17,300 matches
-
în minte imaginea unei limbi în care poți dezvolta idei, în care poți oricînd îndoi un cuvînt într-un sens sau altul. ("Le Figaro", 8 ian.2009) 2.1. Limba "îngustă" "Învață-mă să vorbesc în limbile tale", lansa cu pasiune scriitorul marocan Abdelkhébir Khatibi, în Amour bilingue / Iubire bilingvă (1983), referindu-se la literatura magrebină, dar îndemnul poate fi aplicat oricărui scriitor "aterizat" în spațiul lingvistic al francezei. Și nu numai scriitorilor. Nu e lipsit de interes să vedem, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Periodic, între o criză și alta, comentatorii (și nu doar din sfera literară) se întreabă de ce citim romane, de ce continuăm să le plebiscităm cu neostoită sete? De ce mai citim Don Quijote sau Codul lui Da Vinci, Tolstoi sau Balzac, de unde această pasiune pentru po vești închipuite și personaje în pielea cărora ne strecurăm și plîngem sau alături de care ne bucurăm? Căci distincția aceea atît de subtil formulată de Julio Cortazar în al său Șotron, între cititorul femelă cel care, indiferent de sexul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
identități. Ce căutăm atunci, și ce riscăm, în această experiență, care se poate dovedi destabilizantă pentru cei mai slabi de înger? Totul ține de plurivocitatea romanului și de abilitatea autorilor de a crea personaje care, fie ne seamănă în valori, pasiuni, obiceiuri, deci ne securizează, fie ne scutură din temelii conformismele, ca idiotul dostoievskian sau, mai recent, tulburătorul Max Aue din Binevoitoarele lui Jonathan Littell. Prin urmare, confirmare de sine sau confruntare cu sine? Partea solară sau umbra din noi? Alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
multiplu determinate de considerente istorice, psihologice, ontologice etc. Raluca Bădoi se pliază întru totul pe tematica și stilul gîndi torului francez, pînă la identificare uneori, starea aceasta fuzională nealterîndu-i însă spiritul critic și discernămîntul, subliniind doar o afinitate electivă autentică. Pasiunea și plăcerea descoperirii lui Lévinas îi permit să se apropie cu multă delicatețe și finețe de tulburătoarea meditație asupra responsabilității, pe care o propune filosoful, mergînd pînă la sacrificiul subiectivității pentru a permite substituirea sa cu celălalt, pe fondul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conștiința nefericită" -, sau de disidenții suprarealismului, în frunte cu Antonin Artaud, alături de care, la fel de vehement, sărac și mîndru, bîntuia pe străzile Parisului, alegînd să-și trăiască antinomiile pînă la capăt și să-și ardă sufletul în flacăra albă a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția lui Baudelaire și a lui Rimbaud). Revolta sa împotriva diktat-ului rațiunii l-a făcut, la rîndul său, să ia în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ipoteza ficțiunii, principiu de incertitudine devenit un lux, ca și libertatea. Orsenna deci, nu primește amenințări sau injurii furibunde, precum Houellebecq, primește în schimb o adevărată poștă a inimii de la cititorii care îi mulțumesc pentru că a îndrăznit să vorbească despre pasiune în acest mod, sau care îi povestesc cum au trecut ei pe lîngă viața lor de fricoși conformiști, mergînd pînă la a-l opri pe stradă, cum a procedat un distins domn care i-a declarat peremptoriu: "Dumneavoastră știți ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o mulțime de ochiade corozive și amuzate unei epoci întregi, unui climat cultural complex. "Doar Legenda e mai puternică decît Legea." Putem spune că sub acest semn evoluează, ușoară, malițioasă, scăpărătoare, generoasă și neverosimilă, istoria celor patruzeci de ani de pasiune sucită, dar neclintită dintre Gabriel și Elisabeth, pe care o după-amiază de iarnă i-a reunit provizoriu la Grădina Botanică din Paris. El, botanistul care se destina normalității, fuge într-o clipă din căsătoria sa și începe să o aștepte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
debarci în zorii primei zile a lumii". El, bărbatul invadat de o femeie, una singură, suportă și cîștigă. Michel și Bruno nu reușesc să evite acel soi de blestem care constă în a-l întîlni prea tîrziu pe celălalt, dublul, pasiunea întregii ființe, trăită sau doar posibilă. Ei nu-și vor reveni niciodată din acestă disoluție a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încît primul text tradus în Hexagon al scriitorului David Vann, Sukkwan Island, a și primit importantul premiu Médicis pentru cel mai bun roman străin din 2010. Poate că un anume rol în acordarea acestei distincții l-a jucat și recenta pasiune a europenilor "de mijloc" pentru literatura nordică și acel nou exotism sălbatic și polar, care îngheață la propriu șira spinărilor. Iar David Vann s-a născut într-o improbabilă insulă din Alaska, Adak, în 1966, iar acum globalisation oblige trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dispărut în 2001, în sfîrșit acceptat cu iubire. Critic literar la "Libération" din 1984, Mathieu Lindon a dus mulți ani în spate povara figurii tutelare a unui tată exigent, sever și rece, care nu se împăca defel cu voioșia și pasiunile turbulentului său fiu, astfel încît primul roman al acestuia a fost publicat (la Minuit, ce-i drept!) sub pseudonim, la insistențele austerului părinte. Abia al doilea roman, Prince et Léonardours, din 1987, marchează ieșirea autorului de sub tutela tatălui, chiar dacă trece
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
guy, un mercenar roșu-brun, care nu e fictiv, ci real, ba mai mult, contemporan, ba mai mult încă, el însuși scriitor care își trăiește viața ca un erou de roman... Năucitor, nu? Limonov s-a visat mereu înconjurat de zgomot, pasiune, lumină orbitoare, înălțări și căderi răsunătoare. Orice, numai liniște și rutină, nu. Carrère i le oferă. Îi face cadou acestui golan exasperant cel mai frumos lucru pe care îl poate dărui un scriitor unui om în viață: să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și pe amantul ei, Shi... Thomas pleacă în căutarea fiicei sale prin labirinturile multiple, suprapuse, întrepătrunse ale acestui furnicar, capitală a simulacrului și a copiei, creuzet efervescent în care milionarii, mafioții, clasa de mijloc și nenumărații săraci își trăiesc fiecare pasiunile, crizele, rătăcirile. Peste toate aceste traficuri, frămîntări sociale și melancolii particulare tronează Lan, misteriosul magnat manipulator și seducător, ce ascunde în turnul hotelului său un secret imens. La propriu... Cu acea energie inspiratoare și evocatoare care frapează de la primele fraze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creațiilor lor, deși atît de diferită de "realismul magic" al sud-ameri canilor, nu e cu nimic mai prejos, natura nefiind pentru ei simplu decor al acțiunii, ci materie organică, ființial integrată vieții. Mulți comentatori se întreabă de unde le vine această pasiune a povestirii, dacă se datorează vechilor tradiții orale vikinge, transmise în nesfîr șitele nopți de iarnă petrecute în jurul unui foc, sau dacă acest dinamism cu accente inedite își are rădăcinile în cultul Destinului, care a fost prima zeitate a panteonului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în noi modele, care mai de care mai neregulate și imprevizibile, alții tradiționaliștii, desigur regretînd amarnic vremurile în care "prințesa venea la ora patru" și totul era clar și logic în desfășurarea narativă... Adevărul e că Emmanuelle Pireyre are o pasiune pentru titlurile surprinzătoare și provocatoare, volumul precedent spre exemplu numindu-se Cum să faci pămîntul să dispară? (Seuil, 2006), dar ea e în primul rînd o poetă, care s-a mai jucat puțin și prin teatru. Apoi, după cum singură povestește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iar copilul poartă numele Hector. Romanul este o tulburătoare poveste de dragoste povești de dragoste, ar fi mai corect și mult mai mult decît atît. O femeie goală, moartă, pe o plajă arabă. Un bărbat care a iubit-o cu pasiune pornește în descifrarea enigmei dispariței ei. Între ei, un copil, căruia tatăl e nevoit să-i spună că mama lui nu mai este în această lume. Și chiar din primele pagini, o surprinzătoare declarație de iubire și de moarte, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
precizează scriitorul, "un cuplu înseamnă război". Solară și neastîmpărată, Paz se sufocă în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist, se agață de bătrînul continent, traumatizat de niște reportaje teribile, care îi clătinaseră adînc rădăcinile umane. Cufundarea lor în iubire începe cu pasiune, senzualitate, minunarea în fața artei, a literaturii... și cu doi ani de fericire înainte de izbucnirea certurilor. La Veneția, Paz îl anunță că nu dorește copii și că a adoptat deja un... rechin. Hector se naște ceva mai tîrziu, dar va marca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să exploreze memoria colectivă și să redea celor două suflete în derivă o urmă de demnitate. Un text acuzator, implacabil, furios, dar de o rară intensitate. "Scriu pentru 300.000 de oameni..." Cum spuneam și anterior, Franța a făcut o pasiune fulgerătoare pentru literatura nordică. Și cum cred că un profil literar al unei națiuni se definește și prin tipul de literatură străină pe ca o citește, nu mi se pare lipsit de interes să evoc pe scurt, prin cuvintele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau ca un redutabil polemist, ci și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau generoase elanuri de prietenie. Regăsim, la destinatari, minunata pleiadă a celor care au contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan, Drieu La Rochelle
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vizibil, expus, cu adevărat angajat în realitate, un corp tot mai antrenat, reactiv, capabil să se apere și să riposteze". Toate admirabilele disecții pe care le practică Lidia Cotea asupra textelor celor trei scriitori, dincolo de faptul că ilustrează o reală pasiune și abilitate hermeneutică, ne conduc la concluzia că, de fapt, oricît de frumos l-am ambala în miraje teoretice și scheme revelatoare, corpul rămîne o prezență-absență în literatura contemporană. Corpul nu mai este o axă a lumii individuale, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fost ignorate". Socialistul Proudhon (cunoscut mai ales pentru contradictoria formulă "proprietatea înseamnă furt" și de care era el însuși foarte mândru) îl considera "de stânga", deși Bastiat i s-a opus în numeroase subiecte precum proprietatea privată și creditul gratuit. Pasiunea cu care Bastiat a apărat proprietatea privată l-ar încadra și azi la dreapta spectrului politic. El nu a fost însă avocatul bogaților și marilor proprietari și al marilor producători. El era conștient că aceștia sunt suficient de bine conectați
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
discuție comună venea să lumineze punctul asupra căruia plana disensiunea și se întâmpla foarte rar ca obstacolul care oprise inteligența unuia să nu cedeze la efortul tuturor. Astfel, grație acestei frecventări a oamenilor animați de același spirit, pătrunși de aceeași pasiune, s-a menținut printre noi, îmbogățindu-se în fiecare zi, depozitul științei economice. Astfel economia, deși respinsă de învățământul oficial și expusă imputațiilor calomnioase sau inepte ale relei credințe și ale ignoranței, a putut să-și conserve în Franța rangul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu înseamnă oare administrarea de către public a lucrului public? Unde nu putem ajunge la uzul judicios al acestui drept? Credem că ambiția politicii este sursa multor lupte, cabale și facțiuni? Nu depinde decât de noi să privăm de hrană această pasiune funestă, diminuând profiturile și numărul funcțiilor salariate. Este industria în ochii noștri împiedicată să se dezvolte, administrația prea centralizată, învățământul jenat de monopolul universitar? Nimic nu ne împiedică să refuzăm banii care alimentează aceste obstacole, această centralizare, aceste monopoluri... Vedeți
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Consfătuiri de geobotanică (19581970), organizate de secția de Botanică a Societății de Științe Biologice, sub directa îndrumare a prof. I.T. Tarnavschi, apoi activitățile de cercetare și ocrotire realizate de colectivul Muzeului de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, condus cu dăruire și pasiune de prof. dr. M. Băcescu, membru al Academiei Române. Societatea de Științe Biologice și cea de Științe Geografice din România au organizat numeroase simpozioane și colocvii naționale și județene pe tema protecției mediului înconjurător. Comisia Monumentelor Naturii din România este afiliată
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
lucru se întâmplă, pentru a păstra consistența secvenței discursive, trebuie să excludem una din cele două, bineînțeles pe cea care o considerăm falsă. De obicei, principiul este respectat în mod spontan, dar se întâmplă ca, sub presiunea intereselor și a pasiunilor, să ne contrazicem în intervențiile noastre discursive. În limbajul natural este mai ușor să evităm contrazicerile, deoarece putem să ne controlăm imediat prin raportarea la realitatea despre care vorbim, pe când teoriilor abstracte și generale e mai greu să le asigurăm
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prezentă și în „lucruri”. Semnificativă în acest sens este Triciclul Alinei, una dintre poeziile exclusiv „pentru preșcolari”, dar al cărei final înalt este numai „pentru oameni foarte mari”. De semnalat „capacitatea fidelității”, proprie lui M. și în planul valorilor literare (pasiunea sa pentru Cehov sau „obsesia Bălcescu”) și, de asemenea, „corespondențele” între eseistică și poezie; eseul de tinerețe consacrat lui Bălcescu, Tensiunea către prezent, anticipează poemul Bălcescu din Nume (II), așa cum articolul „Fragmentele...” lui Herder se continuă liric în poemul Herder
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]