17,853 matches
-
1822. A participat la campania din Grecia, la asediul orașului Messolonghi și a fost ales în funcția de ataman de sotnie. Tucikov, după eșecul negocierilor cu Nezmaevski, a luat legătura cu Gladki. Acesta din urmă a fost ales ataman de tabără pe 1 octombrie 1828. Odată cu izbucnirea noului război ruso-turc din 1828 - 1829, armata rusă de sub comanda feldmareșalului Peter Wittgenstein a înaintat în teritoriul controlat de otomani, amenințând Siciul. Sultanul a dorit să-i mute pe cazaci în regiunea orașului Adrianopol
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
l-au găsit. Octavian, cu câțiva soldați rămași în viața, a reușit să se ascundă într-o mlaștină. În partea de sud a câmpului de luptă, Antoniu a luat cu asalt fortificațiile lui Cassius și i-a cucerit cu ușurință tabăra. Cassius a pierdut 9000 de oameni. Octavian pierduse de 2 ori mai mulți. Câmpul bătăliei, fiind imens și acoperit de nori de praf, Cassius nu și-a dat seama ce se întâmplase în tabăra lui Octavian. A crezut că suferise
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
și i-a cucerit cu ușurință tabăra. Cassius a pierdut 9000 de oameni. Octavian pierduse de 2 ori mai mulți. Câmpul bătăliei, fiind imens și acoperit de nori de praf, Cassius nu și-a dat seama ce se întâmplase în tabăra lui Octavian. A crezut că suferise o înfrângere zdrobitoare. Și-a eliberat sclavul, pe nume Pindarus și i-a poruncit să îl omoare cu sabia sa. Brutus, triumfator, a plâns lângă cadavrul prietenului său. L-a descris ca fiind "ultimul
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
a fost sângeroasă, rânduri masive de soldați, față în față, măcelărindu-se cu săbiile. Masacrul a fost îngrozitor. Brutus și armata sa au fost respinși, fiind urmăriți și împrăștiați de trupele lui Antoniu. Octavian și trupele sale au ajuns în tabăra lui Brutus, blocându-i retragerea. Brutus și cu ultimele sale patru legiuni s-au refugiat printre dealurile din apropiere. Temându-se să nu fie prins, s-a sinucis, ultimele sale cuvinte fiind: "„O, sărmană virtute, ai fost numai un nume
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
a ezitat să mai trimită funcționari înalți, l-a trimis pe Valerius Procillus, prietenul sau de încredere, și pe Caius Mettius, comerciant. Simțindu-se insultat, Ariovistus i-a trimis în lanțuri și a mărșăluit timp de două zile, ridicând o tabăra la două mile de tabăra lui Cezar, tăind liniile de comunicație și aprovizionare ale lui Cezar cu triburile aliate. Cezar a ordonat clădirea celei de-a două tabere. Ariovistus a atacat tabăra și a fost respins. În dimineață următoare, Cezar
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
funcționari înalți, l-a trimis pe Valerius Procillus, prietenul sau de încredere, și pe Caius Mettius, comerciant. Simțindu-se insultat, Ariovistus i-a trimis în lanțuri și a mărșăluit timp de două zile, ridicând o tabăra la două mile de tabăra lui Cezar, tăind liniile de comunicație și aprovizionare ale lui Cezar cu triburile aliate. Cezar a ordonat clădirea celei de-a două tabere. Ariovistus a atacat tabăra și a fost respins. În dimineață următoare, Cezar și-a adunat trupele aliate
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
trimis în lanțuri și a mărșăluit timp de două zile, ridicând o tabăra la două mile de tabăra lui Cezar, tăind liniile de comunicație și aprovizionare ale lui Cezar cu triburile aliate. Cezar a ordonat clădirea celei de-a două tabere. Ariovistus a atacat tabăra și a fost respins. În dimineață următoare, Cezar și-a adunat trupele aliate în față celei de-a două tabere și avansat cu legiunile sale în formația acies triplex (trei linii de trupe) spre Ariovistus. Ariovistus
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
a mărșăluit timp de două zile, ridicând o tabăra la două mile de tabăra lui Cezar, tăind liniile de comunicație și aprovizionare ale lui Cezar cu triburile aliate. Cezar a ordonat clădirea celei de-a două tabere. Ariovistus a atacat tabăra și a fost respins. În dimineață următoare, Cezar și-a adunat trupele aliate în față celei de-a două tabere și avansat cu legiunile sale în formația acies triplex (trei linii de trupe) spre Ariovistus. Ariovistus a contracarat prin aliniereaa
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
și aprovizionare ale lui Cezar cu triburile aliate. Cezar a ordonat clădirea celei de-a două tabere. Ariovistus a atacat tabăra și a fost respins. În dimineață următoare, Cezar și-a adunat trupele aliate în față celei de-a două tabere și avansat cu legiunile sale în formația acies triplex (trei linii de trupe) spre Ariovistus. Ariovistus a contracarat prin aliniereaa șapte formațiuni tribale. Legiunile au rupt linia inamică și i-au pus pe germani pe fugă. Cei 120 000 de
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
că Dumnezeu i-a părăsit pentru că ei aveau picturi și icoane cu sfinți, Iisus, Maica Domnului. A ordonat imediat ca icoanele șă fie distruse. Au apărut certuri între împărat și patriarh. În acel moment, Imperiul Bizantin era împărțit în două tabere: iconoclaștii (cei ce voiau să distrugă icoanele), conduși de împărat, și iconodulii (cei ce se închinau icoanelor și le apărau), conduși de Patriarhul Constantinopolului. În timpul luptelor iconoclaste, bisericile răsăritene nu aveau icoane și nici nu erau pictate, dar aveau o
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
în perioada 1905 - 1907. După izbucnirea revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au sprijinit sus-numitele soviete. În timpul războiului civil, cazacii au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul descazacizării încă din timpurile imperiale. Au existat discuții aprinse cu privire la desființarea regiunilor administrative căzăcești („Armatele căzăcești”) și de reducere a privilegiilor lor
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Acest sat a fost fondat în 1813 de către coloniști bulgari pe locul taberei tătare Cișmeaua-Văruită. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
Nu se știe dacă o ala avea un număr fix de soldați sau dacă era împărțită în cohorte.O ala era comandată de către trei prefecți.În această perioadă, într-un mod particular, s-a dezvoltat și sistemul de apărare al taberelor. Locul unde se așeza armata, chiar și pentru o noapte, era transformat într-o fortăreață. În sistemul manipular, cavaleria avea în continuare un loc secundar. Despre armele soldaților, ne-au rămas informații importante de la Polybius. Acesta spunea că fiecare hastatus
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria. Armata romană a fost încercuită și distrusă complet. Au murit pe 45.000 de soldați și probabil 18.700 au fost luați prizonieri, în timp ce în tabăra cartagineză au murit doar aproximativ 8.000 de soldați. Hannibal a acordat trupelor o binevenită odihnă. Titus Livius scria că Maharbal (posibil comandant al cavaleriei punice) i-ar fi spus lui Hannibal: „Într-adevăr zeii nu-i pot da chiar
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
acesta era un senator care avea de obicei între 30 și 40 de ani). Locțiitorul de comandant era celălalt senator din unitate, tribunus laticalvius, ce avea în jur de 20 de ani.Al treilea la comandă era praefectus castrorum, prefectul taberei. Pilus reprezenta un alt nume pentru triarius. O centurie era formată din 80 de oameni împărțiți în zece grupuri, numite contubernia. După aceea urmează cinci tribuni augusticlavi sau tribuni ecveștri. În partea de sfârșit a grilei se aflau milites gregarii
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
era formată din 80 de oameni împărțiți în zece grupuri, numite contubernia. După aceea urmează cinci tribuni augusticlavi sau tribuni ecveștri. În partea de sfârșit a grilei se aflau milites gregarii, soldații obișnuiți. După înrolare, ei petreceau câteva luni în tabără. Apoi intrau într-o legiune unde își petreceau primele luni ca recruți. Prima oară erau promovați ca sesquiplicarius, exact ca tesserarius sau cornicen, etc. Urma apoi postul plătit de două ori (duplicarii), la fel ca optio, signifer, sau aquilifer. Diferențele
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
rămas așa pentru următorii 200 de ani. În secolul II d.H., mai mult de jumătate din clienții acestor cufere erau soldații. De asemenea, tot mai mulți romani au început să prefere înhumarea în locul incinerației, aceasta din urmă rămânând uzuală în taberele militare până în secolul III d.H. Pe timp de război, multe cadavre erau incinerate în masă, însă, pe timp de pace se organiza o ceremonie solemnă. După ce cortegiul funerar ieșea din fort, patul și corpul erau așezate pe rugul funerar, de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ceva mai înfiorător până la capătul zilelor lui". După această înfrângere, Attila a pornit o invazie împotriva Italiei. A ajuns la porțile Romei, iar împăratul Valentinian nu avea o armată suficientă să-l oprească. Papa Leon I s-a dus în tabăra lui Attila și l-a rugat să nu atace orașul. Attila a fost impresionat și a renunțat la planul său, primind în schimb o sumă mare de bani. După ce s-a întors din Italia, Attila a murit datorită excesului de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1821, coloniștii bulgari din Regiunea Iambol (aflată în sud-estul Bulgariei) au fondat satul Hasan-Batâr pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. Primii coloniști proveneau din satele Malomir, Botevo și Roza. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de
Hasan-Batâr, Bolgrad () [Corola-website/Science/318271_a_319600]
-
războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1823, coloniștii bulgari au fondat satul Satalâc Hagi pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Satalâc-Hagi făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii
Satalâc-Hagi, Bolgrad () [Corola-website/Science/318291_a_319620]
-
imediata apropiere a satului s-au descoperit urmele unor așezări omenești de la sfârșitul epocii bronzului (sfârșitul mileniului II î.Hr.) și epoca timpurie a fierului (secolele VII-VIII î.Hr.). În secolul al XVII-lea, pe teritoriul actualului sat s-a aflat o tabără a tătarilor nogai cu denumirea de Karakurt, care înseamnă "pământ negru". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
Curciu (în ), în acel an el fiind redenumit Vinohradîvka. În această localitate se află punctul internațional de trecere auto a frontierei Curciu - Vulcănești (dintre Ucraina și Republica Moldova). În secolul al XVII-lea, pe teritoriul actualului sat s-a aflat o tabără a tătarilor nogai cu denumirea de Çükür (Kurci), ceea ce se traduce prin "grinzi suprapuse". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
3 și 6 metri, conținând un loc central rotund sau subrectangular pentru vatră. În Ain Mallaha s-au identificat urme de asemenea gropi. „Satele” puteau acoperi până la 1000 metri pătrați. Așezările mai mici au fost considerate de către cercetători ca fiind tabere. Urmele de reconstrucție, din aproape toate așezările excavate, par a indica frecventa relocare ca urmare a abandonării temporare a așezării respective. Așezările au fost estimate ca având 100-150 de case, dar există 3 categorii: mici, medii și mari, revenind între
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
în ), în acel an el fiind redenumit Kamianka. De această comună depinde administrativ satul Șichirlichitai-Noi. Localitatea Tașbunar se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. În secolele XVI-XVIII, pe teritoriul actualului sat a existat o tabără a tătarilor nogai, cu numele de Tașbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
putere din Moldova, fiind inspirat din viața lui Ioan (Nicoară) Potcoavă. Fiu după mamă al domnitorului ucis, hatmanul Nicoară Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes pentru a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune militară mai amplă pentru a-l alunga pe uzurpatorul Petru Șchiopul și a prelua domnia țării. "Nicoară Potcoavă" preia tema datoriei și a dragostei din romanul său de tinerețe, aducând
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]