16,853 matches
-
literatura română (1949-1953), obținând licența în 1953. După absolvirea facultății a lucrat în domeniul editorial, ocupând diferite funcții redacționale la Editura pentru Literatură, apoi redactor-șef la Editura Eminescu (1970-1974), lector la Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Criticul literar a fost distins în anul 1990 cu Premiul Herder. Legătura sa cu poezia datează din anii liceului. A făcut parte, ca elev, din cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), debutând
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
(n. 22 octombrie 1938, București) este un inginer și filozof român, redactor șef al revistei NOEMA editată de Comitetul Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii al Academiei Române. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București în anul 1955. În timpul liceului a frecventat cenaclul Uniunii Tineretului Muncitor, la întruniri luând parte, printre
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
Dincolo de ironie și ironism - plecând de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo" , reeditată în 2015. Din 2002 este membru titular al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române și, din același an, redactor șef al revistei NOEMA (CRIFST). Din 2014 devine membru afiliat la Institutul de Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române. Un capitol separat din viața sa este cel legat de întâlnirea cu Acad. Mihai Drăgănescu sub îndrumarea căruia a lucrat la
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
După studiile liceale terminate în 1973 la liceul "N. Bălcescu" (în prezent Colegiul Național "Carol I") din Craiova (clasa specială de matematică), a absolvit în 1979 Facultatea de Electrotehnica a Universității din Craiova (secția Automatizări și Calculatoare). Din 1985 devine redactor al revistei "Ramuri" din Craiova. În perioada studenției înființează și conduce cenaclul literar "Orfeu" la Universitatea din Craiova. A fost membru al cenaclului și grupării literare formate în jurul revistei "Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu. Debutează publicistic în 1972
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista "Vremea", a fost redactor la revista "Rampa" și editor al paginii pe teme culturale la revista "Ultima oră". Aceasta din urmă a fost pagina la care a activat Petru Comarnescu până în momentul plecării sale în Statele Unite ale Americii. În toate aceste publicații a folosit
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
care a participat la expediția nereușită din Galipoli. Tot în 1915, din motive de boală a plecat în Statele Unite, unde s-a stabilit vreme de 50 ani, aproape până la sfârșitul vieții. A lucrat în cursul anilor ca profesor, ziarist și redactor de gazete idiș (mai ales la Țug Morgen Journal), ca poet și scriitor pentru copii, în mediul vorbitor de limbă idiș. Poeziile sale sofisticate, care descriau adesea viața de zi cu zi a copiilor, au fost premiate cu mai multe
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
autoturismului cu produse agricole, damigene cu vin și chiar un purcel viu, dar jurnalistul nu acceptă să fie corupt și scrie un articol în care înfierează comportamentul necorespunzător ale celor două cadre din agricultură. Articolul nu este însă publicat, deoarece redactorul șef Vladimir Cocea (Octavian Cotescu), un tip „încuiat” și fricos, nu și-a dat acordul de publicare în urma primirii unui telefon de la o persoană sus-pusă din minister. El îl trimite să investigheze un caz fără importanță: lipsa apei minerale Hebe
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
carnete de cecuri și alte bunuri scumpe. Gheorghe Cercel se sinucide, înscenându-și un accident la vânătoare. În urma publicării articolului scris de Mirea, la redacția ziarului „Atitudinea” sosește un număr mare de scrisori de felicitare din partea oamenilor muncii din țară. Redactorul șef primește un telefon de la o persoană sus-pusă și este acuzat că a vrut să fugă de răspundere prin faptul că articolul nu a avut ton suficient de aspru. Finalul filmului prezintă căsătoria lui Victor cu Bica. Sursa de inspirație
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
1947; - directorul Casinei Naționale Deva (o societate social-culturală datând din 1842), între anii 1936 - 1945, fiind ultimul președinte al acestei instituții culturale devene, regimul comunist confiscând sediul acesteia, pe care l-a transformat treptat într-un local de consumație publică ; - redactor al ziarului ”Voința” din Deva, între anii 1930 - 1931; - director al ziarului ”Astra Hunedoreana” din Deva, între anii 1043 - 1946; - membru al Oficiului Județean de Turism (OJT) și Touring Clubul României din Deva. 1.5. Vremurile de restriște 1.6
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
Unitatea Națională, Cluj, nr.50/14-20.06.1994; în Gazeta de Cluj, nr.26/13-19.06.1994 sub titlul „De slăvire și amărăciune” ; 33. Articole în ziarele VOINȚA, Deva (fiind director între 1930-1931), si ASTRA HUNEDOREANA, Deva (fiind director și redactor între 1943-1946). 3.3 COMUNICĂRI ȘI LUĂRI DE CUVÂNT LA DIFERITE MANIFESTĂRI SOCIAL-CULTURALE 1. REVOLUȚIA LUI HORIA - conferință ținută la Deva, 1934 ; 2. PROF. SILVIU DRAGOMIR (1888-1962) - conferință la casa memoriala din Gurasada, 1970 ; 3. PARTICIPAREA HUNEDORENILOR LA ACTUL UNIRII
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
unui jurnalist pentru ca acesta să fie bătut. În paralel, a devenit columnist pentru magazinul "The Spectator". În aprilie a început să apară în emisiunea "Have I Got News for You", dobândind notorietate în rândul publicului larg. În 1999 a devenit redactor șef magazinului "The Spectator", după ce i-a promis proprietarului Conrad Black că renunță la activitatea politică. Totuși, și-a încălcat promisiunea în 2001, câștigând fostei circumscripției lui Michael Heseltine, Henley-on-Thames. În mai 2004 a fost numit ministerul artelor în guvernul
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
a pierdut funcția de ministru-fantomă după ce a mințit despre o aventură cu jurnalista Petronella Wyatt. A fost ales din nou în 2005, fiind numit ministrul-fantomă pentru învățământ superior de noul lider conservator, David Cameron. S-a îndepărtat din poziția de redactor șef al magazinului "The Spectator" curând după aceea. În mai 2008 a întrat în cursa electorală pentru primaria Londrei împotriva primarului în exercițiu Ken Livingstone. A obținut 53.2% din voturi, față de 46.8% pentru acesta. Pe urmă a renunțat
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
apărut in 1949 în ziarul „Al Hamishmar”. În cursul vieții Pagis a publicat șase volume de versuri. Primul dintre ele, „Sheon Hatzel” (Ceasul de umbră) l-a publicat în anul 1959. În afară de aceasta a fost activ ca traducător și ca redactor de cărți. Între altele a îngrijit și redactat poeziile lui David Vogel. Pagis a publicat și un număr de cercetări în domeniul poeziei ebraice medievale, și a participat în anul 1968 la editarea poeziei lui Moshe Ibn Ezra. Dan Pagis
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
editurii Gallimard primul său roman, "Le miel". De la vârsta de 16 ani, Slobodan Despot ține un jurnal fotografic, pe care îl numește "photobiographie". Constituit inițial din filme alb-negru, acest jurnal este digital din 2005. Ca urmare a activității sale de redactor, Slobodan Despot a fotografiat mai mulți autori, mai ales Georges Haldas, ilustrând cu fotografii "Légende de Genève". "Douze portraits de Georges Haldas" fac parte din colecțiile Muzeului Voltaire din Geneva. Pentru cartea sa "Valais mystique", el a adunat o mare
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
licența la Paris. Între anii 1850 și 1860 el a predat matematica la o școală privată, scriind articole în presa liberală în care critica cel de-al Doilea Imperiu Francez. În 1860 s-a mutat la Chambéry, unde a devenit redactor-șef adjunct al săptămânalului politic "La Savoie". După anexarea Savoiei de către Imperiul Francez, s-a întors la Paris unde a devenit redactor științific la revista "l'Avenir national" (Viitorul națiunii). Guillemin a început să scrie cărți de fizică și astronomie
Amédée Guillemin () [Corola-website/Science/336516_a_337845]
-
care critica cel de-al Doilea Imperiu Francez. În 1860 s-a mutat la Chambéry, unde a devenit redactor-șef adjunct al săptămânalului politic "La Savoie". După anexarea Savoiei de către Imperiul Francez, s-a întors la Paris unde a devenit redactor științific la revista "l'Avenir national" (Viitorul națiunii). Guillemin a început să scrie cărți de fizică și astronomie, care au devenit foarte populare. El a scris cartea "Cerul", care a fost tradusă în mai multe limbi străine. Opera sa, "Lumea
Amédée Guillemin () [Corola-website/Science/336516_a_337845]
-
Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „Unirea” din Chișinău în 1935 și Conservatorul George Enescu din Iași (clasa profesoarei A. Zira) în 1939. Activează ca profesoară la Liceul de Muzică din Chișinău între anii 1940-1941. În cursul războiului (1941-1944) este redactor literar la Teatrul Unit Moldovenesc-Rus, evacuat în orașul Marî, Turkmenistan. Între 1944 și 1958 este lector superior, șef de studii, decan al facultății de interpreți a Conservatorului de Stat din Chișinău. În 1960-1962 face specializare la Conservatorul din Moscova. În
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
Ioan Moldovan este poet, eseist, redactor șef al revistei „Familia”. S-a născut la 21 martie 1952 în satul Mureșenii de Câmpie, comuna Sava (astăzi comuna Pălatca), județul Cluj. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO și al PEN-Clubului Român. Familia se stabilește la
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
ca muncitor necalificat la Fabrica de bomboane „Vitadulci”, pentru a nu fi încorporat în armată. În 1972 intră primul la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”- secția română-latină și, începând cu anul al doilea, activează la revista studențească „Echinox”, fiind redactor, apoi secretar de redacție. Este perioada fastă a celui de-al doilea val echinoxist, când este coleg cu alți ucenici ai scrisului (la revistă și cenaclu sub conducerea lui Marian Papahagi - Ion Pop, directorul „Echinox”-ului, se afla în acea
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
echinoxist; după evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacție vor lucra alți doi echinoxiști - Virgil Podoabă și Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ștef, activând în această redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează în
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
unul la Institutul Remarque al Universității din New York în 2003, și altul în 2006 la Fundația Culturală Europeană din Amsterdam, Olanda. Este angajată în 1973 la cotidianul Moldova Socialistă, de unde trece, în 1977 la revista Moldova, publicatie unde devine întâi redactor apoi șef secție arte și literatură. De asemenea activează în perioada 1987 -1992 ca redactor-șef al revistei de cinema Lanterna magică și ca redactor șef al revistei de cultură și artă Sud-Est. În perioada 1992- 1994 activează ca Viceministru
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
Fundația Culturală Europeană din Amsterdam, Olanda. Este angajată în 1973 la cotidianul Moldova Socialistă, de unde trece, în 1977 la revista Moldova, publicatie unde devine întâi redactor apoi șef secție arte și literatură. De asemenea activează în perioada 1987 -1992 ca redactor-șef al revistei de cinema Lanterna magică și ca redactor șef al revistei de cultură și artă Sud-Est. În perioada 1992- 1994 activează ca Viceministru în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor al Republicii Moldova. În perioada 2000-2008 activează ca secretar literar al
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
la cotidianul Moldova Socialistă, de unde trece, în 1977 la revista Moldova, publicatie unde devine întâi redactor apoi șef secție arte și literatură. De asemenea activează în perioada 1987 -1992 ca redactor-șef al revistei de cinema Lanterna magică și ca redactor șef al revistei de cultură și artă Sud-Est. În perioada 1992- 1994 activează ca Viceministru în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor al Republicii Moldova. În perioada 2000-2008 activează ca secretar literar al Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, unde fondează Gazeta Teatrului
Larisa Turea () [Corola-website/Science/331053_a_332382]
-
cunoscut pentru că este autorul imnului de stat al Republicii Turcia - "İstiklâl Marșı" (Marșul Independenței). Este supranumit „poetul patriei” și „poet național”. Cele mai importante opere sunt „Canaklale destani”- Epopeea Galiopolli- „Bulbul” - Privighetoarea-„Sahafat”- . După a doua perioadă constituțională a fost redactor-șef al revistei "Sirat-i Mustakim" (Calea dreaptă) care și-a schimbat numele în "Sebil ül-Reșad". În timpul Războiului de Independență a fost deputat în Primul Parlament. Deși a fost adeptul unei republici laice, nu a fost de acord cu unele reforme
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
timp începe să predea lecții de literatură otomană la Universitatea din Istanbul. Cel mai important lucru pentru M. Akif este acela că intră în lumea scrisului, chiar dacă anterior mai scrisese unele poezii. În data de 27 august 1907 este numit redactor-șef al revistei "Sirat-ul Mustakim" (Calea Dreaptă). În primul număr este tipărită poezia „Moscheea Fatih”. După plecarea lui Ebulula Mar din redacție, revista își schimbă numele în "Sebil ul Reșad". Marea parte a articolelor și al poeziilor sale apar în
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]