17,991 matches
-
tare frumos din ea. Sau nici vorbă. Până acum n-am mai văzut-o niciodată pe Titania jucată ca o mare scorpie. Dar fii atentă, că așa e și Oberon al meu. Îi atrage în mreje pe copii și le fură inocența. Chiar că mă distrez. Ne orbi cu un zâmbet încântător și dispăru cu grație pe scări, la subsol, de parcă ar fi mers la bal. Îl urmării cu privirea, gânditoare. Era foarte nesănătos să spui că speri că cineva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de momâie apoplectică. Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să-mi strici mie distracția - nu ca să-l aperi de poftele mele sălbatice. O, vai! Nu ești tu atât de bună! Așa e, nu sunt, zise Helen cu zel. Odată ce un actor se lăsa prins în speculații despre caracterul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de purtători de făclii. În mijlocul trupei se târa un individ cu bustul gol, cu mâinile întinse în față, legate cu o funie de care trăgea un om călare. Cineva citea o proclamație care spunea că omul, un servitor acuzat că fura turbane din suk în timpul nopții, era condamnat să fie spintecat pe la mijloc. Supliciul ăsta, știam, era în general rezervat ucigașilor, însă în zilele precedente fuseseră înregistrate o serie de furturi, iar comercianții pretindeau o pedeapsă exemplară. Nefericitul nu striga, mulțumindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu. Îl cunosc pe Harun. A ucis, poate ca să se răzbune sau ca să se apere, dar nu ca să fure! Ceea ce este adevărat nu are însemnătate decât pentru Dumnezeu; pentru noi, important este ce cred oamenii. Tatăl tău avea de gând s-o pornească din nou în pribegie, spre Tunis sau vreun alt oraș, când inima lui a amuțit, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care îi cunoștea se mișcaseră încet, cu capul plecat și privirile în pământ. În Irakul lui Saddam era prudent să nu încalci regulile sau să atragi atenția asupra ta. Acum, aceiași oameni - vecinii săi - erau cuprinși de dorințe sălbatice, furând tot ce le cădea în mână și distrugând restul. Salam întinse mâna spre o vitrină spartă, în care se afla un colier din chihlimbar și pietre portocalii. Dar cineva îl apucă de încheietură înainte să-l poată atinge: o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se deschise ușor. Prin întuneric, văzu câteva cutii de acte răsturnate, conținutul lor zăcând acum pe podea. Cine făcuse asta avusese dreptate să nu zăbovească: era doar un birou. Observă câteva fire tăiate atârnând precum rădăcinile unui copac prăbușit: cineva furase telefoanele și faxul și lăsase restul. Poate că le-a scăpat ceva, se gândi Salam. Trase de sertarele biroului, sperând să găsească un stilou din aur sau chiar o casă de bani. Dar nu găsi decât niște coli vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era motivul pentru care era acum prins aici, în atelierul său, făcând o treabă pe care ar fi trebuit să poată pune pe altcineva s-o facă. Nu putea încredința o asemenea însărcinare subordonaților: riscul de a fi trădat, fie furându-i bunurile, fie furnizând informații altcuiva, era mare. Dar și-a imaginat odată o echipă formată din juniorii Al-Naasri, la fel de pricepuți ca el, trăgând din greu, dornici să li se încredințeze cele mai delicate sarcini. Iar asta era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
după aceea, regulile s-au înăsprit brusc. Guvernele lumii, care s-au prefăcut că nu observă traficul cu obiecte de tezaur din Irak înainte de 2003, nu mai erau atât de indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era atât de drept să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile din Bagdad, lucrurile ar fi putut merge ca înainte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au prefăcut că nu observă traficul cu obiecte de tezaur din Irak înainte de 2003, nu mai erau atât de indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era atât de drept să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile din Bagdad, lucrurile ar fi putut merge ca înainte. Dar după ce le-au văzut, golirea marelui muzeu cu roaba și sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu tocmai de aceea e atât de valoros? —Teoretic. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că nimeni cu mai mult de jumătate de neuron nu va cumpăra așa ceva. E radioactiv. Există peste șase convenții care interzic comerțul cu antichități furate din Irak. Nu voi fi complicele tău. Ar trebui să chem poliția în momentul ăsta să te aresteze. N-o să spui nimănui, nu-i așa? — Nu. Dar ar trebui, du-te. Și ia geanta aia plină de grozăvii cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
geanta aia plină de grozăvii cu tine. Henry nu se lăsă descurajat. Freundel era doar un băiat cinstit, întotdeauna fusese. Dar avea dreptate. Cuvâtul cu „I“ devenise tabu în comerțul cu antichități. Guvernanții începuseră să fie foarte duri în privința bunurilor furate din Irak și majoritatea colecționarilor opuneau o slabă rezistență. Așteptați să se aranjeze lucrurile, spuneau. Așteptați până când Londra și Washingtonul își găsesc alt motiv de îngrijorare, ceva chiar mai rușinos decât jaful din Bagdad, și atunci putem discuta. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aceste comori dacă le-ar lipsi „proveniența“. Ar fi prea riscant: ar putea fi descoperite oricând și trimise înapoi în Irak, cu despăgubiri nesemnificative. Colecționarii din lumea întreagă au văzut ce s-a întâmplat cu Munch-urile și Klimt-urile care fuseseră furate de naziști. Noii proprietari fuseseră nevoiți să renunțe la ele chiar după câteva decenii. Nici un multimilionar nu voia să repete acea greșeală. Henry Blyth-Pullen a așteptat o zi sau două, după care a sunat o veche cunoștință a sa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
una din revistele, poate Minerva sau The Burlington Magazine, specializate în prezentarea noilor descoperiri. Odată ce se scria despre ele într-o publicație respectabilă, vor avea un parcurs rapid până la legitimitate; aura din jurul lor se va schimba. Nu vor mai fi furate, ci, mai degrabă, descoperite. Istoria lor va fi scrisă și confirmată de niște rânduri atent tipărite. Viitorii cumpărători vor putea să se uite în The Burlington Magazine și să vadă că Henry nu dezgropa niște gunoaie vechi, ci lucrări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
țigară și să-și reîncarce bateriile. Dar Guttman se hotărî să-și facă un cadou rar. Se va duce în cu totul altă parte. O vizită scurtă nu-l va întârzia prea mult. Trecând prin poarta Jaffa, ignorând copiii care furau suc la cutie și cărți poștale din Orașul Vechi și le duceau pe piața arabă, își dădu seama că asta era cea mai mare slăbiciune a lui. Alți oameni puteau fi abătuți de la datorie de băutură sau femei, dar Shimon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în liniște în camera ei. După ce închiseră ușa, rămaseră îmbrățișați o vreme, până când, fără vreo decizie conștientă de care să-și amintească vreunul din ei, buzele lor se atinseră. Se sărutară ușor, timid, limbile abia atingându-li-se. Mâinile ei fură primele care se mișcară, așezându-se pe pieptul lui, simțindu-i tăria mușchilor. El se mișcă încet, atingându-i un sân cu palma dreaptă, ceea ce o făcu să se cutremure de plăcere. Când mâna lui dreaptă găsi spațiul dintre partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Ierusalim odată cu uriașul val de antichități de la căderea lui Saddam: măcar atâta lucru era evident. Nu conta dacă ajunsese aici prin Beirut, Aman sau Damasc. Cum fusese găsită în Irak, dacă stătuse îngropată până nu demult sau dacă fusese furată dintr-o colecție, poate chiar dintr-un muzeu, era imposibil de aflat. Poate că autoritățile din timpul lui Saddam o descoperiseră și o ascunseseră; poate că nu-și dăduseră niciodată seama de semnificația ei. Ceea ce îl fascina pe Shimon Guttman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e că nimeni nu a încercat să-mi vândă mie asta, nimeni nu a încercat să mă convingă că e ceea ce e. Am descoperit-o, oarecum din întâmplare, într-un magazin din piața Ierusalimului. Presupunerea mea e că a fost furată din Irak. E posbil să fi fost scoasă din pământ sau dintr-un muzeu, poate chiar de la Muzeul Național. Nu vom afla niciodată dacă hoțul știa pe ce pune mâna. Dacă muzeul din Bagdad cunoștea valoarea ei e de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
părăsească această cameră - că documentul s-ar putea să fie autentic. Fără îndoială, acest bărbat va susține că textul justifică pretențiile sioniștilor asupra Ierusalimului. Știm cu toții că liderii Hamasului nu vor fi de acord. Vor spune că tăblița a fost furată din Irak... Afară se auzi un zgomot de focuri de armă. După miezul nopții, acest lucru nu era atât de neobișnuit în Rafah. Dar toți șase, inclusiv Salim, își verificară din instinct telefoanele mobile, să vadă dacă aveau mesaje ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
inclusiv Salim, își verificară din instinct telefoanele mobile, să vadă dacă aveau mesaje ce avertizau în privința unor atacuri iminente. Nici unul. După ce rămase tăcut timp de treizeci de secunde, Salim continuă. — Știm ce vor spune liderii. Fie că e un obiect furat de sioniști din patrimoniul arab, provenind aproape sigur din Irak. Fie că e un fals și o făcătură la care doar presa sionistă e oarbă și așa mai departe. Știm ce vor spune, pentru că și noi vom spune același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de avatarul unui bărbat, o creatură absurd de musculoasă care, bănui Maggie, fusese proiectată având în minte piața homosexualilor. Pe ecran se ivi o diagramă în formă de tartă, fiecare felie fiind destinată unei opțiuni diferite: Vorbește, Flirtează, Atinge-mă fură primele pe care le observă Maggie. Ezită, privind ecranul care afișa aceste două creaturi cibernetice grotești - și se întrebă ce vor crede oamenii despre scena aia. În toiul nopții, într-o cameră plină de faxuri stinse și birouri abandonate, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tabere în privința traducerii în engleză a acordului care avea să fie textul de integrare în normele internaționale. Trebui să treacă prin clauza respectivă cuvânt cu cuvânt, împreună cu doi traducători, pentru a se asigura că nici una din părți nu încearcă să fure vreun hotar de la cealaltă. Nici o conversație la cină între mediatori nu se încheia fără să se trezească cineva să povestească ce făcuse Menachem Begin la Camp Davis, cum prim-ministrul israelian reușise să facă versiunea evreiască a acordului cu Egiptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întâmplase în Africa. Și cu câteva ore în urmă făcuseră dragoste într-o manieră tandră și în același timp extrem de pasională. Și totuși cine era el? Un veteran al securității israeliene care o lăsase inconștientă dintr-o singurtă lovitură, care furase o mașină și care cine știe ce mai făcuse la viața lui. Cum putea să aibă încredere într-un astfel de bărbat? Toate astea i se învălmășeau în minte în secunda în care se legăna pe margine, înainte să se hotărască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
direcția ei. Va anunța dispariția lui Uri, le va spune despre focurile de armă, ei vor trimite mașini de patrulare, îl vor găsi pe Uri și îl vor aduce înapoi la ea... Dar apoi se opri. Trebuia să explice de ce furaseră mașina și de ce erau urmăriți în toiul nopții; de ce era îmbrăcat Uri într-o uniformă de băiat de serviciu furată. Nimeni nu va crede nici măcar un cuvânt. Polițiștii vor suna imediat la consulat pentru a o verifica și îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putut înscena focurile de armă de pe șosea, din acea dimineață și apoi s-ar fi putut duce să ia singur tăblița. Poate că își dăduse seama cine era Maggie înaintea ei. Făcuse parte din serviciile de informații israeliene; îl văzuse furând o uniformă și apoi o mașină. Poate că toate astea nu fuseseră decât o pregătire a ingeniosului abandon al ei pe autostradă. Poate că avusese de la început profilul lui Maggie: o ispită de evitat. Ea era singura care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pomenești și de soră-ta. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA (În hohote, îmbrățișându-și fiul.): Și să nu faci vreo prostie. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Ah, ce nenorocire! (Plângând pe umărul băiatului.) Ce nenorocire! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Să nu-ți fure cineva ceva. Ai grijă! RECRUTUL: Da, mamă. MAMA: Vezi de ciorapii ăia groși. Să nu-i faci harcea-parcea. RECRUTUL: Nu, mamă. MAMA: Vezi să nu te bată careva. RECRUTUL: Da, mamă. MAMA (Un nou acces de plâns.): Și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]