18,601 matches
-
16 octombrie 1553. Încă în viață fiind, Cranach este foarte admirat de ceilalți artiști germani. După moarte această admirație este resimțită de un număr crescând de artiști, reprezentând orientări din cele mai variate. Dragostea artistului pentru peisaj îl face precursorul maeștrilor "școlii de pe Dunăre", caracterizată de o sensibilitate cert romantică față de natură, mai ales în cazul lui Albrecht Altdorfer. Hans Holbein cel Tânăr va lua drept model portretele lui Cranach, iar culorile calde din perioada vieneză vor fi o sursă de
Lucas Cranach cel Bătrân () [Corola-website/Science/306577_a_307906]
-
Swabiei) și William al V-lea de Montferrat, reprezentând Sfântul Imperiu Roman; Ludovic, Bertrand, fiul lui Alphonse, Thierry de Alsacia și diferiți lorzi seculari sau clerici reprezentând Franța; regele Baldwin, regina Melisende, patriarhul latin al Ierusalimului Fulk, Robert de Craon (maestru al Ordinului Templierilor), Raymond du Puy de Provence (maestru al Ordinului cavalerilor ospitalieri), Manasses de Hierges (conetabil al Ierusalimului]), Humphrey al II-lea al Toronului, Philip de Milly și Barisan de Ibelin, reprezentând Regatul Ierusalimului. Ar mai trebui amintit că
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Sfântul Imperiu Roman; Ludovic, Bertrand, fiul lui Alphonse, Thierry de Alsacia și diferiți lorzi seculari sau clerici reprezentând Franța; regele Baldwin, regina Melisende, patriarhul latin al Ierusalimului Fulk, Robert de Craon (maestru al Ordinului Templierilor), Raymond du Puy de Provence (maestru al Ordinului cavalerilor ospitalieri), Manasses de Hierges (conetabil al Ierusalimului]), Humphrey al II-lea al Toronului, Philip de Milly și Barisan de Ibelin, reprezentând Regatul Ierusalimului. Ar mai trebui amintit că nu au fost prezenți nicun reprezentant din Antiohia, Tripoli
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Académie des Beaux-Arts". Fragonard obține ""Prix de Rome"" în 1752 și intră în școala regală de pictură condusă de Carle Van Loo. Patru ani mai târziu ajunge la Roma unde, în afară de lucrările cerute de Academie, execută numeroase copii după operele maeștrilor italieni din bisericile și palatele orașului, dar și tablouri după natură. În vara anului 1761 întreprinde o călătorie prin mai multe orașe din nordul Italei, printre care Siena, Florența, Bologna, Veneția, însoțit de protectorul său, abatele de Saint-Non. La întoarcerea
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
Scenă prezintă momentul în care apă este preschimbata în vin, minune care prevestește "Euharistia". Veronese lucrează fără întrerupere. Puținul timp liber care îi rămâne îl dedică familiei sale. În 27 aprilie 1566 se căsătorește cu Elenă Badile, fiica primului său maestru, si se mută cu locuința în cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului "Sân Stefano". În aprilie 1573 Veronese termină un tablou de mari dimensiuni intitulat " Cină cea de Taină", destinat mănăstirii călugărilor dominicani de pa lângă bazilica "Sânți Giovanni e
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
mănăstirii călugărilor dominicani de pa lângă bazilica "Sânți Giovanni e Paolo", care să ornamenteze "refectorium"-ul, în locul unei opere a lui Titian, distrusă în urma unui incendiu. Atmosferă oarecum frivola a compoziției îi revoltă pe inchizitorii " Sfanțului Tribunal", care îi reproșează maestrului introducerea în tablou a "bufonilor, bețivilor, piticilor și a altor lucruri necuviincioase". La proces, artistul se apără cu multă înțelepciune, este în cele din urmă declarat nevinovat, insă tribunalul îi ordona schimbarea titlului operei, care din acel moment se va
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
Messina (1430-1479), originar din Sicilia și - mai ales - frații Bellini, Giovanni Bellini (ca. 1430-1516) și Gentile Bellini (1429-1517). Tatăl lor, Jacopo Bellini (ca. 1400-1470), era deja un artist matur când a renunțat la stilul gotic, al cărui reprezentant excepțional fusese maestrul său, Gentile da Fabriano. Jacopo Bellini preia noile idei, urmând exemplul fiilor săi, respectiv cel al ginerelui său, unul dintre pionerii italieni ai picturii în ulei, Andrea Mantegna (1431-1506). Aflat sub influența picturii flamande, Giovanni Bellini este printre primii pictori
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
i-a avut ca profesori pe Camil Ressu la desen și pe Corneliu Medrea la modelaj. După primul an de studii, a devenit audient și la Institutul de Stat. Ca student, locuia într-o mansardă unde făcea desene după marii maeștri. A absolvit cei trei ani de studii de la Academia Particulară Guguianu cu premiul întâi și a dat examen de admitere la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, fiind admis de o comisie specială direct în anul IV. Deoarece examenele teoretice
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
scutit de serviciu militar. Prima sa operă importantă este "Ofițer de vânători din garda imperială" (1812), imagine a victoriilor pe câmpurile de bătălie în timpul imperiului, tablou expus la Salonul din Paris în același an. Debutantul a fost aclamat ca un maestru, repurtează un succes de prestigiu - la vârsta de douăzeci și unu de ani - și primește medalia de aur. Tabloul reprezintă un ofițer al Gărzii lui Napoleon călare pe un cal ridicat în două picioare. Ofițerul se întoarce în șa pentru a da
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
pictor și, începând din anul 1840, se dedică tot mai mult studiilor sale de pictură. Se înscrie la cursul pictorului academic Charles Steuben, frecventează și câteva academii așa zise independente, pentru a putea lucra după model, studiază la Muzeul Louvre maeștrii picturii spaniole, venețiene și olandeze. Îi admiră în special pe olandezi - pe Rembrandt van Rijn și pe Frans Hals - iar în 1847 face chiar o călătorie în Olanda pentru a cunoaște mai bine pictura olandeză. În anul 1844, reușește să
Gustave Courbet () [Corola-website/Science/306938_a_308267]
-
a început să adune diferite trofee de la toți adversarii învinși de el, precum mască lui Guerrera. Jericho a început apoi un lung conflict cu Dean Malenko susținând că este un wrestler mai bun ca el, dar refuzând să lupte. Corespunzător maeștrilor ce folosesc tehnici în wrestling, Dea Malenko era cunoscut ca „The Mân of 1000 Holds”, dar Jericho își spunea „The Mân of 1004 Holds”. Pe 12 martie, 1998, un episod din WCW Thunder, Malenko a apărut pe fata cu mască
Chris Jericho () [Corola-website/Science/306909_a_308238]
-
Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921). Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua României, unde primește în anul următor gradele de Companion și Maestru. Iacob Negruzzi a fost Venerabilul acestei loji în 1886. Ca membru al Partidul Conservator a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iași, dar nu s-a remarcat în această calitate, este memorabilă doar intervenția sa din anul
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
pronaosul fiind extins peste mormintele primilor ctitori. Peste pronaos se află două turnuri cu tambur răsucit, după modelul turlelor mănăstirii Curtea de Argeș. Deasupra naosului se înalță turla principala. Pictură este realizată în stil neo-bizantin cu multe ornamente și decorații florale de către maestrul Costin Petrescu. Catapeteasma, desi făcută în 1839 de meșterul Chircol, isi recapătă acum strălucirea, fiind poleita și pictată din nou de Costin Petrescu. Cele cinci arcade sunt susținute de coloane dispuse câte patru pe fiecare parte. Pe prima arcada, cea
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
În 1790, după încercări în domeniul literaturii, Caspar începe să studieze desenul. Frecventează timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor și gravor deopotrivă. Quistrop îl îndeamnă să ia ca model pentru desenele sale reproducerile după operele marilor maeștri, și îi pune la dispoziție propria sa colecție de tablouri și gravuri. În același timp îl sfătuiește să deseneze după natură. Natura va fi principala sursă de inspirație a primelor sale lucrări. În 1794, Friedrich pleacă la Copenhaga, unde lucrează
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
la dispoziție propria sa colecție de tablouri și gravuri. În același timp îl sfătuiește să deseneze după natură. Natura va fi principala sursă de inspirație a primelor sale lucrări. În 1794, Friedrich pleacă la Copenhaga, unde lucrează cei mai buni maeștri ai acelor timpuri. Acolo stă patru ani și dobândește cunoștințe temeinice prin studierea perspectivei și compoziției. În mai 1798 se stabilește la Dresda, unde frecventează cea mai importantă Academie de Artă din Germania, fondată în 1769. Aici execută numeroase copii
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
Belle Arti sub îndrumarea lui Toti Scialoja, căruia îi datorează influența Expresionismului abstract care împreună cu Arte informală constituie binomul fundamental de la care pornește parcursul său creativ. Va începe în 1960, cu expoziția personală la galeria "La Tartaruga". Spre diferență de maeștrii săi, Kounellis arată imdeiat o urgență comunicativă puternică, care îl conduce la refuzarea prospectivelor individualiste, estetizante și decadente și la exaltarea valorii publice, colective a limbajului artistic. În primele sale opere pictează semne tipografice pe fond deschis, făcând aluzie la
Jannis Kounellis () [Corola-website/Science/307853_a_309182]
-
din „Politica lui Dumnezeu”, „Vizita și anatomia capului cardinalului Richelieu” și „Scrisoare pentru Ludovic al XIII-lea”. În 1635 este publicat la Valencia unul dintre numeroasele pamflete destinate să-l defăimeze, „"Tribunalul răzbunării juste, ce se ridică împotriva scrierilor lui , maestru în erori, doctor în nerușinare, licențiat în bufonerii, bacalaureat în mizerii, profesor universitar în vicii și protodiavol între oameni". În 1639, cu ocazia căderii în dezgrație a Contelui-Duce, Quevedo este arestat, i se confiscă toate cărțile, și, pe jumătate dezbrăcat
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
foarte sociabil și iubitor al luxului și al bunurilor lumești în general. Îi plăceau jocurile de cărți și coridele, fiind chiar criticat uneori că nu respectă normele de conduită ale unui reprezentant al clerului. În epoca sa era considerat un maestru al satirei, chiar dacă n-a ajuns la extremele expresioniste ale lui Quevedo sau la nuanțele obscure ale lui Juan de Tassis y Peralta, conte de Villamediana, care i-a fost prieten și unul din cei mai buni discipoli. Góngora a
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1967-1968 (4 meciuri) și apoi în Cupa Orașelor Târguri, precursoarea Cupei UEFA în sezoanele 1968-1969 (2 meciuri) și 1969-1970 (2 meciuri), fără să înscrie un gol. În anul 1970 i s-a decernat titlul de maestru emerit al sportului. Între anii 1971-1973 a jucat timp de două sezoane în Belgia la echipa Royal Antwerpen F.C. În anul 1973, a revenit în România însă nu a fost reprimit la Rapid, fiind considerat prea bătrân. Coe a plecat
Dan Coe () [Corola-website/Science/307870_a_309199]
-
Coe i s-a aprobat o cerere de deplasare în Belgia. A sosit în această țară, de unde a trecut în Germania, stabilindu-se în orașul Köln, unde a cerut azil politic. Deși a primit de la președintele Nicolae Ceaușescu titlul de "maestru emerit al sportului", aceasta nu a însemnat pentru Dan Coe un motiv de nu a mai critica sistemul politic din România. În țară, Coe era prea cunoscut și iubit. La 19 octombrie 1981, managerul imobilului l-a găsit pe Dan
Dan Coe () [Corola-website/Science/307870_a_309199]
-
d. 19 decembrie 2004 Iași) a fost un fotbalist român, care a jucat în majoritatea carierei sale fotbalistice la Steaua București. A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A fost Maestru al Sportului, cunoscut în fotbal cu numele de "Tătaru 2" dat fiind faptul că este fratele mai mic al unui alt mare fotbalist al CCA -ului și al echipei naționale a României pe nume Nicolae Tătaru. A fost unul dintre
Gheorghe Tătaru () [Corola-website/Science/307871_a_309200]
-
și în special la Centrul de Copii și Juniori, iar din anul 1991 pe Conpet Ploiești, de unde s-a pensionat în anul 2005. În anul 2000 a fost declarat cel mai bun fundaș stânga al tuturor timpurilor din România. Este maestru emerit al sportului și deține titlul de cetățean de onoare al municipiului Ploiești. Din cauza unor probleme grave de sănătate, diagnosticându-i-se o ischemie, adică un cheag de sânge care bloca circulația arterială, la 12 iulie 2006, Mihai Mocanu a
Mihai Mocanu () [Corola-website/Science/307872_a_309201]
-
Rapid București 4 - 1. Un fotbalist versatil, a fost folosit pe orice post, chiar și pe cel de portar, el apărând buturile într-o partidă oficială împotriva celor de la Gaz Metan Mediaș. A fost primul fotbalist care a fost numit „Maestru Emerit al Sportului” și căruia i s-a conferit „Ordinul Muncii cl. II”, în 1952. În anul 1946, la un an după ce Petschovschi părăsise clubul CA Oradea, un fotbalist maghiar a ajuns în probe la formația RC Strasbourg, declarând că
Iosif Petschovschi () [Corola-website/Science/307892_a_309221]
-
finalist (1989) al Cupei Campionilor Europeni. Câștigător al Supercupei Europei (1987) cu Steaua. O finală de Cupa Intercontinentală (1987) cu Steaua. A jucat 232 de jocuri în Divizia A și a marcat de 17 ori. O selecție în echipa națională. Maestru internațional al sportului. Deținător al decorației Meritului sportiv - clasa I. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a.
Lucian Bălan () [Corola-website/Science/307899_a_309228]
-
(n. 9 octombrie 1950, Iași) este un portar de fotbal român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. Este în prezent antrenor cu portarii la Steaua, club la care și-a petrecut mare parte a carierei. A fost supranumit "Eroul de pe Wembley" datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub
Vasile Iordache () [Corola-website/Science/307895_a_309224]