17,095 matches
-
toate acestea, sunt destule spații ce oferă surprize ocazionale, cum ar fi efectul încărcat de trompetă ușor de recunoscut a lui Jon Hassell din piesa "Shadow". Conștient fiind de calitățile profunde auditive, Eno declară, ""Ca întreg, "On Land" e un peisaj tulburat: unele semitonuri intenționat amenință sunetele secundare, astfel primind/ având parte de caractere grațioase idilice în vârf, dar dedesubt e o disonanță asemeni unui cutremur iminent"". De asemenea Eno face declarații și asupra modului în care muzica--în particular acest album
Ambient 4: On Land () [Corola-website/Science/326450_a_327779]
-
milioane de spectatori.”" Un alt critic, Ioan Lazăr, observă că deși „filmele cantonează într-un decor intens fotogenizat, desigur depășind desuetudinea din producțiile similare, datorate lui Horia Igiroșanu” scenariștii imprimă filmului imaginație, dialoguri dezinvolte și pline de umor și suspans, Peisajele filmate sunt „în ton cu aerul degajat al haiducilor”, spre exemplu scena de final în care șirul de haiduci călări trece peste dealuri sau cadrul îndepărtat în care apar turci atârnând cu capul în jos în spânzurătorile-capcană din pădure. Marga
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
În film au scurte apariții John Astin (interpretând pe prezentatorul emisiunii "Kent Winkdale"), Moon Unit Zappa, Robbie Coltrane, Maureen Lipman, Leslie Phillips, Ballard Berkeley, Eric Idle și o apariție muzicală a formației The Power Station ("Some Like It Hot"). Faimoasele peisaje și locuri care apar în timpul călătoriei familiei în Anglia, Franța, Germania de Vest și Italia includ: Alte locații folosite în film sunt: Scenele presupuse a avea loc în Germania de Vest au fost filmate de fapt în Italia (Brixen). Filmul
Vacanță prin Europa () [Corola-website/Science/326460_a_327789]
-
retrag, dar rămân abrupți. Aici rocile sunt dezagregate de insolație și îngheț, iar în timpul averselor sunt atacate prin acțiunea de pluviodenudare. Când roca este moale și impermeabilă (argilă sau marna) apar numeroase ravene și ogase, situate unele lângă altele, creând peisaje dezolante numite pământuri rele. Versantul este astfel măcinat în mod uniform, pe toată suprafață să, retrăgându-se paralel cu el însuși. Prin retragere, la baza să rămâne un câmp tot mai întins, ușor înclinat, dar neted, care se numește glacis
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
și șlefuiește proeminentele rocilor, lărgește spărturile, spulberă materialele fine. Contribuie la formarea reliefului rezidual de tip „babe”, „ciuperci”, „sfincși”. În alte locuri vântul depune praf, dând acumulări loessoide sau dune de nisip. Uneori evacuarea elementelor fine duce la dezvoltarea unui peisaj de câmpuri de pietre și blocuri, asemănătoare ergurilor. Acțiunea fluviatila (fluvio-periglaciatia, gelifluviatia) este prezentă o perioadă foarte scurtă și are un efect limitat în geneză reliefului. Rețeaua hidrografica este slab organizată; regimul debitelor este influențat de natură climatului și de
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural de tip peisaj terestru) situată în România, pe teritoriile administrative ale județelor Alba, Cluj și Bihor. Parcul național se află în vestul țării, în partea central-estică a Munților Apuseni, înconjurat de Masivul Vlădeasa la nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munții Bihorului la
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
ocazia comemorării a 50 de ani de la moartea poetului, ca și o altă pictură, mai celebră, a poetului - „Pușkin luându-și adio de la mare”, pe care Aivazovski a pictat-o împreună cu Ilia Repin. (Repin a pictat figura poetului, iar Aivazovski peisajul). Ambele picturi se referă la poemul „La mare” al lui Pușkin (în ). Artistul a donat pictura Muzeului Academiei de Arte, care, la rândul ei, a dăruit-o Muzeului de Artă V.V. Vereșciaghin din orașul Mîkolaiv, unde se află și în
Pușkin pe malul Mării Negre () [Corola-website/Science/323692_a_325021]
-
Aivazovski, după o călătorie efectuată împreună cu amiralul Fiodor Litke pe țărmurile Asiei Mici și în insulele grecești. Acest tablou se află expus la Muzeul Național de Artă al Republicii Belarus din orașul Minsk. Acest tablou este un exemplu viu de peisaj nocturn din lucrările timpurii ale lui Aivazovski, pictor format la Școala de Belle Arte sub influența directă a curentului romantic. . Ideea de a realiza această pictură i-a provenit lui Aivazovski după o excursie pe coasta Asiei Mici și în
Noapte pe insula Rodos () [Corola-website/Science/323693_a_325022]
-
Arhipelagului grecesc, pe care pictorul a făcut-o în primăvara anului 1845 împreună cu amiralul Fiodor Litke. Pe parcursul călătoriei, Aivazovski nu a pictat nimic, dar a făcut sute de schițe ale orașelor de pe coastele insulelor Creta și Chios, precum și schițe de peisaje din Constantinopol, care i-au servit mai târziu ca surse de inspirație pentru tablourile viitoare, inclusiv pentru „”. În conformitate cu tradiția sa de a picta peisaje marine, Aivazovski, deși își avea propriile schițe, a realizat imagini din memorie. Pictura „Noapte pe insula
Noapte pe insula Rodos () [Corola-website/Science/323693_a_325022]
-
a făcut sute de schițe ale orașelor de pe coastele insulelor Creta și Chios, precum și schițe de peisaje din Constantinopol, care i-au servit mai târziu ca surse de inspirație pentru tablourile viitoare, inclusiv pentru „”. În conformitate cu tradiția sa de a picta peisaje marine, Aivazovski, deși își avea propriile schițe, a realizat imagini din memorie. Pictura „Noapte pe insula Rodos” prezintă reflecții luminoase neobișnuite pentru privitorii artei ruse. În această compoziție, ca și în cele mai multe lucrări ale lui Aivazovski, ies în evidență trei
Noapte pe insula Rodos () [Corola-website/Science/323693_a_325022]
-
ales acele locații din dorința de a obține o autenticitate mai mare și din respect pentru tradițiile locale, precum și din motive economice. Peter Strickland a afirmat că nu și-ar fi dorit să filmeze în altă parte, fiind mulțumit de peisajele din România și de colaborarea cu actorii români și unguri. Unele scene au fost repetate, apelându-se și la improvizații. Producătorul Peter Strickland a rămas fără bani în timp ce filmul se afla în faza de postproducție, el fiind ajutat de producătorii
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
Guardian" au afirmat că "Katalin Varga" este unul dintre cele mai bune filme de debut din 2009, „o poveste lentă, insistentă și profund dostoievskiană despre violență și răzbunare filmată într-un sat românesc”. Ei au lăudat drama cu accente horror, peisajele idilice și interpretările actorilor. Jonathan Romney afirma în "The Independent" că filmul lui Peter Strickland este „un film puternic, neliniștitor”, cu accente gotice, în care tensiunea crește treptat până la declanșarea unei tragedii inexorabile. Jurnalistul de film Mihai Fulger a apreciat
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
explicite (diferența dintre „soțul meu” și „tatăl tău” sau discursul ucigașului din finalul filmului), iar o parte din scene nu sunt suficient de puternice. Criticul literar și de film Angelo Mitchievici a susținut că unul dintre personajele acestui film este peisajul românesc transilvănean, un spațiu mioritic format din dealuri și văi străbătute de ciobani cu turme de oi și din păduri care freamătă nostalgic. Această natură nu este însă idilică precum în peisajele grigoresciene, ci împrăștie un aer amenințător și vuiește
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
susținut că unul dintre personajele acestui film este peisajul românesc transilvănean, un spațiu mioritic format din dealuri și văi străbătute de ciobani cu turme de oi și din păduri care freamătă nostalgic. Această natură nu este însă idilică precum în peisajele grigoresciene, ci împrăștie un aer amenințător și vuiește surd de sunete chinuitoare, devenind scena unei tragedii. Chipul lui Katalin Varga se remarcă prin duritate și chiar cruzime, purtând o pecete a destinului ca în tragedia antică, iar actrița trece cu
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
Majoritatea operelor au teme religioase. În afară de acestea, Leonardo a realizat și portrete. Compozițiile lui sunt armonioase și curgătoare, creând o extraordinară impresie de real. El a creat modalități foarte fine ale umbrei și ale luminii, în special pentru chipurile și peisajele din fundal. Inovația sa în pictură a influențat arta italiană pentru mai mult de un secol după moartea sa, dar operele sale au trezit numeroase controverse. Nu a influențat numai pictura, ci și cinematografia. Lista de opere este împărțită în
Listă de opere ale lui Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/323033_a_324362]
-
pânză. A apărut și în filmul din 2006, "Codul lui Da Vinci". Pictura care inspiră dragoste maternală și afecțiune o repezintă pe Fecioara Maria alăptându-l pe Pruncul Iisus într-o încăpere cu două ferestre prin care se vede un peisaj. Fecioara pare calmă și fericită, iar Pruncul sănătos și sătul. Sfânta Maria are capul aplecat (poziție tipică tablourilor lui Da Vinci) spre băiatul cu privirea îndreptată spre un punct din exteriorul spațiului pictural, ceea ce reprezintă o chemare adresată spectatorului, care
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
tipică tablourilor lui Da Vinci) spre băiatul cu privirea îndreptată spre un punct din exteriorul spațiului pictural, ceea ce reprezintă o chemare adresată spectatorului, care este atras în interiorul picturii și implicat într-un raport de comunicare diectă cu imaginea sacră. Liniștea peisajului distant muntos reflectă vise umaniste cu omul Ideal și o viață Armonioasă. Ținuta Fecioarei dispune de un detaliu care era probabil comun în alăptarea de pe vremea Florenței renascentiste, dar care este văzut mai rar acum - există o deschizătură în materialul
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
a luat pictura în grijă mai târziu (deși se spune că profesorul său a realizat capul Fecioarei). Opera a fost inițiată în 1480 și completată în 1490. Acest lucru este sugerat de câteva contururi aspre, poziția inconfortabilă a bebelușului și peisajul, care nu este un model standard ca în picturile "Fecioara între stânci", "Mona Lisa/Gioconda" și "Sfântul Ieronim". Conform criticului de artă John McEwen pictura ar putea fi atribuită și lui Ambrogio de Predis, un partener oficial sau contractant al
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
făcea pe Schiaparelli să-și observe propria structură oculară, pe care a asemuit-o unor canale. Teoria lui Schiaparelli l-a influențat ulterior pe astronomul american Percival Lowell. În 1895, Lowell a publicat cartea "Mars" în care specula pe marginea peisajului arid, muribund, care îi forțase pe locuitori să construiască o serie de canale cu lungimi de mii de mile pentru a aduce apă de la calotele polare în vederea irigării pământului arabil rămas. Pe această idee s-au bazat majoritatea ideile științifice
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
păducel. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari. Livezi, culturi de porumb, lucernă și leguminoase, fânețe sau pajiști (suprapășunate de oi, vaci și capre), ocupă suprafețe relativ mici, astfel că rezultă un peisaj de tip mozaic. În raport cu Vârful Istrița, la vest de acesta ascensiunea satelor a împins limita pădurilor spre creastă , locul acestora fiind luat în principal de către vița de vie și mai puțin de către livezile de pomi fructiferi. În estul vârfului, datorită
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
repetat că folosesc pozele postate de Scalzi pe Whatever pe post de fundal la ecranele calculatoarelor lor, autorul a creat un set de fotografii pe Flickr, destinat uzului personal non-comercial. Unele fotografii includ pisici, altele apusuri de soare sau alte peisaje naturale, uneori modificate în Photoshop. Pe 29 martie 2007 s-a anunțat că Scalzi a fost din nou nominalizat la premiul Hugo, de data aceasta la categoria "Cel mai bun fan scriitor", pentru lucrările sale online pe tema science fictionului
John Scalzi () [Corola-website/Science/323182_a_324511]
-
lemn, circulare, polizoare, compresor) fiind realizate tot de M.G., acesta fiind în decursul vieții un autodidact cu o inventivitate creativă deosebită. Majoritatea picturilor au fost executate în fața șevaletului din atelierul său aflat la subsolul casei din municipiul Craiova, dar și peisaje în natură sau în deplasări. 1953
Mircea Mihail Ghiorghiu () [Corola-website/Science/323229_a_324558]
-
multe piese care prind bine la public, printre care ""Tu, doar tu"", ""Spune-mi dacă vrei"" și ""Aproape de tine"". Din anul 2000, componența trupei rămâne în formula actuală: Daniel Badea și Cătălina Zanfir. După anul 2002, trupa a ieșit din peisajul muzical, iar Daniel Badea, principalul membru al formației, devine jurnalist. Trupa a avut o scurtă revenire pe piața muzicală în anul 2011, cu piesa ""Over & Over"", însă nu au beneficiat de promovarea așteptată pe posturile de radio.. În prezent (în
Double D () [Corola-website/Science/323248_a_324577]
-
Clădirea Hotelului Ardealul din Arad (fostul "Hotel Crucea Albă") este un monument istoric din peisajul arhitectural al Municipiului Arad (). Pe locul actualei clădiri se afla încă în secolul al XVIII-lea stația de poștalioane a Aradului. Clădirea actuală a fost construită între anii 1840-1841, după planurile arhitectului Franz Mahler. În 1868 după inaugurarea căii ferate
Hotel Ardealul () [Corola-website/Science/323361_a_324690]
-
calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță-troiță de peste intrarea în incintă și mesele de pomeni acoperite, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, înconjurat de un peisaj pitoresc. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârcești poate fi aproximat spre sfârșitul secolului 18. Construcția este antedatată de anul "„1808”" însemnat pe peretele de sud-est al altarului. Această
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]