacă iei sufletu omului, nu te lasă, ori

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap, dădea târcoale avutului primăriei, pe care-l păzea. Cine să vie aici, să fure niște mături? Nu mai apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă. Câmpul Cuțaridei se umpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să se fi sculat morții, s-ar fi rătăcit prin mahala. Se tăiaseră străzi noi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

insolență oarbă - a produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul său. Maimuțăreala nu Înseamnă asemănare. Poți mima o alură sau poți lua o poză, cum ai fura forma unui frac; dar comedia e obositoare, iar masca e crudă, Îngrozitor de purtat chiar pentru cei hotărâți să conspire Împotriva dandysmului, dacă ar fi cazul. Cu atât mai mult pentru drăgălașii noștri tineri. Plictisul pe care Îl inspiră și expiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
prezența. Departe de a-l reprezenta pe artist, În mintea acestora, croitorul se prezintă Întotdeauna sub forma unei necruțătoare facturi de plătit: instituția gulerelor tari este la mare cinste În ochii lor, orice fantezie pe care și-o permit este furată de la creditori, iar o trăsură, din birjă În viața de toate zilele, devine cupeu de Închiriat În zilele de Înmormântare sau de nuntă. Dacă nu au pornirea să strângă câte ceva, așa cum fac pălmașii, ca să-și asigure casa și masa la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]