16,546 matches
-
surori mai mari întru poezie. Ioana Diaconescu publică poezie timp de câteva decenii, în revistele literare din țară și străinătate, în limba română și tradusă în limbile germană, engleză, italiană, georgiană, ploneză etc. Pe de altă parte, este prezentă cu eseuri, traduceri, cronici și recenzii literare precum și cronici muzicale etc. în revistele de cultură cu o bogată și masivă activitate publicistică, iar după deschiderea Arhivelor Securității publică periodic, începând cu anul 2005, în revista „România literară” documentare ample și noi informații
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
poete („Adagio” - București 1973) că „Atenția cade din ce în ce mai mult asupra virtuților muzicale ale poeziei, ale ritmului lent, unduitor ca un pas des deux”. La Nicolae Steinhardt citim, în volumul „Monologul polifonic” (București 1991), un aparte punct de vedere exprimat în eseul „Fata și Moartea“, referitor la poezia Ioanei Diaconescu: “ Destinul, decreta Napoleon, e politica. Și adăuga Thierry Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
de la 23 august 1944, a publicat în "România literară, "Luceafărul și "Tribuna. In anul 1931, a fondat revista "XY.Literatură și artă", cu colaborările lui N. Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, Vasile Voiculescu, Anton Holban, T.T. Braniște, cu eseuri de C. Noica și V. Bârna, cu cronici literare de Oct. Șuluțiu. Acest lucru a fost urmat în 1933 de "Herald", un buletin literar editat împreună cu Miron Suru. Au contribuit la această din urmă publicație: [Eugène Ionesco]], Eugen Jebeleanu, Emil
Neagu Rădulescu () [Corola-website/Science/336370_a_337699]
-
numere succesive. Cele mai multe opere de ficțiune au fost scrise pentru marea masă a cititorilor de scriitori populari, dar au publicat aici și scriitori valoroși. Paginile de început ale povestirilor conțineau desene realizate de ilustratorii revistei. "Post" a publicat povestiri și eseuri scrise de H. E. Bates, Ray Bradbury, Kay Boyle, Agatha Christie, Brian Cleeve, William Faulkner, F. Scott Fitzgerald, C. S. Forester, Ernest Haycox, Robert A. Heinlein, Kurt Vonnegut, Paul Gallico, Normand Poirier, Hammond Innes, Louis L'Amour, Sinclair Lewis, Joseph
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
aceasta, John Wilson a devenit de departe cel mai important editorialist al revistei și i-a dat o mare parte din tonul, popularitatea și notorietatea ei. Prin anii 1840, când Wilson a contribuit mai puțin, circulația acesteia a scăzut. În afară de eseuri, ea a publicat, de asemenea, lucrări importante de ficțiune horror și acest lucru este privit ca o influență importantă asupra scriitorilor victorieni de mai târziu precum Charles Dickens, surorile Bronte și Edgar Allan Poe; Poe chiar a satirizat obsesiile revistei
Blackwood's Magazine () [Corola-website/Science/336401_a_337730]
-
a durat mulți ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar scriitorul consacrat l-a ajutat pe mai tânărul său confrate să-și publice primul său roman, "Isabel și apele Diavolului" (1930), și i-a publicat articolele și eseurile în paginile revistei "România literară" în 1939, după ieșirea din lagăr. Realismul faptelor prezentate în roman a fost evidențiat de majoritatea criticilor literari, care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță sau Barbu Delavrancea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
muncă, precum mineritul, silvicultura sau industria hârtiei. Agricultorii cresc vite, oi, porcine și păsări de curte. Conform Bisericii Catolice, Sfânta Ecaterina de Vadstena a făcut un miracol, salvând trei oameni aflați în pericol datorită gheții lacului. Lacul este menționat în eseul lui Samuel Johnson despre Hacho al Laponiei sub numele de Lacul Vether. Ingmar Bergman a filmat o scenă a filmului său Fragii Sălbatici pe o terasă a unui restaurant cu vedere spre lacul Vättern.
Lacul Vättern () [Corola-website/Science/336548_a_337877]
-
ʒɑ ɑtɛlm bʁija savaʁɛ]; 1 aprilie 1755, Belley, Ain - 2 februarie 1826, Paris) a fost un avocat și politician francez, care și-a câștigat o faimă de epicurian și gastronom: „Grimod și Brillat-Savarin: cei doi scriitori au întemeiat efectiv genul eseului gastronomic”. Brillat-Savarin a fost născut în orașul de Belley, Ain, unde râul Ron separa pe atunci Franța de Savoia, într-o familie de avocați. A studiat dreptul, chimia și medicina la Dijon în anii săi de tinerețe și mai târziu
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
Corpul lucrării, deși de multe ori prolix sau excesiv și uneori dubios - aforistic și axiomatic, a rămas extrem de important și a fost în mod repetat reanalizat în anii scurși de la moartea sa. Într-o serie de meditații care seamănă cu eseurile lui Montaigne și au un ritm discursiv al unei vârste de lecturi îndelungate și o urmărire încrezătoare a plăcerilor educate, Brillat-Savarin vorbește despre plăcerea de a mânca, pe care o consideră o știință. Modelele sale franceze au fost stiliștii "Vechiului
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
o idee bună . În aceeași săptămână, a fost dată o declarație, semnată de mulți din comunitatea SETI, că "trebuie să aibă loc o discuție științifică, politică, umanitară mondială înainte ca orice mesaj să fie trimis" . La 28 martie 2015, un eseu înrudit a fost scris de Seth Shostak și publicat în The New York Times [4]. În secolul al 19-lea existau multe cărți și articole despre posibilii locuitori ai altor planete. Mulți oameni credeau că ființe inteligente ar putea trăi pe Lună, Marte
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
copii (volumele "Зеленое эхо", "Весна-красна", "Счастье странствий" (poeme pescărești) (1977), "Сум і радасць дзеда Рэпкі" (1967), "Ручаіны шукаюць ракі" (1967), "Алесева кніжка" (1972) etc. A publicat două cărți de non-ficțiune: "Амерыка здалёку і зблізку" (1971) și "Заўсёды з Радзімай" (amintiri, eseuri, eseuri, 1980). A tradus din limba rusă în limba bielorusă scrieri ale lui Vladimir Maiakovski, Mihail Isakovski, Iaroslav Smeliakov, Aleksandr Prokofiev, Rainis, și din limba ucraineană în limba bielorusă — scrieri ale lui Maksim Rîlski, Vladimir Sosiura, Masenko Teren, Mikola Bajan
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
volumele "Зеленое эхо", "Весна-красна", "Счастье странствий" (poeme pescărești) (1977), "Сум і радасць дзеда Рэпкі" (1967), "Ручаіны шукаюць ракі" (1967), "Алесева кніжка" (1972) etc. A publicat două cărți de non-ficțiune: "Амерыка здалёку і зблізку" (1971) și "Заўсёды з Радзімай" (amintiri, eseuri, eseuri, 1980). A tradus din limba rusă în limba bielorusă scrieri ale lui Vladimir Maiakovski, Mihail Isakovski, Iaroslav Smeliakov, Aleksandr Prokofiev, Rainis, și din limba ucraineană în limba bielorusă — scrieri ale lui Maksim Rîlski, Vladimir Sosiura, Masenko Teren, Mikola Bajan, Stepan
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
experiențelor vitale sub influența unei sarcini care este stabilită de Eros și provocată de Ananke — de exigențele realității; și că această sarcină este cea de a uni persoane separate într-o comunitate bazată pe relații libidinale.” În „Teroarea antică”, un eseu pe care Robert Bird îl considera (deși „aparent un comentariu cu privire la pictura Terror Antiquus a lui Léon Bakst”) „o imagine foarte sintetică a evoluției religiei grecești către o credință originală într-o singură zeiță supremă”, Viaceslav Ivanov sugerează că anticii
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
este citat spunând că "Genele nu sunt destinul, ei pot da o persoană o predispoziție spre o tulburare, de exemplu, dar asta nu înseamnă că sunt mai susceptibile decât altele de a avea. (Boli mintale) nu este o certitudine." "Aziluri: Eseuri despre Situația Socială a Pacienților cu boli Mintale și Alți Deținuți" (1961), scrisă de sociologul Erving Goffman, În 1963, președintele american John F. Kennedy a introdus o legislație delegarea Institutul Național de Sănătate Mintală pentru a administra Centrele Comunitare de
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
iar după absolvire a rămas la Universitate pentru a preda limbile spaniolă și franceză. A început să scrie literatură de la vârsta de 18 ani, în timpul Revoluției Ruse și a Războiului Civil. El a fost imediat observat de publicul cititor, iar eseurile, proza de ficțiune și piesele de teatru scrise de el l-au transformat într-o celebritate la începutul anilor 1920. Talentul său literar a fost lăudat de Maxim Gorki și de Evgheni Zamiatin, scriitori de marcă ai acelei epoci. Lunț
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
suntem Frații Serapion" în 1921, care a devenit într-un mod oarecum neașteptat manifestul literar al grupul. Articolul era critic față de realitățile noului stat socialist post-revoluționar RSFSR. Publicarea sa a atras o critică oficială, căreia Lunț i-a răspuns în eseul "Despre critică și ideologie". Ulterior, el a scris un al doilea manifest al grupului intitulat "Spre Vest", care a fost publicat de revista "Beseda" ("Conversație") din Berlin a lui Maxim Gorki. Lunț a locuit în Casa Artelor din Petrograd, în
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
(n. 13 octombrie 1963, Timișoara) este o eseistă și critică literară română. Este stabilită în Luxemburg, publicând articole, eseuri și cărți în limbile română și franceză. Este fiica prozatorului și criticului literar Livius Ciocârlie și al prof. univ. Constanța (n. Bălan). A absolvit Liceul „C. Diaconovici Loga” din Timișoara, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
Viața românească", "Euresis - Cahiers Roumains d'Études Littèraires", "Revista de istorie și teorie literară", "Limbă și literatură" (București), "Orizont" (Timișoara), "Nouveaux cahiers de l’Est" (Paris), "Revue littéraire / Léo Scheer" (Paris), "Lëtzebuerger Land", "Cahiers luxembourgeois", "Le Jeudi" (Luxemburg) etc. Publică eseuri și articole de critică literară în limbile română și franceză. Volumul de eseuri de debut "Pragmatica personajului" (1992) a obținut Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat volume de eseuri pe teme literare în limba română
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
literară", "Limbă și literatură" (București), "Orizont" (Timișoara), "Nouveaux cahiers de l’Est" (Paris), "Revue littéraire / Léo Scheer" (Paris), "Lëtzebuerger Land", "Cahiers luxembourgeois", "Le Jeudi" (Luxemburg) etc. Publică eseuri și articole de critică literară în limbile română și franceză. Volumul de eseuri de debut "Pragmatica personajului" (1992) a obținut Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat volume de eseuri pe teme literare în limba română: "Fals tratat de disperare" (1995, Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor), "Femei în fața
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
luxembourgeois", "Le Jeudi" (Luxemburg) etc. Publică eseuri și articole de critică literară în limbile română și franceză. Volumul de eseuri de debut "Pragmatica personajului" (1992) a obținut Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat volume de eseuri pe teme literare în limba română: "Fals tratat de disperare" (1995, Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor), "Femei în fața oglinzii" (1998), " În căutarea centrului pierdut" (2011, Premiul revistei "Observator Cultural"), "Un țărm prea îndepărtat. Seducția frontierelor, frontierele seducției" (2013) și
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
în limba franceză: "Un miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade" (1999), "Laissez-passer. Topographie littéraire d’une Europe des frontières" (2004), "Il n'y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature" (2011; ed. rom., 2012). Eseurile sale tratează aspecte precum ospitalitatea, călătoria, întoarcerea, dezrădăcinarea și cunoașterea de sine, fiind o căutare a identității într-o lume cu frontiere geoculturale tot mai volatile. Volumul "Femei în fața oglinzii" (1998) analizează fragmente din 12 romane publicate în secolul al
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
și analizându-și propriile trăiri sufletești. Cartea " Un miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade" (1999) este inspirată din tematica omului nomad ce străbate frontierele geoculturale, iar " În căutarea centrului pierdut" (2011) analizează relația dintre centrul geocultural și periferie. Eseurile din volumul " În căutarea centrului pierdut" (2011) abordează agonia Imperiului Austro-Ungar și a mitului habsburgic așa cum este ilustrată în câteva romane ale unor mari scriitori austrieci din prima jumătate a secolului al XX-lea (Joseph Roth, Robert Musil, Hermann Broch
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
și capcanele acestor experiențe interculturale, uneori grotești, ce pot transforma inspirația scriitorilor în inhibiție. Volumul "Un țărm prea îndepărtat. Seducția frontierelor, frontierele seducției" (2013), nominalizat la Premiile revistei "Observator cultural", ediția 2014, secțiunea „Critică literară/ Istorie literară/ Teorie literară”, conține eseuri de literatură comparată ce realizează o incursiune erotico-exotică în operele unor scriitori români (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu) și străini (Danilo Kiš, Ismail Kadare, Ivo Andrić, Milan Kundera, Péter Esterházy, Constantin P. Kavafis, Jaroslav Hašek). Cartea
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
Târgoviște, de Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” și Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Concursul Național de Literatură „” se desfășoară cu patru secțiuni de creație (poezie, proză scurtă, eseu și teatru scurt), prima ediție având loc la Văcărești, Dâmbovița, 19 octombrie 1969. Este unul dintre cele mai prestigoase și importante festivaluri de literatură din țară, alături de "Festivalul-Concurs Național de Proză „Mihail Sadoveanu”" de la Iași și "Festivalul Național de Literatură
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]
-
România și la publicații de specialitate precum "Luceafărul", "Steaua", "România literară", "Ateneu", "Orizont", "Viața românească", "Contemporanul - Ideea europeană", "Litere", "ProSaeculum", "Axioma", "Oglinda literară", "Fereastra", "Cahiers roumains d’études littéraires" ș.a. În cursul activității sale a publicat mai multe volume de eseuri și critică literară. A semnat uneori cu pseudonimele Ioana Papina, Diamanta Ștefanide, Benedict Ionescu și Vicenția Vara. Volumul de debut "Artă și aspirație" (1977) conținea mai multe studii critice și eseuri consacrate universului imaginar plăsmuit de prozatorii contemporani (Tudor Arghezi
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]