167,887 matches
-
de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total. Mediterana: Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942. Forțele germane au avansat până la El Alamein, ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez. În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile, forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea. A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942, după ce
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
mai multe tancuri decât germanii, până la urmă, Montgomery a ieșit învingător. Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare. În plus, germanii au avut un sprijin sporadic din partea "Luftwaffe", prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic. După înfrângerea de la El Alamein, germanii, avându-l din nou la comandă pe Rommel, au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia. În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 - ianuarie 1942
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
înainte de intrarea SUA în război, Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară. Totuși, forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă, începând cu insula Guadalcanal, având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă. La 7 august 1942, Statele Unite au luat cu asalt insula. La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie, un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului. În continuare, infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei. Luptele au fost foarte sângeroase, terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc "bocage". Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô, cea mai importantă forță germană din Franța, Armata a VII-a, fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise. În acest
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
în luptă sau căzuseră prizonieri. Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea. Ca un ultim efort de război, Führerul a cerut tuturor civililor, inclusiv copiilor, să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor "Volkssturm". Când această ultimă încercare a eșuat, Hitler a fost profund deziluzionat, imaginându-și că toată lumea este împotriva lui, dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă. Hitler și
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
fost reglementat faptul ca Orăștia să fie reședința Scaunului Orăștiei, cu localitățile aferente. Toponimul Waras („oraș”) dovedește faptul că la acea dată așezarea se afla în plin proces de dezvoltare urbană. Orașul a început să fie înconjurat cu ziduri de apărare. În secolul al XV-lea Orăștia a fost arsă, dărâmată și jefuită de patru ori de către năvălitorii turci. Ultimele cercetări arheologice din interiorul cetății atestă existența unei rotonde, alături de un donjon din piatră construit pe o palisadă din secolele X-XI
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
au trecut în anul 895 Dunărea de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. Profitând de această împrejurare și în alianță cu bulgarii, pecenegii au atacat împreună cu aceștia în 895/896 așezările ungurești din Atelkuzu (Etelköz). Lipsiți de apărare, ungurii și grupuri de populații asociate, printre care și trei triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
din primul capitol, iar execuția de la final se poate identifica cu episodul stigmatizant din Hotelul Askanischer Hof. Un fragment foarte scurt al "Procesului", " În fața legii", apare independent în ediția de Anul Nou din 1915 a săptămânalului evreiesc independent "Selbstwehr" ("Legitimă apărare"). Faimoasa parabolă începe astfel: Cititorul nu poate afla mai exact ce este această "lege": un lucru abstract sau concret? Cert este că ea devine unicul obiectiv al protagonistului, care așteaptă, la îndemnul portarului, toată viața pentru a intra. În momentul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sunt mereu în mișcare. În povestirea "Marele zid chinezesc" lucrătorii sunt instruiți de o autoritate transcendentă să contruiască zidul pe bucăți disparate, după o schemă ilogică, menită mai degrabă să îi țină tot timpul ocupați și confuzi, decât să asigure apărarea imperiului de atacatori. Lucrarea este o critică acidă a birocrației și demască metodele prin care un stat încearcă să își înregimenteze cetățenii. În jurnalul său, Franz Kafka pare să ignore în mare măsură evenimentele războiului, fiind mult mai preocupat de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
serios Moscova, dar au fost înfrânți. Odată terminat războiul civil, Armata Roșie nu a mai evoluat până în anii ’30, când a început din nou să se dezvolte. În timpul celui de-al doilea război mondial, perioadă numită oficial „Marele Război pentru Apărarea Patriei” (Marele Război patriotic), industria de război sovietică s-a dezvoltat enorm. Armata Roșie a fost dotatä cu noi tunuri antiaeriene, tunuri antitanc, alte tunuri de diferite calibre, și avioane foarte competitive: MIG, Yak și Il2. Lansatorul de rachete numit
Armata Roșie () [Corola-website/Science/296890_a_298219]
-
Lansatorul de rachete numit familiar „Katiușa” sau „orga lui Stalin” era o armă de o mare putere distructivă. De asemenea, marina avea o foarte bună dotare. Comandantul suprem al Armatei Roșii era însuși Stalin, iar după el, în calitate de comisar al apărării, Semion Timoșenko, considerat unul dintre cei mai mari strategi din istoria sovietică. Marele stat major era sub conducerea lui Gheorghi Jukov, care și-a început cariera în timpurile țariste și obținuse multe victorii contra Germaniei naziste. Al doilea Război Mondial
Armata Roșie () [Corola-website/Science/296890_a_298219]
-
Armata Sovietică un enorm triumf (datorat, în mare parte, norocului și armatelor aliate) și în același timp, o mare pierdere de vieți omenești (mai mult de 13 milioane). Aceste imense pierderi au avut loc în bătăliile de retragere duse pentru apărarea Stalingradului, (azi Volgograd) și a Moscovei, în luptele de la Kursk (Rusia, 1943), considerată a fi cea mai mare bătălie terestră din istorie, iar mai apoi în retragerea nemților pînă la Berlin. Armata Roșie a intrat prima în capitala germană, iar
Armata Roșie () [Corola-website/Science/296890_a_298219]
-
să se supună și să plătească tribut față de sultan, și totodată, era supus și suzeran față de coroana maghiară. În timpul domniei lui Alexandru I Aldea, Sigismund a încercat să îi aducă cavaleri teutoni în Țară Severinului, pentru a construi fortărețe de apărare pe linia Dunării. Dorea să fie construite fortificații de la gurile Dunării până la Belgrad. Planul nu a reușit deoarece teutorii au plecat din Severin. În 1432, Alexandru Aldea a fost obligat să participe cu un contigent alături de turci în timpul ofensivei turcești
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
prin care Lenin ceda Germaniei 800.000 km² și un sfert din populația imperiului țarist, războiul civil și în sfârșit stabilizarea la putere a bolșevicilor. Începând cu 1920, Lenin impune politicii externe bolșevice trei direcții principale. Prima dintre acestea prevedea „apărarea patriei socialiste”, care, pe plan intern, trebuia făcută prin teroare, iar pe plan extern, prin intermediul unei puternice Armate Roșii. Cea de-a doua viza expansiunea „marii revoluții proletare mondiale”, pentru Lenin înțelegându-se de la sine că venirea la putere a
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
este, că Armata Germană a trădat toate tratatele și înțelegerile semnate cu România, în urma pactului germano-sovietic RIBBENTROP-MOLOTOV. Încă de la 31 august 1942, comandamentul Armatei 3 române, aflat în Kuban, a primit ordinul de a prelua de la trupele germane și italiene apărarea frontului situat în cotul Donului, acolo unde sovieticii dispuneau de un cap de pod cu o dezvoltare frontală de peste 70 km și o adâncime de 25 km, ce se va dovedi decisiv în bătălia Stalingradului. Intuind potențialul pericol, comandamentul român
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
Republicii, etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum . Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului. În 1989 costurile clădirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro . Pentru realizarea acestei impunătoare
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene și tratatele care le amendează pe acestea. Tratatul Euroatom rămâne în vigoare. Carta drepturilor fundamentale ale UE este introdusă în tratat; se deschide astfel posibilitatea aderării UE la CEDO. Noul tratat prevede posibilitatea dezvoltării apărării europene și introduce o clauză de solidaritate a UE în fața unui atac extern. Înființează un Parchet European competent în lupta contra fraudelor, dar și împotriva criminalității grave.
Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa () [Corola-website/Science/296916_a_298245]
-
în care acesta își avea reședința, documentele înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel mai probabil în extremitatea de nord-est a așezării medievale, nu departe de mănăstirea franciscana, si care va fi inclus mai târziu în sistemul de apărare al orașului. Astfel poate fi explicată planimetria cetății, consemnata în planul din anul 1736, cu un turn, fostul donjon, înconjurat de ziduri și șanțuri, resturi ale mai vechilor centre de putere. O dată cu întărirea forței sale economice și a șporului demografic
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
fi demarat după 1349, data la care Bistrița figurează în documente cu titlul de civitas, fiind definitivate sub forma unei incinte continue de zid după 1400. În acest mod Bistrița se alătură celorlalte orașe libere regale înconjurate de sisteme de apărare proprii: Sibiu, Brașov, Sebeș, Sighișoara, Mediaș și Cluj. Documentele rămân oricum obscure în privința acestei etape a sistemului de apărare al orașului. Singurul document care vorbește de zidurile și turnurile orașului, muri et aedificia fortalitii, datează din anul 1438, prin care
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
unei incinte continue de zid după 1400. În acest mod Bistrița se alătură celorlalte orașe libere regale înconjurate de sisteme de apărare proprii: Sibiu, Brașov, Sebeș, Sighișoara, Mediaș și Cluj. Documentele rămân oricum obscure în privința acestei etape a sistemului de apărare al orașului. Singurul document care vorbește de zidurile și turnurile orașului, muri et aedificia fortalitii, datează din anul 1438, prin care regina Elisabeta atrăgea atenția asupra stării de ruină în care se găsea fortificația, solicitând lucrări de reparații și întărire
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
m înălțime și 1,5 lățime. Exteriorul zidurilor este dublat de un șanț cu apă care alimenta și morile din întreg orașul. Cum Bistrița nu s-a găsit în prima linie de rezistență aflate în calea primejdiilor, sistemul său de apărare s-a păstrat în formele impuse de arhitectură militară de factură gotica și renascentista, spre deosebire de alte burguri nevoite să-și adapteze permanent sistemele de apărare în funcție de evoluția tehnicii de război și a armelor de foc. Chiar dacă din vechea cetate nu
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
s-a găsit în prima linie de rezistență aflate în calea primejdiilor, sistemul său de apărare s-a păstrat în formele impuse de arhitectură militară de factură gotica și renascentista, spre deosebire de alte burguri nevoite să-și adapteze permanent sistemele de apărare în funcție de evoluția tehnicii de război și a armelor de foc. Chiar dacă din vechea cetate nu s-au păstrat decât niște mici fragmente evocarea elementelor care au format unul din cele mai puternice sisteme de apărare din Transilvania medievală poate sugera
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
-și adapteze permanent sistemele de apărare în funcție de evoluția tehnicii de război și a armelor de foc. Chiar dacă din vechea cetate nu s-au păstrat decât niște mici fragmente evocarea elementelor care au format unul din cele mai puternice sisteme de apărare din Transilvania medievală poate sugera amploarea eforturilor materiale și umane investite în afirmarea și păstrarea libertății și autonomiei urbane. Zona vulnerabilă a cetății care nu era dublată de mlaștini și heleștee era practic zona dintre cele două porți din partea de
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
care nu era dublată de mlaștini și heleștee era practic zona dintre cele două porți din partea de vest a orașului unde însă existau un sistem de două rânduri de canale cu apă care îngreuna un acces frontal spre zidurile fortificației. Apărarea orașului cădea în sarcina cetățenilor, porțile având câte un paznic care avea misiunea de încasare a taxelor și supraveghere și semnalizare a evenimentelor. Aceștia locuiau de obicei în turnul porții. În caz de război sarcina supravegherii și apărării zidurilor revenea
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
zidurile fortificației. Apărarea orașului cădea în sarcina cetățenilor, porțile având câte un paznic care avea misiunea de încasare a taxelor și supraveghere și semnalizare a evenimentelor. Aceștia locuiau de obicei în turnul porții. În caz de război sarcina supravegherii și apărării zidurilor revenea breslelor. În 1542 s-a hotărât că fiecare cap de familie să facă pe rând de pază la porți, iar în anul 1639 s-a decis ca pază să fie asigurată în permanență de fiecare om din fiecare
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]