18,182 matches
-
București. Aici i s-a adus critica că nu poate fi "... nici ca decorație, nici ca pictură, prea multă decorație pentru o lucrare de caracter pictural și prea multă pictură pentru o lucrare cu caracter decorativ". Un admirator nedisputat al pictorului a fost criticul și colecționarul Alexandru Bogdan-Pitești, care a considerat că cele două lucrări sunt cele mai bune făcute vreodată în România. Se cunoștea că Bogdan-Pitești era unul dintre cei mai fervenți susținători ai mișcării de înnoire a artei românești
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
gen Baltazar a folosit o manieră impresionistă unde s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi un savant determinat să reconstituie amănuntul trecutului, în lucrările de inspirație mitologică pictorul a fugit de banal și de trivialitatea specific burgheză, pentru a crea imagini dorite a fi monumentale și sublime în stilul lui Edward Burne-Jones, Gustave Moreau, Arnold Böcklin sau Puvis de Chavannes. Apcar Baltazar l-a denumit pe cel din
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
reînviere în turnura neogotică care a urmat. Astfel, cei care au intuit evoluția curentului - William Morris, John Ruskin, Eugène Viollet-le-Duc etc. - au studiat și au relevat virtuțiile catedralelor și au stimulat interesul pentru ele în lumea artistică. Imediat după ei, pictorii, arhitecții și graficienii au preluat elementele stilistice gotice și le-au integrat propriilor mijloace de exprimare. Pe renașterea gotică s-a bazat Mișcarea artistică Arts and Crafts și unii arhitecți ca Henry Van de Velde și Arthur Mackmurdo. Limbajul neogotic
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
niște decoratori și s-au limitat să repete la infinit motivele ornamentale ale arhitecturii ruse vechi. Rezultatele acestor demersuri au fost niște edificii inestetice, greoaie, care frizau adesea kitsch-ul. Neobizantinismul a avut doar în pictură unele succese, datorită unor pictori absolut excepționali precum Mihail Vrubel și frații Viktor Vasnețov și Apollinary Vasnețsov. Apcar Baltazar s-a afirmat ca unul dintre cei mai fervenți militanți pentru prezervarea și protejarea artei medievale din România. Preocupările sale în acest domeniu au îmbrăcat mai
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și Ștefan Luchian, Apcar Baltazar a fost angrenat în zugrăvirea unor lăcașuri de cult ortodoxe. Baltazar a pictat biserica din Drăcșani, Teleorman și a restaurat pictura murală executată de Gheorghe Tattarescu la Biserica Oțetari din București (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). Pictorul Baltazar s-a documentat temeinic înainte de a aborda zugrăvirea în frescă, fiind un studios înveterat; el a cercetat amănunțit nu doar vechile așezăminte românești, ci și arta bizantină. A executat releveuri și schițe pregătitoare - cum au fost cele de la Mănăstirea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
că Baltazar a făcut „"... o serie întreagă de desenuri, adevărate bijuterii de artă străveche adunate pe nenumărate planșe, muncind cu răbdare de benedictin, copiind pe încetul elementele caracteristice necesare unei vaste lucrări asupra vechei noastre picturi"”. Toate desenele pe care pictorul le-a făcut au o valoare de sine stătătoare datorată fineții execuției și dezvăluie calitățile de decorator ale artistului. Acesta a publicat în perioada anilor 1908-1909 în "Buletinul monumentelor istorice" monografii tematice precum: "Frescurile de la Hurezi", "Decorațiunile de la paraclisul Mitropoliei
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
dezvăluie calitățile de decorator ale artistului. Acesta a publicat în perioada anilor 1908-1909 în "Buletinul monumentelor istorice" monografii tematice precum: "Frescurile de la Hurezi", "Decorațiunile de la paraclisul Mitropoliei din București" și "Frescurile de la Colțea". Printre ultimele lucrări de grafică pe care pictorul le-a realizat au fost copiile făcute la Mănăstirea Hurezi și la Filipeștii de Pădure. În acestea se poate observa atenția pe care el a acordat-o motivelor ornamentale pe care a intenționat să le utilizeze în viitoarele sale creații
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
crearea unor mari compoziții istorice, care l-au determinat să studieze costumele medievale. Reconstituirea lor sub mâna lui Apcar Baltazar a atins performanțe pe care, după părerea criticilor de artă, nu le-au atins predecesorii săi. Pe de altă parte, pictorul Baltazar și-a aplecat atenția asupra prezentării grafice a cărții în general și a ilustrației de carte în special, activitate caracteristică de altfel a artistului de tip Secession-Art Nouveau. Artistul român a debutat cu ilustrații de carte pentru un volum
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în numerele 2, 3, 4 și 5. Între Mihail Dragomirescu și Apcar Baltazar, s-a purtat între anii 1907-1909 polemici contradictorii referitoare la expoziția concurs din 1908 în ziarele "Viața românească" (Baltazar) și "Ordinea" (Dragomirescu sub pseudonimul Gealău&Rândea), unde pictorul a fost catalogat ca "... unul din pictorii noștri fără talent". Disputa a durat însă doar până la moartea artistului, deoarece în necrologul din revista patronată de Dragomirescu, a fost scris că Baltazar era "un pictor de valoare și scriitor de talent
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Între Mihail Dragomirescu și Apcar Baltazar, s-a purtat între anii 1907-1909 polemici contradictorii referitoare la expoziția concurs din 1908 în ziarele "Viața românească" (Baltazar) și "Ordinea" (Dragomirescu sub pseudonimul Gealău&Rândea), unde pictorul a fost catalogat ca "... unul din pictorii noștri fără talent". Disputa a durat însă doar până la moartea artistului, deoarece în necrologul din revista patronată de Dragomirescu, a fost scris că Baltazar era "un pictor de valoare și scriitor de talent..." și că articolele sale erau "... limpezi, îndrăznețe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Dragomirescu sub pseudonimul Gealău&Rândea), unde pictorul a fost catalogat ca "... unul din pictorii noștri fără talent". Disputa a durat însă doar până la moartea artistului, deoarece în necrologul din revista patronată de Dragomirescu, a fost scris că Baltazar era "un pictor de valoare și scriitor de talent..." și că articolele sale erau "... limpezi, îndrăznețe, erudite, deși nu întotdeauna drepte." Criticul Vasile Florea a considerat că prin ilustrațiile pe care Baltazar le-a publicat în "Convorbiri literare", acesta a făcut un pas
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
dreptate lui Busuioceanu în momentul când analizează comparativ modul de realizare și motivele folosite la afișul "Viitorul", coperțile la "Calendarul Tipografiei" din 1904, precum și a două afișe pentru "Expoziția societății agrare". În unul din cele din urmă, spune Florea, amprenta pictorului Toulouse-Lautrec este pregnantă. În susținerea afirmației vine personajul feminin, care se constituie ca element principal și dominant al imaginii și care amintește de inconfundabila iconografie a lui Lautrec. Artistul a fost nu numai un neintrecut grafician și pictor. El a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Florea, amprenta pictorului Toulouse-Lautrec este pregnantă. În susținerea afirmației vine personajul feminin, care se constituie ca element principal și dominant al imaginii și care amintește de inconfundabila iconografie a lui Lautrec. Artistul a fost nu numai un neintrecut grafician și pictor. El a urmărit și potrivirea dintre ansamblul unei lucrări și rama ei. Câteva dintre operele lui poartă și astăzi rame concepute și create de el, așa sunt tablourile "Domnița Ruxandra, Oștean din vremea lui Ștefan cel Mare, La sârbi" și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Luchian și l-a admirat pe Ion Andreescu. De asemenea, în cronicile de artă pe care le-a publicat, a identificat promițătoarele începuturi ale lui Gheorghe Petrașcu, Jean Steriadi, Iosif Iser și Theodor Pallady și a spus adevăruri despre alți pictori mediocri. Articolele sale le-a semnat cu pseudonimele Ioan Groza și Spiridon Antonescu, în special în ziarul "Voința Națională" și prin revistele "Convorbiri Literare" și "Viața Românească", precum și în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". O mare parte din toate considerațiile sale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a semnat adesea în revista literară "Viața românească" (vezi secțiunea Controverse, incertitudini). În pictură, Apcar Baltazar a fost adeptul unei concepții realiste susținând că "... școala de azi este școala realității". În anul 1905 a criticat în cronicile sale pe doi pictori și i-a învinuit că "falsifică natura" prin interpretarea greșită a motivelor care ar trebui redate. Astfel, el a arătat care ar fi calea pe care un artist adevărat ar trebui s-o urmeze: "... alegi motivul, îl modifici așa cum te
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în cromatica proprie coloritul caracteristic României, pe Ștefan Popescu l-a catalogat a fi "cântărețul român al Bretaniei" prin faptul că acesta a adus un colorit străin plaiurilor românești și pe de altă parte, a combătut servilismul pe care unii pictori români cum au fost Constantin Pascali, Dimitrie Serafim, Emanoil Bardasare, Constantin Aricescu, Costin Petrescu sau Ludovic Bassarab, l-au manifestat pentru o artă modernă și nepotrivită culturii românești. O critică admirativă a fost adusă lui Ștefan Luchian despre care a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
este denumirea unei capele în stil bizantin, care a fost construită la Balcic în 1929 la cererea reginei Maria a României, pentru momentele sale de rugăciune. Biserica a fost ridicată de antrepriza Agostino Fabro după planurile arhitectului Roghabihab. Zugrăvită de pictorii Dumitru Brăescu (în 1929 Pantocratorul din turla capelei), respectiv Anastase Demian și Tache Papatriandafil (restul frescelor, în 1930), capela este construită din piatră, are în față o curte mică, o fântână și pietre funerare creștine. Capela face parte din așa-
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
a acesteia a fost pusă abia în vara lui 1947, pe malul râului Turcu, în apropierea Vămii Medievale, fiind sfințită de părintele Arsenie Boca de la mânăstirea Sâmbăta. În câteva luni, bisericuța-replică era gata. Pictura din interiorul capelei fost executată de pictorul Arthur Verona. Capela nu a mai apucat să fie sfințită, și nici măcar să adăpostească inima reginei, pentru că la finele anului 1947 regimul comunist a abolit monarhia, iar regele Mihai, împreună cu mătușa sa principesa Ileana, a plecat în exil. Inima reginei
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
este un pictor român din Transilvania. - Născut la Ungvar (azi Ujgorod, Ucraina subcarpatică) în 8 iulie 1910. Decedat la Arad în 21 aprilie 1993. A făcut studii la Arad cu pictorul academic Friederich Balla și profesorul Marcel Olinescu (1927-1930), la Baia Mare cu Mikola
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
este un pictor român din Transilvania. - Născut la Ungvar (azi Ujgorod, Ucraina subcarpatică) în 8 iulie 1910. Decedat la Arad în 21 aprilie 1993. A făcut studii la Arad cu pictorul academic Friederich Balla și profesorul Marcel Olinescu (1927-1930), la Baia Mare cu Mikola Andras și Krizsan Janos în cadrul Școlii de Arte Frumoase (1930-1932). Studii : la Arad cu pictorul academic Friederich Balla și profesorul Marcel Olinescu(1927-1930), la Baia Mare cu Mikola Andras
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
Decedat la Arad în 21 aprilie 1993. A făcut studii la Arad cu pictorul academic Friederich Balla și profesorul Marcel Olinescu (1927-1930), la Baia Mare cu Mikola Andras și Krizsan Janos în cadrul Școlii de Arte Frumoase (1930-1932). Studii : la Arad cu pictorul academic Friederich Balla și profesorul Marcel Olinescu(1927-1930), la Baia Mare cu Mikola Andras și Krizsan Janos în cadrul Școlii de Arte Frumoase(1930-1932). A debutat la Arad în anul 1932 în cadrul unei expoziții personale alături de Petru Feier. În perioada interbelică a
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
Lucrări semnate Chirilovici se află în colecții de stat și particulare din țară și colecții private din Italia, Germania, Ungaria, Elveția, Austria, Olanda, Anglia, Israel, Canada, S.U.A. ...Având în vedere impactul artiștilor din Baia Mare asupra formației lui putem spune că pictorul arădean este produsul mai degrabă al “climatului” artistic băimarean decât al “școlii”. Cazul lui este interesant tocmai din această cauză. El a reușit o admirabilă sinteză personală, ca expresie a unei “modernități” artistice transilvănene. Modul său de întrebuințare a culorii
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
a celei la nivel fenomenal, cât esențial, adică mișcarea mișcarea spiritului uman în acest caz. Desenând, de pildă în tuș, o demonstrație populară, Lucian Cociuba merge până la spiritul ei, depășind ceea ce ține de întâmplarea instantaneului fotografic și chiar de crochiul pictorului reporter. El nu face analiză psihologică surprinzând mai degrabă din unghi comportamental întregul demonstrației. În pictură, pe care o practică de asemenea, domină neândoios desenul, suprafețele de culoare compunându-se progresiv și așteptând înscrierea în materia lor a ceea ce este
Lucian Cociuba () [Corola-website/Science/315672_a_317001]
-
Timișoara, Facultatea de Arte Vizuale Membru al filialelor UAP din România, Arad și Oradea Expoziții personale: 1990 - Galeria EFORIE București 1992 - Complexul expozițional al UAP Cluj-Napoca (sală BUZUNAR) 1993 - 1994 - Artă monumentala, Albă Iulia SALĂ UNIRII (28 de portrete împreună cu pictorul H. Cucerzan) 1995 - 1999 - Iconostas (52 de icoane Biserică din Veză, Blaj) 1996 - Galeria națională Delta Arad 1997 - Clubul Artelor Albă Iulia 2001 - Muzeul Țării Crișurilor Oradea 2007 - Galeria Passe Partout Sibiu Expoziții colective: Prezent în expoziții de grup și
Aurel Dumitru () [Corola-website/Science/315696_a_317025]
-
domeniul picturii și a graficii de șevalet. Școala primară și liceul (Liceul „Frații Buzești”) le-a urmat la Craiova, unde părinții săi s-au stabilit în anul 1945. După absolvirea liceului a fost angajat al teatrului Național Craiova (1955-1962) ca pictor decorator. Facultatea de Arte Plastice o absolvă în anul 1965. Aici a avut ca profesor de pictură pe Sima Paul, iar la grafică pe Grieb Alfred, Munteanu Corioloan. După facultate este numit profesor de arte vizuale la Școala Nr. 2
Alexandru Pascu-Gheorghe () [Corola-website/Science/315718_a_317047]