16,853 matches
-
Sărbătoarea pâinii”, în care sunt cuprinse multe dintre articolele din perioada refugiului la Iași. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1912 a participat la scenariul filmului “Războiul pentru independență”, alături de Petre Liciu, Constantin Nottara, Aristide Demetriade, în regia lui Grigore Brezeanu. A scris scenariul filmului „Cetatea Neamțului”, (1914). Pentru
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
35 producții de pe Broadway (uneori sub numele Joseph Bromberg), în anii 1936-1950 J.Edward Bromberg a apărut în roluri secundare din 53 filme artistice. A fost ales mai cu seamă pentru roluri de tată și de personaje negative, de la nemilosul redactor de gazeta new yorkeză din piesa "Charlie Chan pe Broadway" și până la tiranicul șeic arab din spectacolul "Mr. Moto Takes a Chance". În plus, în ciuda faptului că vorbea de obicei fără accent a fost solicitat să întruchipeze rolul unor umili
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
de degradare. O perioadă de câțiva ani,(de la nr.9-2009 până la nr.5-2014, când este victima unei tentative de asasinat) profesorul Viorel Rogoz a colaborat la revista lunară de literatură și artă „Acolada” (director general Radu Ulmeanu, director Gheorghe Grigurcu, redactor-șef Petre Got), revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. A semnat număr de număr rubrica "Etnologul român în „Epoca de aur”." Sunt pagini care, reunite în curând într-un volum cu același titlu, relevă alte laturi ale
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
1948), „Timpul liber”, Almanahul Grafic din Cluj, Ziarul „Țara” din Sibiu și „Timpul” din Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar de redacție și prim-redactor la ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia”, la „Munca
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
din Cluj, Ziarul „Țara” din Sibiu și „Timpul” din Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar de redacție și prim-redactor la ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia”, la „Munca” și la „Neuer Weg” cu
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
Timpul” din Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar de redacție și prim-redactor la ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia”, la „Munca” și la „Neuer Weg” cu articole semnate fie cu numele propriu, fie
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
le-a distrus. În anii 1970 Mishol a publicat trei volume de versuri care au fost în mare parte ignorate de criticii literari. Creația ei s-a bucurat de recunoaștere în cercurile literare mai ales după ce criticul literar, traducătorul și redactorul David Weinfeld, care era atunci responsabilul unesi serii de poezie in cadrul editurii "Keter", i-a publicat volumul "Yoman Matá" (Jurnal de livadă). Weinfeld a continuat și mai târziu să-i sprijine acceptarea în mainstreamul lumii poetice israeliene.În 2014
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
anul 1868 este nevoit să fugă la București, deoarece a refuzat să se înroleze în armata ungară, unde devine student al Facultății de litere. La București a fost membru al societății "Orientul", unde-l va cunoaște pe Mihai Eminescu și redactor la "Albina Pindului". Din anul 1869 se mută la Iași, unde devine licențiat al Facultății de litere în anul 1873, iar apoi a fost timp de doi ani secretar al Universității de unde a fost destituit la 1 martie 1876, ca
Miron Pompiliu () [Corola-website/Science/334273_a_335602]
-
Philadelphia Saturday Courier". În afară de aceasta, el a trimis și alte patru povestiri: „Metzengerstein”, „The Duke de L'Omelette”, „A Tale of Jerusalem” și „A Decided Loss”. Deși niciuna dintre cele cinci povestiri nu a câștigat premiul de 100 de dolari, redactorii revistei au fost impresionați suficient pentru a publica toate povestirile lui Poe în următoarele luni. „The Bargain Lost” a fost publicată la 1 decembrie 1832. Nu se știe dacă Poe a fost plătit pentru publicarea ei. Au existat mai multe
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de este-tică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost rector între 1970 și 1976. A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai publicat în „Lupta de clasă”, „Era socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
la Moscova, devenind profesor de este-tică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost rector între 1970 și 1976. A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai publicat în „Lupta de clasă”, „Era socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor estetice” și „Frumosul și valoarea
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost rector între 1970 și 1976. A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai publicat în „Lupta de clasă”, „Era socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor estetice” și „Frumosul și valoarea estetică” (1968), dar abia cărțile următoare, „Ce
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
a fost pentru o lungă perioadă de timp director al „Școlii de Micologie” cu sediul în Trento, primind în acest interval cele mai multe premii prestigioase italiene și internaționale. Școală poartă, din 1992, numele lui. Din anii 70 el a și fost redactor șef al magazinului "Bolletino del gruppo micologico G. Bresadola di Trento". În 1978 a fost numit membru al "Academia Roveretana degli agiati di Scienze, Lettere et Arti". Micologul a fost și președinte al comitetului științific G. Bresadola (din 1976) precum
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
debutat editorial cu romanul "Piatra neagră" în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai multe volume de proză. A dus o viață agitată, cu practicarea unor meserii nu o dată antipodice: ucenic tinichigiu, tipograf, învățător, bibliotecar, redactor la "Țara noastră", secretar literar la Radiodifuziune, servitor la o cârciumă din Călărași, atașat de presă, iar după 1944, văcar, referent tehnic la o gospodărie agricolă de stat și consilier juridic la Tulcea și Cernavodă.
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
o biserică, unde au loc lecțiile de religie. În prezent, el construiește o Casă parohială la Mănăstirea Pocăinței „Sfântul Ion Botezătorul”. În prezent este editorialist la Vocea Basarabiei și lider al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova. De asemenea, este redactor la revista „Litere”, subredacția Chișinău. Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2010). În cărțile sale Aurelian Silvestru trateză diferite teme, printre care istoria, spiritualitatea și moralitatea. A fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2002). Este deținător al medaliei de
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
Certificate and Diploma Course in Romanian, University of Delhi, 1981. Medalia „Comenius” (Praga), Premiul „Mihai Eminescu” (Drobeta Turnu Severin), Distinguished Guest of Indian Council of Cultural Relations, Cetățean de onoare al municipiului Râmnicu-Vâlcea, Medalia revistei «Sămănătorul Tismana». Radiodifuziunea Română (1967-1969); redactor, „Colocvii” (1969-1971); inspector, Ministerul Învățământului (1971-1976); lector universitar, Facultatea de Ziaristică, București (1976-1977); lector/professor visiting, Universitatea din Delhi (1977-1984; 2002-2003); director, Biblioteca Centrală a Institutului Politehnic București (1984-1987); director general, Biblioteca Pedagogica Națională „I.C. Petrescu” (din 1988); profesor asociat
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
Yeșilçay și Erkan Petekkaya. Acesta a avut premiera pe Star TV la 1 decembrie 2014, iar în România este difuzat de Kanal D, având premieră pe 5 octombrie 2015. Titlul original este Paramparça , care s-ar traduce „În bucăți”, dar redactorii de la Kanal D l-au numit „” Viețile a două familii ce au medii sociale diferite se intersectează printr-un accident. Gulseren (Nurgül Yeșilçay) este o fată tânără și frumoasă care locuiește într-un cartier sărac din Istanbul , aceasta este lovită
Furtună pe Bosfor () [Corola-website/Science/335260_a_336589]
-
liceul „Mihai Eminescu” din Buzău (1973), după care a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română - limba și literatura engleză (1977). După terminarea studiilor a lucrat ca traducătoare la Chimimportexport București (1977-1978), apoi că redactor și că redactor-șef la Editură Univers. Din anul 2007 este directorul editorial al Editurii Humanitas Fiction. Este membră a Consiliului Uniunii Scriitorilor și a fost secretar general al Centrului PEN Român (1990-2004). Din 2002 este membră a board-ului
Denisa Comănescu () [Corola-website/Science/335282_a_336611]
-
din Buzău (1973), după care a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română - limba și literatura engleză (1977). După terminarea studiilor a lucrat ca traducătoare la Chimimportexport București (1977-1978), apoi că redactor și că redactor-șef la Editură Univers. Din anul 2007 este directorul editorial al Editurii Humanitas Fiction. Este membră a Consiliului Uniunii Scriitorilor și a fost secretar general al Centrului PEN Român (1990-2004). Din 2002 este membră a board-ului Fundației Culturale Irlandezo-Română
Denisa Comănescu () [Corola-website/Science/335282_a_336611]
-
timp de un minut, prin metoda "brainstorming". Pentru fiecare răspuns corect echipa primește un punct, iar în cazul unui răspuns incorect, punctul îl primește echipa telespectatorilor. Câștigă echipa care prima acumulează șase puncte. Jocul a fost creat de Vladimir Voroșilov, redactor fiind Natalia Stețenko. Prima emisiune a fost difuzată pe 4 septembrie 1975. În prezent emisiunea este produsă pentru televiziune de compania TV Igra, cu difuzare live pe postul central de televiziune Pervîi Kanal, în reluare emisiunile fiind difuzate și pe
Ce? Unde? Când? () [Corola-website/Science/335313_a_336642]
-
universitar la Catedra de limba română (din 1980) și la Catedra de literatură universală comparată (din 1984). A urmat studii pregătitoare de doctorat în literatură comparată la Universitatea Sorbona din Paris (1980-1981). De asemenea, a fost începând din 1982 și redactor la editura Helikon din Budapesta. În 1986 și-a prezentat teza de doctorat, obținând în 1995 titlul de doctor în literatură (PhD). Începând din 1986 trăiește în Franța și lucrează la Laboratoire Communication et Politique din cadrul CNRS și ca profesor
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
vast bagaj de cultură, Kastriener a lucrat un timp ca ziarist în Germania, Elveția și Franța. După o perioadă de activitate la București, unde a lucrat din anul 1890 la cotidianul economic „Bukarester Lloyd”, începând din 1897 Kastriener a devenit redactor la gazeta germană „Temeswarer Zeitung” din Timișoara. A mai colaborat la gazeta „Südungarische Reform” și între anii 1902-1912 a redactat și gazeta umoristică locală în limba germană „Die Posaune” („Trombonul”). În 1902 a înființat ziarul politic popular „Temeswarer Volksblatt” care
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
și gazeta umoristică locală în limba germană „Die Posaune” („Trombonul”). În 1902 a înființat ziarul politic popular „Temeswarer Volksblatt” care a apărut între anii 1902-1934 și care a avut o orientare democratică și de stânga. În 1912 împreună cu Mihály Pogány, redactorul ziarului în limba maghiară „Temesvári Hirlap”, Kastriener a înființat tipografia modernă Hunyadi din orașul natal, care a publicat cărți în ediții îngrijite din punct de vedere estetic. Apreciat ca ziarist și ca personalitate în viața multiculturală și socială a Timișoarei
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
Aradi Közlöny" în 1930, apoi, începând din 1935, a devenit corespondentul la Arad al ziarelor "Brassói Lapok" și "Népújság". A publicat articole și în revista "Új Század". Colaborează apoi la ziarele "Patriotul" și "Flacăra Roșie" din Arad (1944-1949), apoi devine redactor-șef adjunct la "Veac Nou" și "Új Század" din București (1950-1953), director la Editura Cartea Rusă (1954-1958) și funcționar la Centrul de Librării până la pensionarea sa (1964). A continuat să publice articole în ziarele "Előre", "Új Élet" și "A Hét
Tibor Molnár (jurnalist) () [Corola-website/Science/335338_a_336667]