18,350 matches
-
cu o vază de fier, nu soțul tău. Exact o astfel de moarte mi s-ar potrivi mie. Imaginea se închide direct, fragmentată. Nu mai ai timp să te gândești la nimic. Tolănit pe iarbă, am ridicat privirile spre cer. Norul de adineauri dispăruse. Cred că se ascunsese după niște crengi. — Cred că încap și eu în imaginea aceea limitată, nu? — Oricine poate intra, oricine poate pleca de acolo. E un loc excelent. Numai că trebuie să te ștergi bine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu puteam scoate o vorbă. Nici eu, nici Umbra. Susurul înspăimântător al apei, pe care-l auzisem data trecută când am fost aici, era acum înăbușit de zăpadă. Mi se părea că se aude de undeva de departe. Am privit norii denși. Zidul de sud arăta și mai negru din pricina zăpezii. Nu mai avea ce să-mi spună, dar peisajului sălbatic ce se desfășura în fața ochilor i se potrivea foarte bine numele de capătul lumii. Cât am stat nemișcat, zăpada mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îndeobște albastru“. (Nicolae Steinhardt) ,, Condiția dragostei e să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț este tăcerea deplină, în care adun și cresc și păstrez ceea ce
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
colaborare cu Bajor Andor); D. R. Popescu, Oltyánok nyara [Vara oltenilor], București, 1965, Ök ketten vagy akik csak az erdőt látták [Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la pădure], Cluj-Napoca, 1974, Királyi vadászat [Vânătoare regală], București, 1975, Felhők császára [Împăratul norilor], București, 1979; V. Em. Galan, Baragán [Bărăgan], București, 1965; Eugen Barbu, Északi műút [Șoseaua Nordului], I-II, București, 1969; Fănuș Neagu, Fülledt nyár [Vară buimacă], București, 1969, És kiáltott az angyal [Îngerul a strigat], București, 1972; Remus Luca, Ma este
FODOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287061_a_288390]
-
îndeobște albastru“. (Nicolae Steinhardt) ,, Condiția dragostei e să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea mai de preț este tăcerea deplină, în care adun și cresc și păstrez ceea ce
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
e cea din Ion al lui Rebreanu. Fiul Simion și nepotul Valer, cu soțiile lor, își dispută concomitent loturile bătrânului, fiecare urmărind „întabularea” acestora pe numele său: tensiune și viclenie. În regia momentelor fierbinți, pigmentate cu „sudalme de se sperie norii”, autorul pune nu numai culoare regională, dar și o retorică fără greș. Despărțirea de lume a protagonistului (Înmormântarea lui Urcan) e prilej de revelație pătrunzătoare. Agonia omului „beteag”, dialogurile în jurul muribundului din „căsulia de bârne”, în care el se culcase
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
o parte, și improprietate și neclaritate, pe de alta. Din jocuri de cuvinte, sugestii, frânturi de imagini și de alegorii se nasc mici secvențe de fulgurări necontrolate. De altfel, poetul însuși recunoaște că are „imagini și cuvinte cu forme de nori”, schimbătoare, în combinații instabile, de unde și aspectul de poezie fără contururi precise, inconsistentă, abstractă, artificială, fără forță de iradiere sau, cum spune singur, „elegii cu ferestre închise”. SCRIERI: Lumini în interior, București, 1934; Integrare în vis, pref. D. Petrescu, București
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
este valabilă și pentru domeniul poeziei, cu o corecție însă: D. vizează o arhitectură răsturnată, reliefarea, căutarea intimității. Demersul poetic parcurge drumul de la expresia glacială parnasiană a începuturilor la descoperirea unei sensibilități frământate, de tip expresionist. Motivele constante (cetatea, statuia, norii, marea, visul) punctează starea de ascunsă conflictualitate dintre curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
Mefisto, dar nu pentru a-și potoli setea de cunoaștere, ci în schimbul unui sărut. Ipostaza, până la un punct, este a lui Hyperion din Luceafărul. Multe poezii sunt peisaje și pasteluri în manieră pillatiană, altele sunt dedicate erosului, totdeauna tragic, neîmplinit. Norul lui Magellan (1972) face pereche cu piesele din primul volum, în tehnica versului, ca și în formula poetică, tipic intelectualistă, la care adesea se adaugă ironia, o ironie tristă, provocată de imperfecțiunile speței umane. A tradus din Balzac și, îndeosebi
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
volum, în tehnica versului, ca și în formula poetică, tipic intelectualistă, la care adesea se adaugă ironia, o ironie tristă, provocată de imperfecțiunile speței umane. A tradus din Balzac și, îndeosebi, din literatura maghiară. SCRIERI: Elegii și egloge, București, 1969; Norul lui Magellan, București, 1972; Prin vântul toamnei, București, 1987; Pactul cu diavolul, Plenița, 1994; Adaptarea la mediu, Craiova, 1997; Năzdrăvăniile lui Făt-Frumos, Craiova, 1997; Palatul fermecat, Craiova, 1997. Traduceri: Pavel Antokolski, Versuri alese, București, 1955; Erik Majtényi, Versuri alese, București
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan”, VTRA, 1973, 1; Petre Got, „Norul lui Magellan”, VR, 1973, 1; Firan, Macedonski-Arghezi, 227-228; Lit. rom. cont., I, 518; Firan, Profiluri, 382-384
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan”, VTRA, 1973, 1; Petre Got, „Norul lui Magellan”, VR, 1973, 1; Firan, Macedonski-Arghezi, 227-228; Lit. rom. cont., I, 518; Firan, Profiluri, 382-384; Dicț. scriit. rom., II, 442-443. M.Vs.
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan”, VTRA, 1973, 1; Petre Got, „Norul lui Magellan”, VR, 1973, 1; Firan, Macedonski-Arghezi, 227-228; Lit. rom. cont., I, 518; Firan, Profiluri, 382-384; Dicț. scriit. rom., II, 442-443. M.Vs.
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL, 1972, 30; Mircea Iorgulescu, „Norul lui Magellan˝, LCF, 1972, 36; Dan Culcer, „Norul lui Magellan”, VTRA, 1973, 1; Petre Got, „Norul lui Magellan”, VR, 1973, 1; Firan, Macedonski-Arghezi, 227-228; Lit. rom. cont., I, 518; Firan, Profiluri, 382-384; Dicț. scriit. rom., II, 442-443. M.Vs.
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
sau activități concrete merită să fie considerat eroic. Oglinzile la Echenoz, televiziunea la Toussaint și musca la Oster sînt simbolurile acestui labirint de sticlă, ale dîrelor acestui cer veșnic senin pe suprafața căruia eroii minimaliști dau orice să apară un nor - unul singur care să le distragă privirea de la ea Însăși. Minimalsmul, astăzi, s-a instituționalizat. Studiul literaturii minimaliste se face În universități. Desigur, asta nu echivalează cu o statuficare. Să ne gîndim la faptul că avem de-a face de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1999), cu o teză despre Aron Cotruș. Pentru scrisul lui C. este caracteristic poemul discursiv, atent construit, cu o imagistică bogată și frumoasă, chiar „somptuoasă” (Marian Papahagi). Simbolurile cele mai frecvente din primul volum, În odăile fulgerului, sunt lebăda, cârtița, norii, fulgerul, aripa, cuvântul. Ele au întotdeauna o dublă funcție, antrenând acorduri metapoetice, în căutarea unei expresivități ce vizează, dincolo de retorica fastuoasă, tematica abisală (singurătatea, tăcerea, melancolia), convertită în atitudini existențiale. Familiarizat cu tehnicile și temele liricii moderne, C. cultivă ambiguitatea
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
radio Europa Liberă o scrisoare de demascare a crimelor împotriva umanității și a culturii sub regimul Ceaușescu. A debutat în presă în 1947, în „Națiunea”, cu un articol despre Sensul morții la Poe. Editorial a debutat abia în 1979, cu Norii, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. I se vor mai acorda Premiul Uniunii Scriitorilor, în 1993, pentru traducerea volumului Povestiri orientale de Marguerite Yourcenar, și Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru volumul VII din seria Opere de
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
de receptat de exegeza românească, orientată îndeosebi doar spre una sau alta dintre direcțiile preocupărilor sale. Deviza sub care s-ar putea reuni toate scrierile sale originale, fie ele beletristice, fie de exegeză critică sau eseuri morale, este enunțată în Norii: „Homo sum: caelestium nihil a me alienum puto”. Ca scriitor, C. a cultivat un tip de text adecvat propriei structuri intelectuale: o suită de însemnări fragmentare, reunite într-un ansamblu ce poate fi subsumat speciei poemului în proză, poem liric-simbolic
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
și definire de sine, descriere și sugestie, ordonare contemplativ rațională a universului și deschidere a cugetării spre goluri nebănuite. Adresate „unor ființe ca noi, făcute și din semne, și din timp, destinate să-și instituie și să-și transtituie ființe”, Norii, Pasărea Phoenix (1986), Oglinzile (1993), În adâncile fântâni ale mării (1997) cultivă intens concentrarea și sugestia orientală a haiku-ului, cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
cultivă intens concentrarea și sugestia orientală a haiku-ului, cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și gândului spre imensitatea perenă a bolții cerești. În tradiția marelui stil al descrierii în care contemplatorul se implică
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și gândului spre imensitatea perenă a bolții cerești. În tradiția marelui stil al descrierii în care contemplatorul se implică, ilustrat de A.I. Odobescu și V. Pârvan, fulgeră sub
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
din Vechiul Testament, din latina medievală (Dante, De vulgari eloquentia, Epistulae, Eclogae), din italiană (Massimo Bontempelli, Emilio Cecchi, Adriano Tilgher), din franceză (Marguerite Yourcenar, Georges Dumézil, Emil Cioran, Georges Duby), din engleză (Virginia Woolf, T. S. Eliot, Frances A. Yates). SCRIERI: Norii, București, 1979; ed. București, 1996; Epos și logos. 25 de studii și interpretări, București, 1981; Poezia, București, 1983; Pasărea Phoenix, București, 1986; Oglinzile, București, 1993; Luminile și umbrele sufletului, București, 1995; Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, București, 1997; În
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Cristian Bădiță, București, 1998 (în colaborare cu Cristian Bădiliță); Nina Berberova, Cartea fericirii, București, 1998; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian, București, 1998; Victor Valgard, Teatru - Theâtre, ed. bilingvă, București, 2000 (în colaborare cu Irina Mavrodin). Repere bibliografice: Georgeta Horodincă, Cartea norilor, RL, 1979, 52; Gheorghe Pituț, Poemele vederii, LCF, 1980, 7; Mircea Tomuș, „Norii”, T, 1980, 2; Ștefan Aug. Doinaș, Omul care traduce norii, VR, 1980, 2; Liviu Antonesei, „Norii”, CL, 1980, 3; Gheorghe Grigurcu, Un poet al norilor: Petru Creția
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]