16,607 matches
-
1909), organizarea unei cantine școlare și a unei tovărășii pentru asigurarea vitelor (1910), înființarea unei secții ASTRA, cu local propriu, bibliotecă și ziare, conducerea cantoratul bisericii ortodoxe din Caransebeș (1909-1914). A fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
unei secții ASTRA, cu local propriu, bibliotecă și ziare, conducerea cantoratul bisericii ortodoxe din Caransebeș (1909-1914). A fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
cantoratul bisericii ortodoxe din Caransebeș (1909-1914). A fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
A fost un organizator al publicațiilor pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel Jumanca".
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
pedagogice și profesionale ale învățătorilor din Banat întemeind și scriind pentru revista "Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel Jumanca".
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
Școala Bănățeană", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel Jumanca".
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
în Găurenii de Sus, fostul județ Lăpușna, sat care astăzi se află în componența raionului Nisporeni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1969 și a obținut doctoratul în istorie în 1975. Și-a început activitatea de muncă în calitate de învățător în satul Bărboieni, raionul Nisporeni. După susținerea doctoratului, a fost lector superior, apoi docent la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. În anii 1993-1997, a activat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Din 2001, a revenit
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
a lucrat ca agent de imigrație, ducând pe noii veniți la loturile lor de pmământ date de guvern. Vărul lui Genik, Ivan Bodrug (1874-1952), împreună cu prietenul său, Ivan Negrich (1875-1946) au venit tot din satul Bereziv,județul Kolomya, unde fuseseră învățători calificați de școala elementară în Galiția. Acești trei oameni, au alcătuit nucleul intelectualității în Comunitatea Ucraineană și erau cunoscuți sub numele de “Triumviratul Berezivian”. Genik, cel mai în vârstă dintre cei trei,era singurul déjà căsătorit. Soția sa Paulina, (născută
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
pentru misionarism în America de Nord. Deasemenea, Biserica Presbeteriană a devenit interesată în această privință și a invitat tineri din Comunitatea Ucraineană să frecventeze Colegiul Manitobei(astăzi Universitatea Wnnipeg), unde s-au înființat clase speciale pentru tinerii ucraineni care doreau să devină învățători, (și mai tarziu preoți a Bisericii Independente Grecești). Dr.King directorul Colegiului care vorbea fluent limba germană, a examinat pe candidații Bodrug și Negrich în limba germană. Genik a tradus în scris documentele lor de învățământ din limba poloneză în
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
descris de către Al. Săndulescu drept o fire „prin excelență boemă”. Beldie s-a născut la București, unde a urmat liceele „Sf. Sava” și „Gh. Șincai”. A rămas repetent de două uri, însă a trecut examenele în particular. A fost apoi învățător în județele Prahova și Râmnicul Sărat, ca după o vreme ca funcționar la unui laborator medical să ajungă secretar de redacție la „Noua Revistă Română”, condusă de sociologul C. Rădulescu-Motru. A rămas acolo între 1908 și 1916. În 1912 a
Constantin Beldie () [Corola-website/Science/329942_a_331271]
-
la Broșteni timp de zece ani, din 1840 până în 1850. Moare în 1851, fiind înmormântat în curtea bisericii de lemn. Pe vechea cruce de piatră a mormântului său se află o inscripție cu următorul text: "„Aici odihnește Niculai Nanu, întâiul învățător în valea Bistriței, la școala lui Baloș din Broșteni 1840-1850.”" În prezent liceul din localitate îi poartă numele. Între elevii care au învățat la școala găzduită în pronaosul bisericuței de lemn se numără și renumitul scriitor Ion Creangă (1837-1889), care
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
elevii care au învățat la școala găzduită în pronaosul bisericuței de lemn se numără și renumitul scriitor Ion Creangă (1837-1889), care a poposit pentru scurt timp la Broșteni în 1848-1849, când avea vârsta de 12 ani. L-a avut ca învățător pe Nicolai Nanu și se afla în grija Irinucăi, episod amintit în opera sa, "Amintiri din copilărie": "„...am să iau nepotul cu mine și am să-l duc la Broșteni, cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu, de la școala
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
părți din "Yoga Sutra" datează probabil dinaintea lui Patañjali, o mare parte din lucrare este originală și este mai mult decât o simplă compilație. Unitatea pe care le-a oferit-o Patañjali ideilor divergente de până atunci a inspirat numeroși învățători și practicanți până în ziua de azi, printre care și B.K.S. Iyengar.
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
o diviziune superioară, cu două clase. Cursul de pian era organizat cu trei diviziuni. Limba de predare pentru toate materiile era franceză cu exceptia istoriei și religiei care, pe lângă limba maternă, erau studiate în limba română. Corpul profesoral era constituit din învățători pentru cursul primar și profesori de diferite specialități, unii dintre aceștia având și o activitate universitară. Emilia Humpel preda limba română și istoria universală, iar soțul său, Wilhelm Humpel, asigură cursurile de canto și de pian. Printre profesorii cei mai
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
cruce de la Liceul „"Radu Negru"”, sunt arestați și închiși. Aceia care au reușit să scape nearestați au constituit grupul de rezistență de pe versantul nordic al munților Făgăraș. În partea estică a județului Făgăraș, s-a organizat grupul „"Vultanul"”, sub conducerea învățătorului Pridon Ion, (Căpitan în rezervă, fost voluntar în Armata Română în Primul Război Mondial, din Părău). Alături de el se afla Marcel Cornea (student la Farmacie, din comuna Sinea), învățătorul Ioan Boamfă și tânărul Ioan Buta. 1949 Ion Mogoș (elev) și
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
estică a județului Făgăraș, s-a organizat grupul „"Vultanul"”, sub conducerea învățătorului Pridon Ion, (Căpitan în rezervă, fost voluntar în Armata Română în Primul Război Mondial, din Părău). Alături de el se afla Marcel Cornea (student la Farmacie, din comuna Sinea), învățătorul Ioan Boamfă și tânărul Ioan Buta. 1949 Ion Mogoș (elev) și cu Pică loan-Victor (amândoi din comuna Toderița și amândoi proaspăt eliberați din închisoare), împreună cu Niculae Mazilu (din comuna Leu), Ion Roșea (din comuna Râușor), au reînființat frăția de la Liceul
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
ce se află acolo. Rinocerita rezumă ceea ce Eugen Ionescu percepe a fi în epocă două mari maladii ideologice, anume totalitarismul (sub forma lui istorică de nazism și fascism) și conformismul: „Trebuie să urmăm spiritul epocii”, declară în piesă un personaj (învățătorul pensionar Botard). Eugen Ionescu denunță astfel linia minimei rezistențe aplicată sistematic de omul tipic al majorității, oricare ar fi ea, căci este infinit mai dificil să ne asumăm responsabilitatea propriilor opinii și gesturi decât să consumăm ideologiile la modă la
Rinocerizare () [Corola-website/Science/327521_a_328850]
-
agentul de curte Uros Nestorovici inspector al tuturor școlilor confesionale ortodoxe și l-a îndrumat să analizeze situația existentă. Acesta, în urma vizitelor sale în teritoriu efectuate în 1810 - 1811, a propus înființarea a trei școli normale (preparandii) pentru formarea viitorilor învățători: la Sân Andrei pentru sârbi, la Buda pentru greci și la Arad pentru români. Împăratul a fost convins de nevoia înființării lor după exemplul francezilor, iar la 17 septembrie 1812 a aprobat proiectele elaborate de Nestorovici. Deschiderea cursurilor preparandiale a
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești", publicată la Buda în 1813: La "3 noiembrie 1812 cu mare solemnitate înaintea multor feațe Noble și cinstite", Țichindeal relevă "starea vrednică de jale a creșterei pruncilor din lipsa învățătorilor nespornici" și "... cea mai mare parte a norodului acestuia, în necinste, în întuneric și în mare mișelătate zace, mai mult din lipsa educației cei cuviincioase și bune, decât din alte oricare pricini". Școala s-a deschis purtând numele „Școală regească
Preparandia Română () [Corola-website/Science/327548_a_328877]
-
într-o celulă friguroasă din închisoare și se îmbolnăvește de tuberculoză. Eliberat din închisoare, Ciprian Porumbescu se întoarce la Stupca și se întâlnește cu Berta, cu care se logodește simbolic pe un câmp de margarete. El vrea să vină ca învățător la Ilișești pentru a fi cât mai aproape de iubita sa. Profesorul Mikuli îi recomandă să meargă la Viena pentru a-și desăvârși studiile de muzică. Deși este tristă că vor trebui să se despartă, Berta îi promite că-l va
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
Antipa, care a devenit una din discipolele lui Iisus. Se presupune ca ea și soțul ei locuiau la Sepphoris, unde se afla palatul lui Irod Antipa. Talmudul babilonean (Avoda zara, 16,72) povestește că în piața din Sepphoris activa un învățător pe nume Iacob (Yaakov) din Kfar Sakhaniya. unul din discipolii lui Iisus. Evreul convertit Yossef Comes din Tiberias (numit „Comes” de către împăratul Constantin) a întemeiat aici o biserică.. Se pare că la scurt timp după apariția creștinismului, s-au stabilit
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
Guru (Devanagari गुरु) este un termen sanscrit pentru "învățător", "ghid" sau "maestru spiritual", în special în religiile indiene. Tradiția hindusă (maestru-discipol) este o doctrină religioasă milenară transmisă de la învățător la discipol, gurul fiind acela de la care discipolul primește inițieri și învățături în disciplina spirituală. Guru este un simbol religios
Guru (maestru spiritual) () [Corola-website/Science/327737_a_329066]
-
Guru (Devanagari गुरु) este un termen sanscrit pentru "învățător", "ghid" sau "maestru spiritual", în special în religiile indiene. Tradiția hindusă (maestru-discipol) este o doctrină religioasă milenară transmisă de la învățător la discipol, gurul fiind acela de la care discipolul primește inițieri și învățături în disciplina spirituală. Guru este un simbol religios fundamental în Hinduism, toate școlile filozofice și devoționale hinduse, acordând o importanță maximă conceptului deoarece rezidă în chiar esența Hinduismului
Guru (maestru spiritual) () [Corola-website/Science/327737_a_329066]
-
întreaga societate hindusă antică au avut ca fundament revelația spirituală, structurându-se în jurul simbolului acestor scripturi, sau preotul, cel care prin sacrificiu() și ritual menține vie tradiția spirituală. Întrucât termenul poate fi folosit și pentru a desemna orice fel de învățător/profesor(spre exemplu poeta Maitreyi Devi îl consideră pe Rabindranath Tagore "gurul" ei literar), sau sfinții sunt denumiți și prin termenul care înseamnă "guru" autentic, adevărat, spiritual. În tradiția spirituală hindusă "guru" este considerat ca fiind una cu Dumnezeu sau
Guru (maestru spiritual) () [Corola-website/Science/327737_a_329066]
-
este un cuvânt japonez care, în traducere directă, înseamnă ""persoană născută înaintea alteia"". În limbajul comun, înseamnă "maestru" sau "profesor". Cuvântul este folosit ca o titulatură când se vorbește despre învățători, profesori, sau profesioniști din sistemul juridic, economic, medical, din politică, din cadrul organizațiilor religioase sau alte figuri autoritare. Cuvântul este folosit și pentru a arăta respect unei persoane care a atins un anumit nivel de profesionalism într-o formă de artă
Sensei () [Corola-website/Science/327957_a_329286]