168,988 matches
-
tablou al dezvoltării intelectului uman, folosind personaje istorice ca și coordonate, acordând profetului Mahomed un loc special în carte, la capitolul „"Erou ca profet"”. În opera sa, Carlyle și-a declarat admirația pentru conducerea pasionată a lui Mahomed ca un agent hegelian de reformă, insistând asupra sincerității sale și comentând „"how one man single-handedly, could weld warring tribes and wandering Bedouins into a most powerful and civilized nation in less than two decades"”. Observația privind deschiderea lui Carlyle către „celălalt” îl
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
țară este în mod exagerat dramatizată, iar ministrul de interne este descris ca un om mai degrabă depășit de evenimente. În lucrare, este menționată destituirea generalului Constantin Petrovicescu ca urmare a asasinării maiorului Döring, acest "brav ofițer german", de către un agent al Intelligence Service. În realitate, protecția personalului misiunii germane din România nu intra în sarcina ministrului de interne, misiunea germană având propriul ei sistem de pază, iar urmărirea eventualilor teroriști cădea în sarcina lui Eugen Cristescu, omul impus de Ion
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
sarcina lui Eugen Cristescu, omul impus de Ion Antonescu la conducerea SSI. Fără a mai vorbi de faptul că Jandarmeria, principala forță a Ministerului de Interne, trecuse în subordinea directă a lui Ion Antonescu. Prin împușcarea maiorului Döring de către un agent străin, Antonescu făcuse "dovada" cercurilor germane că "valul anarhiei legionare" punea în primejdie însăși securitatea trupelor germane din România, așa că l-a destituit pe gen. Petrovicescu în data de 21 ianuarie 1941. A doua acuzație adusă gen. Petrovicescu, menționată în
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
germană: Das Leben der Anderen, în engleză The Lives of Others) este un film dramatic german din 2006, premiat cu Oscar la categoria "Cel mai bun film străin". este debutul regizorial al lui Florian Henckel von Donnersmarck, care prezintă cum agenții Stasi (poliția secretă a RDG) monitorizau Berlinul de Est. În rolurile principale sunt Ulrich Mühe ca Căpitanul Stasi Gerd Wiesler, Ulrich Tukur drept superiorul său Anton Grubitz, Sebastian Koch în rolul dramaturg Georg Dreyman, și Martina Gedeck în rolul iubitei
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
Articolul reușeste să treacă granița și este publicat în "Der Spiegel". Wiesler, care participase pasiv la redactarea acestuia și cunoștea până și locul unde ascundea dramaturgul mașina de scris, refuză să îl trădeze pe autor, ba chiar sustrage mașina înainte ca agenții STASI să o poată găsi. Crista-Maria însă nu este la fel de puternică, ea cedează la interogatoriu iar mai apoi, învinsă de remușcări, se sinucide. Wiesler cade în dizgrație și este transferat la poștă, unde desface scrisori. După căderea regimului comunist, dramaturgul
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
Conform acestei concepții, statul liberal este preocupat mai puțin de activitățile private, limitându-și intervenția la funcțiile sale tradiționale, și anume: apărarea națională, diplomație, ordine publică și justiție. Au existat două motive pentru care statul nu a intervenit în activitatea agenților economici. În primul rând, activitatea economică se afla încă sub influența muncii manuale, industria era predominant manufacturieră, schimbul de mărfuri fiind restrâns ca valoare. În al doilea rând, intervenția statului în activitatea economică necesita resurse financiare, neputându-se limita această
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
se afla încă sub influența muncii manuale, industria era predominant manufacturieră, schimbul de mărfuri fiind restrâns ca valoare. În al doilea rând, intervenția statului în activitatea economică necesita resurse financiare, neputându-se limita această intervenție numai la planificări, dispoziții date agenților economici, etc. Viața economică se desfășura în conformitate cu principiul "laisser faire, laisser passer". Cheltuielile publice trebuiau reduse la minim. Concepția "guvernului ieftin" își găsește suportul în teza potrivit căreia progresul social-economic reclama utilizarea venitului național pentru dezvoltarea industriei și comerțului, în loc să
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
modul de utilizare a resurselor. Funcția de control a finanțelor publice nu se limitează la modul de constiturire a fondurilor publice și la repartizarea acestora pe beneficiari, ci urmărește și legalitatea, necesitatea, oportunitatea și eficiența cu care instituțiile publice și agenții economici cu capital de stat utilizează în concret resursele bănești de care dispun. În consecință, controlul se efectuează nu numai activităților specifice funcției de repartiție, ci el se exercită și asupra producției realizate în sectorul de stat, a schimbului și
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
o noapte, Nadia a fugit și și-a petrecut adolescența pe străzi, săvârșind cam 130 de acte criminale, printre care furturi și diverse atacuri. La vârsta de 17 sau 18 ani ea a fost capturată de către poliție. Roberto Fox, un agent al Serviciilor de Informațiian Argentiniene, a fost impresionat de aptitudinile ei și a recrutat-o într-o divizie a serviciilor secrete (SIDE). Ea și-a petrecut următorii ani fiind antrenată ca spion. Pe parcursul acestei perioade, ea a avut o relație
Nadia Santos () [Corola-website/Science/307558_a_308887]
-
de aptitudinile ei și a recrutat-o într-o divizie a serviciilor secrete (SIDE). Ea și-a petrecut următorii ani fiind antrenată ca spion. Pe parcursul acestei perioade, ea a avut o relație cu Roberto. În realitate, Fox nu era un agent al serviciilor agentiniene, ci lucra din propriile lui interese, fapt pe care Nadia l-a descoperit într-o misiune de a obține câteva decumente secrete, în timpul căreia un coleg a fost omorât. Nadia a mai descoperit că acele documente erau
Nadia Santos () [Corola-website/Science/307558_a_308887]
-
documente erau, de fapt, de la guvernul Argentinei. Pentru această trădare, ea l-a împușcat și omorât pe Roberto Fox, după ce s-a întors din misiune. Totuși, din motive necunoscute, vina pentru această crimă cade asupra lui César Martinez, un alt agent, care, la fel ca și Nadia, a fost recrutat de pe străzi. După aceste evenimente, Nadia a început să lucreze pentru adevăratele servicii secrete argentiniene, în timp ce Martinez, folosindu-se de "crima săvârșită", și-a creat o reputație printre organizațiile criminale. Nadia
Nadia Santos () [Corola-website/Science/307558_a_308887]
-
notă din 1954 de la o sursă anonimă a CIA care a identificat un exilat maghiar ce trăia în Stockholm și care, conform autorului: „a asistat...la plasarea lui Roul Wallenberg în Ungaria în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca agent al OSS”. Un alt memorandum declasificat scris în 1990 de custodele William Henhoeffer, a caracterizat concluzia cum că Wallenberg lucra pentru OSS la Budapesta ca fiind „în esență corectă”. Mai grăitor este un comunicat trimis la 7 noiembrie 1944 de către
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
Wallenberg lucra pentru OSS la Budapesta ca fiind „în esență corectă”. Mai grăitor este un comunicat trimis la 7 noiembrie 1944 de către Ramura de Informații Secrete a OSS de la Bari care se pare că a recunoscut că Wallenberg acționează ca agent neoficial de legătură între OSS și (MFM), o mișcare de rezistență antinazistă. Mesajul OSS notează contactele lui Wallenberg cu Geza Soos, un lider de rang înalt al MFM și explică mai departe că Soos „poate fi contactat doar” prin intermediul legației
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
unor persoane ce lucrau îndeaproape cu MFM. Această concluzie primește și mai multă greutate de la alte dovezi ce sugerează că comunicațiile de la MFM la serviciile americane de informații erau transmise mai întâi la Stockholm și de acolo la Washington prin , agentul OSS care l-a recrutat inițial pe Wallenberg pentru a merge la Budapesta în iunie 1944. Această anume informație a dat naștere la speculații cum că, pe lângă eforturile de a-i salva pe evreii din Ungaria, Wallenberg ar fi urmărit
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
din cauza credințelor sale unice, care diferă de crezurile altor biserici. Mormonii sunt confundați uneori, posibil din neînțelegere sau ignoranță, cu alte biserici care caută prozeliți, ca de pildă cu Martorii lui Iehova. Unii oameni cred că misionarii mormoni ar fi agenți sau spioni ai guvernului american, chiar dacă misionarii Bisericii provin din multe țări, din toată lumea. În secolul al XIX-lea, mulți mormoni practicau „căsătoria multiplă” (poligamia). Biserica a avut parte de persecuție gravă din cauza poligamiei, dar mormonii au perseverat deoarece credeau
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
distrugă depozitele de apă grea și instalțiile de producție. Un raid al bombardierelor americane din noiembrie i-a convins pe germani că zona este nesigură și au decis ca stocul de apă grea să fie mutat în Germania. În timpul deplasării, agenți norvegieni au organizat un nou sabotaj și au reușit să scufunde un ferry-boat care transporta apa grea și diferite instalații necesare dezvoltării producției de apă grea. Aliații au menținut amenințarea de debarcare în Norvegia și mai multe raiduri ale unor
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Asia, și naziștii au fost obligați să caute tactici comerciale portrivite să facă rost de wolfram din Portugalia. La început, Germania a crescut artificial prețurile în încercarea de a ocoli autoritățile portugheze și de a determina producătorii să vândă direct agenților germani. Salazar a încercat să combată această practică, iar în octombrie 1941 germanii au scufundat un vas comercial portughez, acesta fiind primul caz de acest fel din timpul războiului. Submarinele germane au torpilat un al doilea vas comercial în ianuarie
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
poliției, în căutarea evadatului. Scarpia găsește un evantai în capelă familiei Attavanti și, înainte de a asista la „Te Deum”-ul care celebrează înfrângerea lui Napoleon, strecoară în sufletul Floriei Țoșca bănuiala că a fost mințita. Scarpia așteaptă cu nerăbdare întoarcerea agenților săi. Prin fereastră apartamentului aude muzică serbării de la Palatul Farnese. Spoletta îi raportează că, deși au urmărit-o pe Țoșca și au perchiziționat vila lui Cavaradossi, agenții de poliție nu au reușit să-l găsească pe Angelotti; de aceea l-
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
sufletul Floriei Țoșca bănuiala că a fost mințita. Scarpia așteaptă cu nerăbdare întoarcerea agenților săi. Prin fereastră apartamentului aude muzică serbării de la Palatul Farnese. Spoletta îi raportează că, deși au urmărit-o pe Țoșca și au perchiziționat vila lui Cavaradossi, agenții de poliție nu au reușit să-l găsească pe Angelotti; de aceea l-au arestat pe Cavaradossi. Cu toate torturile la care este supus, Mario nu furnizează nici un amănunt. Țoșca refuză și ea să răspundă întrebărilor lui Scarpia dar, auzind
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zonă; împiedicarea inamicului să distrugă vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Roșie și armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin pătrunderea lui Moruzov și a altor doi agenți în compunerea delegației ruse și informarea amiralului Ion Coandă despre intenția a două divizii ruse aflate pe frontul Salonicului de a se preda germanilor; salvarea unor ofițeri și soldați români din mâinile bolșevicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea acțiunilor armatei ruse
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Tsarevsk, Regiunea Astrahan (Rusia), în familia unui țăran. A absolvit studii la Institutul de Economie Națională "G. V. Plekhanov" (1932) și la Institutul de Planificare (1935), obținând titlul științific de doctor în științe tehnice. Din anul 1928 a lucrat ca agent de filaj al GPU (viitorul NKVD), economist în gulagurile URSS și în Comisia de planificare. În aprilie 1936 este transferat la NKVD-ul din Regiunea Stalingrad, apoi din anul 1937 la Moscova. A avut o ascensiune rapidă în carieră odată cu
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
market anarchy") se înscrie în tradiția liberală radicală și respinge controlul statului în economie. Doctrina anarho-capitalistă propune eliminarea statului, și înlocuirea lui completă cu piața liberă; funcțiile obișnuite ale statului (represiunea contra criminalilor, justiția, armata, etc.) vor fi oferite de agenții pieței libere. Anarho-capitaliștii doresc o societate bazată pe acorduri voluntare și pe schimburi voluntare de proprietăți și servicii. În același timp, ei recunosc și acceptă filantropia ca pe un act natural, cu condiția ca intenția să fie voluntară, fără constrângeri
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
orașului a părut comandamentului german mult prea costisitoare, ei au ales să asedieze Leningradul pentru a-i sili pe apărători să se predea datorită foamei. În scurtă vreme, în orașul asediat a fost întreruptă distribuirea curentului electric, apei curente și agentului termic pentru civili. De asemenea, transportul public a fost întrerupt în iarna 1941-1942, fiind reluat in 1942 numai transportul cu tramcare. Mii de leningrădeni au murit de frig sau de foame doar în prima iarnă a asediului. În tot acest
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
internațională în jur de 500 de articole, studii, știri, informații cu privire la istoria românilor, publicate în 113 ziare în deosebi de limbă franceză, în sprijinul procesului memorandiștilor. Toate aceste acțiuni i-au atras antipatia reprezentanților austro-ungari care l-au catalogat un agent disident. În 1894, s-a implicat într-o dispută aprinsă cu generalul maghiar István Türr, care a publicat articole ce condamnau participanții la Memorandum și simpatizanții lor din București. În anul 1895, Urechia participă la Congresul de la Bruxelles și la
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
este un personaj jucat de Melissa George în serialul "Alias". Ea este soția lui Michael Vaughn în cel de-al treilea sezon al serialului. este agentul de legătură al NSC cu CIA și lucrează împreună cu Sydney Bristow și Vaughn. A fost prezentată la începutul sezonului 3 ca fiind senatorului George și a Oliviei Reed, precum și soția lui Vaughn, cu care s-a căsătorit în timpul absenței lui
Lauren Reed () [Corola-website/Science/306528_a_307857]