19,897 matches
-
instituțiilor provizorii de autoguvernare a Adunării din Kosovo adoptată la 17 februarie 2008 cu unanimitate de cvorum (109 membri) declarând independența Kosovo față de Șerbia. Această a fost cea de-a doua declarație de independență a majorității instituțiilor politice albaneze din provincia Kosovo, prima având loc la 7 septembrie 1990. Șerbia intenționează să ceară sprijin și validare internațională pentru poziția în care din 2008, declarația de independență a provinciei Kosovo este "ilegală" la Curtea Internațională de Justiție, în urma aprobării solicitării Șerbiei a
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
cea de-a doua declarație de independență a majorității instituțiilor politice albaneze din provincia Kosovo, prima având loc la 7 septembrie 1990. Șerbia intenționează să ceară sprijin și validare internațională pentru poziția în care din 2008, declarația de independență a provinciei Kosovo este "ilegală" la Curtea Internațională de Justiție, în urma aprobării solicitării Șerbiei a unui aviz consultativ cu privire la acest subiect în octombrie 2008 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. La data de 12 februarie 2008, Guvernul Șerbiei a instituit un Plan
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
mai 2008 s-au desfășurat alegeri parlamentare anticipate împreună cu alegeri locale. Președintele Boris Tadić susținea că guvernul căzuse „deoarece nu există niciun acord cu privire la integrarea UE”. Pe 24 martie 2008, Slobodan Samardžić, Ministerul pentru Kosovo și Metohia, a propus partiționarea provinciei Kosovo pe criterii etnice, cerând Națiunilor Unite să asigure Belgradului că poate controla instituțiile cheie și să opereze în zonele un sârbii formează o majoritate dar alți membrii ai guvernului au respins această propunere. La 25 martie 2008, fostul prim-
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
a fost însă reprimată cu repeziciune. Ludovic a trebuit să se supună tatălui său la Cusset, la 17 iulie 1440, cerând în schimb guvernarea regiunii Dauphiné și alte câteva garanții. Carol al VII -lea a consimțit să-i acorde doar provincia Dauphiné și nimic mai mult. În anul următor, 1441, Ludovic a reluat luptele cu partida engleză și cu cea burgundă și a stat în fruntea armatei regale în luptele îndelungate desfășurate în fața cetății Pontoise între 5 iunie - 19 septembrie. În
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
1437 el beneficia de o pensie regală de 21000 livre. La aceasta se adăugau subsidiile acordate de statele pe care le-a debarasat de "routiers". Și totuși se simțea frustrat de faptul că în urma Pragueriei se alesese doar cu controlul provinciei Dauphiné. Conspirând în 1446 contra favoritei tatălui său, Agnes Sorel, și contra lui Pierre de Brézé, și el om de încredere al regelui, prințul delfin a fost în cele din urma gonit de la curte în provincia pe care o stăpânea
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
alesese doar cu controlul provinciei Dauphiné. Conspirând în 1446 contra favoritei tatălui său, Agnes Sorel, și contra lui Pierre de Brézé, și el om de încredere al regelui, prințul delfin a fost în cele din urma gonit de la curte în provincia pe care o stăpânea. Mânios pe fiul său, Carol al VII-lea a recrutat o oaste pentru a readuce la ordine Dauphiné și Savoia. Ludovic a reușit și de astă dată să negocieze un armistițiu. Ceea ce nu l-a împiedicat
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
său, regele Franței, fără luptă, și s-a retras în Provence, unde rămăsese suveran. În schimb Anjou a încetat de a mai fi un apanaj și a intrat definitiv în rândul domeniilor regale. Guillaume de Cerisay devenise atât guvernator al provinciei cât și primar al capitalei ei, Angers. În 1476 Ludovic a propus lui René de Anjou un târg: se arătă dispus să ajute la răscumpărarea și eliberarea fiicei acestuia, ex-regina Angliei, Margareta de Anjou, văduvă dupa asasinarea lui Henric al
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
a lovit de Maximilan de Austria, ginerele defunctului și soțul Mariei de Burgundia (1457-1482) Profitand de slabiciunea Imperiului Romano-German si de decesul în urma unu accident de călărie al Mariei de Burgundia, în 1482 Ludovic a izbutit până la urmă să obțină provinciile Picardia și Burgundia, prin Tratatul de la Arras. Printr-o tranzacție mai complicată de moșteniri, între care și cea a lui René de Anjou, regele a intrat și în posesia comitatului Maine. Anterior, în 1472, ca urmare a ralierii lui Nicolas
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
II-lea. Ambițioasa regină reușea astfel să-l despăgubească a doua oară pe Ludovic al VII-lea, fostul ei soț. Prima dată, după divorțul de regele Franței și căsătoria cu Henric Plantagenetul adusese în sânul coroanei engleze întinsa și bogata provincie Aquitania, acum voia pentru fiul ei preferat, Richard, un comitat în nord. După obiceiul vremii, prințesa a fost luată din căminul părintesc și dusă la curtea Angliei pentru a fi crescută și educată. Anii trecuseră, Alice împlinise 19 ani, dar
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
suma enormă de un milion de scuzi aur, fapt ce l-a obligat pe rege la un nou prizonierat până supușii săi l-au răscumpărat. După eliberare, regele Angliei a reluat lupta cu Filip al II-lea August pentru stăpânirea provinciei franceze Vexin, regiune în care în anul 1198 a năvălit cu o armată, a ars mai multe sate și a asediat castelul Gisors. Filip al II-lea, a sosit în grabă cu o oaste strânsă în pripă și ca atare
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
spre cârmuire. Îi urma la domnie nevolnicul său frate, Ioan fără Țară, situație politică creată la momentul potrivit pentru ca Filip al II-lea August să-și ia revanșa. În anul 1204, sub un motiv juridic, el confisca vasalului de peste mare provinciile din Franța: Normandia, Maine, Touraine, Poitou și o parte din Aquitania.
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
care era compus administrativ din Scaunul Șeica și Scaunul Mediașului. Acesta a format inițial o enclavă separată, în care preoții sași au primit dreptul de a încasa trei sferturi din zeciuială în folosul lor. Acest domeniu a fost inclus în provincia Sibiului, din punct de vedere juridic și administrativ, la începutul secolului al XV-lea. Colonizarea sașilor pe acest domeniu s-a făcut anterior anului 1283, când se atestă documentar, în 1263, că satele Ocna Sibiului, Mănărade, Hașag și Nocrich aparțineau
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
este considerată a fi fost o revoltă similară cu cea a țărănimii române sau ungare împotriva aservirii comunităților săsești de către nobilimea feudală. Într-un mod similar au acționat și greavii Henning și Blaufuuz care au apărat drepturile așezărilor libere din provincia Sibiului obținând de la regele Carol Robert confirmarea diplomei andreene în anul 1317. Au existat greavi și în afara Transilvaniei, cum ar fi Laurencius de Longo Campo, probabil ultimul comite săsesc al orașului Câmpulung, din Țara Românească. Relațiile dintre greavi și comunitățile
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
(; Sârbo-Croată: "Hašim Tači", Хашим Тачи; născut pe 24 aprilie, 1968, în regiunea Drenica, Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, R.S. Șerbia, R.S.F. Iugoslavia). Thaçi a fost prim-ministrul provinciei Kosovo, președintele Partidului Democrat din Kosovo (PDK), si fost lider politician al Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK). Thaçi s-a născut la Drenica, în municipiul Srbica
Hashim Thaçi () [Corola-website/Science/314833_a_316162]
-
(; Sârbo-Croată: "Hašim Tači", Хашим Тачи; născut pe 24 aprilie, 1968, în regiunea Drenica, Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, R.S. Șerbia, R.S.F. Iugoslavia). Thaçi a fost prim-ministrul provinciei Kosovo, președintele Partidului Democrat din Kosovo (PDK), si fost lider politician al Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK). Thaçi s-a născut la Drenica, în municipiul Srbica. A studiat filozofia și istoria la Universitatea de la Pristina. În timpul anilor de facultate
Hashim Thaçi () [Corola-website/Science/314833_a_316162]
-
loc de 6 ori pe an (3 la Tokio, și câte unul la Osaka, Nagoya și Fukuoka), câte 15 zile fiecare, din două în două luni, primul turne al anului fiind în ianuarie. Între aceste turnee oficiale, "rikishi" călătoresc în provincii (uneori chiar și în străinătate) pentru popularizarea sportului. Aceste turnee sunt neoficiale, și deci nu contează pentru rangul unui "rikishi". Câștigarea unui "honbasho" se plătește cu 10 milioane de yeni (approx. 86 000 euro, la rata de schimb februarie 2009
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
(; , transliterare: "Metohija", sau rar "") este numele regiunii ce acoperă partea de sud-vest a provinciei Kosovo. Această cuprinde trei dintre cele șapte districte din Kosovo, si anume: Suprafață regiunii este 3.340 km². Populația în 2002 a fost de 790.272, sau 40% din totalul populației de 2.956.194 din provincie. Numele de "Metohia
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
de sud-vest a provinciei Kosovo. Această cuprinde trei dintre cele șapte districte din Kosovo, si anume: Suprafață regiunii este 3.340 km². Populația în 2002 a fost de 790.272, sau 40% din totalul populației de 2.956.194 din provincie. Numele de "Metohia" provine de la cuvântul grecesc μετόχια ("metókhia") însemnând "moșie monahala" - o referire la numărul mare de sate și așezări din regiune, care au fost deținute de mânăstirile ortodoxe ale Șerbiei și Muntelui Athos în timpul Evului Mediu. În limba
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
Mediu. În limba albaneză zona se numește "Rrafshi i Dukagjinit" și înseamnă podișul lui Duke Gjin, numită după un faimos nobil albanez medieval. Numele sârb întreg "Kosovo și Metohia" a fost în uz oficial, până în 1974, cănd statutul constituțional al provinciei Kosovo a suferit schimbări majore prin noua constituție stabilită pentru Republică Socialistă Federală Iugoslavia. Constituția din 1974 a eliminat termenul "Metohia" și "Kosovo" a devenit termenul oficial al provinciei că un întreg. Schimbarea nu a fost acceptată în Șerbia, astfel
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
a fost în uz oficial, până în 1974, cănd statutul constituțional al provinciei Kosovo a suferit schimbări majore prin noua constituție stabilită pentru Republică Socialistă Federală Iugoslavia. Constituția din 1974 a eliminat termenul "Metohia" și "Kosovo" a devenit termenul oficial al provinciei că un întreg. Schimbarea nu a fost acceptată în Șerbia, astfel că vechiul nume a continuat să fie în uz (de exemplu, în Memorandumul al Academiei Sârbe de Stiinte și Arte din 1986). În 1989, pe atunci președinte sârb Slobodan
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
a continuat să fie în uz (de exemplu, în Memorandumul al Academiei Sârbe de Stiinte și Arte din 1986). În 1989, pe atunci președinte sârb Slobodan Milosevici a promulgat o nouă Constituție pentru Șerbia, care a redus foarte mult autonomia provinciei și a restaurat vechiul nume. Metohia are lățimea maximă de 23 km și aproximativ 60 km lungime și o altitudine de 450 m deasupra nivelului mării. Principalul rău este Drinul Alb. Este mărginit de lanțuri muntoase Mokra Gora în nord
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
mării. Principalul rău este Drinul Alb. Este mărginit de lanțuri muntoase Mokra Gora în nord și nord-vest, de Prokletije în vest, Paštrik în sud-vest, de Munții Šar în partea de sud și sud-est, si Drenica, care îl diferențiază de restul provinciei Kosovo, în est și nord-est. Divizarea geografică dintre Metohia și Kosovo cauzează diferențe între floră și fauna celor două zone. Metohia are influențe caracteristice mării Mediteraneene, fiind astfel regiunea cu cel mai mare număr de specii ale florei și faunei
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
mari orașe ale Metohiei (cu statisticile populației din 2006), sunt: În antichitate, pe teritoriul de astăzi al Metohiei locuiau triburi ilirice și tracice. În secolul al II-lea î.Hr., românii cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Regiunea Metohia a primit valuri ale migrațiilor slave în secolele V-VII prin care nou-veniții se vor amestecă cu ilirii, tracii și coloniștii români rămași și îi vor slaviza, ducând astfel la etnogeneza formării poporului sârb. În anul 630
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
a fost introdusă în Albania controlată de italieni. După tratatul dintre Italia și Aliați, germanii au avut control direct asupra regiunii. După numeroase revolte ale sârbilor cetnici și partizanilor iugoslavi, Metohia a fost eliberată și a devenit o parte din Provincia Autonomă Kosovo și Metohia a Șerbiei - ca parte din Federația Iugoslaviei Democratice. La 17 februarie 2008, Kosovo, și-a declarat independența față de Șerbia. Cu toate acestea, Șerbia consideră că este încă o parte din teritoriul său suveran, ca o provincie
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia a Șerbiei - ca parte din Federația Iugoslaviei Democratice. La 17 februarie 2008, Kosovo, și-a declarat independența față de Șerbia. Cu toate acestea, Șerbia consideră că este încă o parte din teritoriul său suveran, ca o provincie autonomă.
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]