17,002 matches
-
moda zilei etc. Este foarte adevărat că regimul culturii actuale audio-vizuale, intens mediatizată, exercită o influență tot mai puternică. Dar, în definitiv, care este diferența dintre adevăratul om de cultură, chiar publicist mai mult sau mai puțin ocazional, și simplul jurnalist cultural? De ce să rămânem doar sclavii efectului imediat, ai succesului de o zi? Eternii admiratori ai micului text de actualitate? Ai butadelor de cafenea, tipice culturii orale, încă rezistentă și de mare prestigiu, gen Țuțea? De ce Țuțomania cum s-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scrise prea pretențios-eseistic, care nu spun, în câteva propoziții, despre ce este vorba într-o carte și dacă are vreo importanță, nu mai interesează în realitate pe nimeni. Criticii literari, și încă de prim ordin, care după 1989 au devenit jurnaliști, comentatori politici și ideologi notabili, au avut o mult mai exactă intuiție a momentului istoric și un instinct publicistic mult mai sigur. Și deci, o prezență mult mai utilă în cultura actuală. A funcționat, am spune, un admirabil fenomen de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
secol în urmă, devin tot mai importante. Iar cultura română nu poate nici ea, nu are cum să le evite și să le trateze cu suficiență. De unde, necesitatea unei radicale schimbări de optică istorică și de reorganizare culturală. Poetul și jurnalistul, ca tipuri intelectuale reprezentative, nu pot rezolva astfel de dificultăți. Tendința enciclopedică O problemă plină de complexe care revine periodic în discuție, dar mai mult evitată și eludată decât rezolvată în esență, este enciclopedismul românesc. El se opune, în mod
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al cărui secretar fusese, a trădat), dar lucrurile au rămas neclare. În România, D. a fost cu siguranta atras de posibilitățile ce i se deșchideau pe calea unei afirmări rapide. Însușindu-și foarte repede limba, a început o carieră de jurnalist liberal: secretar de redacție la „Românul” lui C.A. Rosetti, colaborator la „Le Journal de Bucarest” scos de un compatriot, Ulysse de Marsillac, si la „L’Orient”, devenit „L’Indépendance roumaine”. În 1875 conducea, la București, ziarul „La Roumanie contemporaine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
Îi consider intelectuali pe cei care creează, distribuie și utilizează cultura, ca lume simbolică a omului, incluzând arta, știința și religia"]. Lipset nominalizează în acest grup două categorii: creatorii de cultură (oameni de știință, artiști, filosofi, scriitori, unii editori și jurnaliști) și distribuitorii de bunuri culturale (îndeosebi cadrele didactice). În plus, o categorie periferică este alcătuită din cei care folosesc cultura ca parte a profesiei: avocații sau medicii 16. Larghețea unei definiții de acest tip lasă, fără îndoială, loc de critici
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
umaniști și scriitorii făuritori de idei24. Notorietatea este pentru aceștia opțională, drumul spre viața publică sau alternativa mediului specializat fiind valide în aceeași măsură. Colportarea ideilor emise de intelectuali în societate introduce în scenă categoria consumatorilor de idei - intelighenția (profesori, jurnaliști, politicieni, juriști) - care poate include intelectuali, fără a se limita însă la aceștia 25. Interfeței dintre intelectualitate și societate îi revine astfel un rol major. Fără aportul intelighenției, creația intelectuală și-ar nivela mult mai dificil traseul spre marele public
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
17. Eusebiu Camilar (1910-1965), absolvent al Liceului "Ștefan cel Mare" din Suceava și al Universității din Iași, debutează în 1926 la Moldova literară, colaborând în presa literară a vremii cu piese de teatru, poezii, reportaje, traduceri. 18. Ernest Cara (1902-1941), jurnalist, redactor la Zeitung der Tag și Glasul Bucovinei este autor de traduceri și al unor versuri în volume colective. 19. Ion Cârdei (1906-1970), sculptor, pictor, cu studii la Iași, București și Veneția, predă desen la Liceul "Ștefan cel Mare" din
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980. Pascu, Ștefan (coord.), Istoria învățământului din România de la origini până la 1821, vol. 1, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983. Pârvulescu, Ioana, Întoarcere în Bucureștiul interbelic, Editura Humanitas, București, 2003. Petcu, Marian, Jurnalist în România. Istoria unei profesii, Editura Comunicare. ro, București, 2005. Philippide, Al., Scriitorul și arta lui, Editura pentru literatură, București, 1968. Rotariu, Traian, Petru Iluț, Sociologie, ediția a 2-a, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1996. Royce, Josiah, Race Questions, Provincialism and
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
II, nr. 65, 1930. 92 Date preluate din Mircea Deac, 250 pictori români. 1890-1945, Editura Medro, București, 2003. 93 Conform datelor din P. Nițulescu, Muzica românească de azi. Cartea Sindicatului artiștilor instrumentiști din România, București, s.n., 1939. 94 Marian Petcu, Jurnalist în România. Istoria unei profesii, Editura Comunicare. ro, București, 2005, p. 90. 95 În Vestea, VI, nr. 144, 1931. 96 Ș. Ciubotaru, Monografia orașului Botoșani, p. 254. 97 Emil Diaconescu, "Contribuția d-lui prof. N. Iorga pentru unitatea neamului", în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
grăbiri artstice și multe altele, dar și multe medalii noi, cunoscute în medii restrânse, ceea ce va atrage atenția specialiștilor și cititorilor. Am credința că această carte va fi citită cu interes de toată lumea, spre cinstea și bucuria autorului. Constantin Ilie jurnalist Radio Iași PARTEA I MEDALISTICA IEȘEANĂ DE LA ÎNCEPUTURI ȘI PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE Medalia românească își leagă începuturile de ilustra personalitate a lui Mihai Viteazul, care, în 1600 își imortalizează chipul și faptele pe o medalie, monedă sau monetă-medalie, cum este
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
2008 și 2009. Medalia Studioului de Radio din anul 2001 (tombac, 50mm), impresionează prin mulțimea elementelor-simbol care sugerează statutul acestei instituții în massmedia românească. Ca un om care și-a legat întreaga viață de mas media, omul de cultură ieșean, jurnalist și poet, Constantin Ilie, care a făcut corectura prezentei lucrări, ne-a sugerat să adăugăm următoarele: „Începuturile radiofoniei la Iași sunt încă din 1925, prin „concerte la telegrafia fără fir” (ziarul Lumea, 26 martie), sau „o audiție radiofonică perfect reușită
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
cercetării au trecut în Franța de la 140.000 în 1963 la 205.000 în 19685. În acest context, se dezvoltă grupuri de reflecție, precum Quadrivium, în care vreo treizeci de intelectuali specializați în diverse domenii (matematicieni, fizicieni, ingineri, psihologi, sociologi, jurnaliști, medici, biologi...) se întîl-nesc "pentru a elabora cîteva elemente constructive ca răspuns la provocarea tehnologică"6. Refu-zînd să accepte "fără a gîndi sofismele politicieni-lor de orice nuanță", dorindu-și să fie cetățeni și nu "vulgari consumatori", ei își propun să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al comisiei de politică internațională a partidului. Participă, alături de Marceau Pivert, la crearea mișcării Socialisme et Liberté (Socialism și Libertate), care îi reunește, la una dintre primele sale întîlniri, pe Albert Camus, Jean-Paul Sartre și André Malraux. Cu Charles Ronsac, jurnalist la Le Franc-Tireur (Franctirorul), creează în 1956 săptămînalul Demain (Mîine). Acest săptămînal, care avea un tiraj de 10.000-20.000 de exemplare, se focaliza pe construcția Europei, pe problemele libertății și ale drepturilor omului, pe războiul din Algeria, denunțînd torturile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
CIBERNETICĂ Termenul de "cibernetică" poate părea astăzi un pic enigmatic pentru unii și, cum e folosit des în cursul întîlnirilor Grupului celor Zece, vom încerca să înțelegem cum a devenit el popular la începutul anilor '50. De Latil 38, un jurnalist științific francez foarte atras de cibernetică, explică faptul că "cei care aveau să creeze cibernetica construind un pod între științele în care erau specialiști, ar fi rămas fără îndoială în domeniul speculațiilor teoretice dacă războiul nu ar fi ridicat o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
apărut în Franța, la începutul anilor `50. Am intrat în contact cu cibernetica în două moduri. Mai întîi printr-un articol de Paul Cossa din La Presse médicale (Presa medicală), apoi l-am cunoscut din întîmplare pe Pierre de Latil, jurnalist științific ce a scris Introduction à la cybernétique: la pensée artificielle (Introducere în cibernetică: gîndirea artificială) în 1953. Cartea a avut succes, mai mulți membri ai Grupului celor Zece au citit-o. Am participat în 1958 la al doilea congres
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
au o facilitate în a multiplica și întrepătrunde mai multe genuri de discurs și mai multe instanțe enunțiative. Marius Daniel Popescu mi-a povestit că, în Elveția, a fost deseori întrebat de ce inserează poeme sau jocuri sonore în romanele sale. Jurnaliștii strîmbau chiar din nas inițial, ca și cum ar fi fost vorba de o lipsă de gust sau de o stîngăcie datorată familiarității sale imperfecte cu obiceiurile spațiului literar francofon. Dar autorul le-a răspuns mereu, cu aerul cel mai firesc din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Star, referitoare la destinul straniu al soției lui Strauss-Kahn, distinsa jurnalistă Anne Sinclair. În fine, pe 25 august s-a publicat La chute: les secrets du cas DSK (Căderea: secretele cazului DSK), la editura Robert Laffont. Autorii sunt tot doi jurnaliști, David Revault d'Allonnes, reporter la departementul de politică al postului Europe 1 și Fabrice Rousselot, corespondent al Libération la New York. Cert e că un nefast moment de slăbiciune umană (fiindcă această vulnerabilitate aproape patologică a lui Strauss-Kahn e reală
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
director general al FMI părăsind localul comisariatului din Harlem, răvășit, cu privirea rătăcită, neras și cu cătușe la mîini a produs un șoc în rîndul francezilor, indiferent de simpatiile lor politice. De partea cealaltă, americanii au fost scandalizați de tăcerea jurnaliștilor francezi în privința acuzațiilor formulate împotriva lui DSK și, prin extensie, de această veritabilă omerta privind comportamentul oamenilor politici din Hexagon față de reprezentantele sexului așa-zis slab (vezi și recentele derapaje ale președintelui Francois Hollande, ce pare să nu mai știe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
privește pe toți. Nu e cazul să-i mai aștepăm pe barbari, ca să împrospăteze sîngele unei lumi înțepenite, aflată în derivă ; ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon, genialul editor vizionar de la Editions de Minuit, fără de care Noul Roman francez n-ar fi existat, și poate nici Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
des apparitions (2004), Nada (2007), L'Hyper Justine (2009), în care abordează dezinvolt lumea adolescentină pariziană, ori paietele unui fotograf de modă, ori nefericiri sadiene, cu un cuvînt cheie, repetabil în surdină deriva. Încă de la primul său roman, acest fost jurnalist a fost aclamat de o bună parte a criticii ca fiind noul autor cult al "descîntării încîntătoare" în fața grației și fisurilor unei generații, cu accente moraliste și sclipiri de clasicism ; e drept însă că, o altă parte a criticii, a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pînă la integrarea unei secte satanice? Misterul rămîne deplin. În felul său, Simon Liberati îi oferă un amar, dar elegant titlu de glorie postumă: acela de a fi fost starul prin care a început crepusculul idolilor. Formația sa de fost jurnalist îl determină să purceadă la o investigație atentă și meticuloasă, reconstituind îndeosebi ultimii ani ai existenței actriței, apelînd și la punctele de vedere diferite exprimate în presa americană a vremii sau în biografiile apărute pînă acum, confruntîndu-le adesea pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al trădării și sincerității, al renunțării și al compromisurilor. Și probabil că fiecare din noi, confruntat cu sine, știe la ce se referă. Acum că totul a fost descoperit, vor vorbi ei în locul meu. IRA, britanicii, familia mea, cunoscuții mei, jurnaliști pe care nici măcar nu i-am întîlnit vreodată. Unii vor îndrăzni să vă explice de ce și cum am ajuns să trădez. Poate că se vor scrie și cărți despre mine, asta mă scoate din minți. Să nu ascultați nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care nu ai știut să o rezolvi în penumbra unui templu valdez. Histoire d'Oh În 2012, jurații Premiului Interallié, în frunte cu Jean-Marie Rouard, au făcut o excepție de la regula care vrea ca această dis tincție să revină unui jurnalist, și au făcut asta pentru un romancier prolific și popular, deși o figură atipică în peisajul literelor franceze, Philippe Djian, autorul lui Oh. Scriitorul s-a născut la Paris, într-o familie burgheză armeană, a studiat literele, apoi a călătorit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu totul personală despre aborigenii din nord-vestul Australiei, departe de documentatele scrieri științifice referitoare la zona respectivă. Dar autorul se amuză de aceste controverse, afirmînd că adevărul unui scriitor nu e cel al unui om de știință, sau al unui jurnalist și că libertatea sa i se pare esențială. Nu neagă că a citit multe cărți de etnografie, din pur interes personal, nici că întîlnirea cu populația Kanak din Noua-Caledonie a reprezentat pentru el evidența supremei alterități culturale. Dar François Garde
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
abordează cu predilecție subiecte sociale contemporane: criza, excluziunea, consumerismul etc., arta fabulatorie pură fiind lăsată mai degrabă în seama "veteranilor". De altfel, în buna tradiție pariziană, cititorii au fost pregătiți în acest sens de-a lungul verii de cronicari și jurnaliști experimentați, între care, probabil, cel mai pertinent și lucid rămîne Pierre Assouline (pe France Culture și pe foarte activul său blog personal). În orice caz, vorba cîrcotașilor din domeniu, de douăzeci și unu de ani există o singură certitudine absolută a toamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]