17,708 matches
-
convențională și festivă. Celelalte poeme însă rămân notabile: Peste prăpăstii de potrivnicie (1938), Rapsodie valahă (1940), Rapsodie dacă (1942). Acestea fac un întreg prin tema lor comună: rezistența românească în istorie. Adresându-se „năpraznicei Rusii”, poetul, a cărui voce (se) rostește acum la persoana I plural, lansează versuri-avertisment: „ne crezi fără ieri, fără mâine/ și uiți c-am fost - pentru cine știe s-asculte/ cu-auzuri de câine -/ sub ale vremii ape sălbatice multe:/ piatră neclintită ce rămâne.” Rapsodie valahă reprezintă
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Vasile Pârvan (Gh. Noveanu), relația dintre Tehnică și spirit (I. Todoran). Pot fi menționate publicarea unui fragment din romanul Chinuiții nemuririi de Victor Papilian, a piesei Colivia cu sticleți de Paul Constant și a unui eseu al lui Constantin Noica, rostit la radio în noiembrie 1943, Formă, formare, informare. Victor Andoniu traduce din Ada Negri. La rubrica „Cronica literară” sunt recenzate cărți de Vintilă Horia, V. Copilu-Cheatră, Grigore Popa, Victor Papilian, Teofil Lianu, Mihail Sadoveanu. Revista mai dispune de o „Cronică
CRONICAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286534_a_287863]
-
candidat la Craiova, în alegerile pentru Camera Deputaților, furnizează mereu material pentru rubricile de informații. Sunt rezumate două conferințe ale lui B. P. Hasdeu, Un patriot român din epoca fanarioților - despre Zilot Românul, Ereditatea culturală a românilor, și un discurs rostit cu prilejul încheierii anului școlar. În foileton se dă traducerea nuvelei exotice Kiana a lui Ch. Varigny, pe care autoarea transpunerii, Maria Chițu, o luase din „Revue des deux mondes”. Probabil în tălmăcirea aceleiași se tipărește apoi, în paisprezece numere
CARPAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286126_a_287455]
-
o schimbare a viziunii. Chiar atitudinea față de țărani se schimbă: „Altădată îi iubeam [...]/ Acum însă mi-e silă de ei”. Această ultimă considerație teribilistă este totuși trecătoare, poetul rămânând foarte legat de Oltenia copilăriei sale. O legătură pe care o „rostește” în întreaga sa creație poetică, tradiționalismul lui C. având tocmai această notă regională, care devine foarte pronunțată în ultimele volume, două dintre ele intitulate chiar Cântece românești (1970) și Cântece oltenești (1977). Apar frecvent poezii închinate ulciorului, covorului oltenesc, portului
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
inițiativa creării unei asociații capabile a stimula și patrona o activitate literară de ținută. Rectorul Universității, Lucian Blaga, participă la reuniunile pregătitoare înființării Cercului. Inaugurarea oficială are loc, cu participarea ministrului Culturii Naționale, profesorul Ion Petrovici, la 12 februarie 1942. Rostesc, cu acest prilej, alocuțiuni D. D. Roșca și studentul Radu Stanca. Prima șezătoare literară organizată are loc la Teatrul Municipal sibian. În programul ei studenții Radu Stanca, Ion Negoițescu, I. D. Sarbu, Romeo Dăscălescu prezintă din creațiile lor. Tot acum Ovidiu
CERCUL LITERAR „OCTAVIAN GOGA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286170_a_287499]
-
o viziune eterogenă, opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul Patimile (1968). Aici ordinea matematică nu mai este suficientă, materia în expansiune aformică copleșește orice ordine rațională, cuvântul însuși nu pretinde altceva decât să se rostească pe sine în marginea unei lumi în degradare, lipsită de semnificație și teleologie clară. Critica a intrat, în acel moment, într-o criză de interpretare: concluzia a fost că poezia lui C. devine o pură incantație muzicală, nemaiurmărind un sens
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism, într-un „film” cu derulare alertă, cu secvențe abrupte, de o țipătoare concretețe senzorială. Vocea autorului pus pe filosofare sceptică rostește panseuri fals compasive. Cazuistica aceasta se dovedește un suport inadecvat pentru ideea de predestinare, agitată pe tot parcursul narațiunii. Aflat aproape între aceleași înzestrări și limite, Țapul deschide seria romanelor în care erosul este exclusiv, iar din subsolurile ființei instinctualitatea
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
a-și accepta cu liniște soarta. Fragmentul trădează o bună cunoaștere a unor dialoguri și scrisori ale lui Seneca, care ilustrau, la rândul lor, o adeziune la mai vechea doctrină stoică privitoare la moarte. Să citim cu atenție discursul Inorogului, rostit într-un moment-cheie, atunci când totul pare pierdut: ,, Nu socoti, o, jiganie, că doară de groznic chipul tău în ceva m-am spăriiat, sau căci acmu în puterea ta mă aflu, despre tine vreo grijă ca aceia port, ca carea socoteala
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ar fi iertat, personajul, care, fără doar și poate, este o victimă a ticăloșiei Corbului, ticluiește un plan abil de a scăpa. Mai întâi, se jeluiește, pentru a-l impresiona pe Crocodil, acuzând răutatea fără margini a Hameleonului. După aceea rostește discursul impresionant, mai sus reprodus și comentat. După care trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să-l înduplece pe cel lipsit, prin tradiție, de sentimente. Inorogul nu este străin de procedeele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
convertește, asemenea atâtor păcătoși din Noul Testament care intră în contact cu Iisus. Prin ce ascuns mecanism ajunge el la această înțelepciune autorul nu ne spune; pur și simplu, toate aceste lucruri le "cunoscu". Dar e clar că o nouă conștiință rostește vorbe nu doar mari, ci acoperite de realitate, ieșite dintr-o convingere căpătată brusc, prin contaminarea cu un spirit curat cum este cel al Inorogului: "Acéstea, precum dzici, așé ar fi, când cu gând și cu cuvânt aievea neprietinesc asupra
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Corbul, în ciuda firii sale răzbunătoare, a puterii de care se bucură în lumea animalelor și a păsărilor, este tot un biet "pacient" al autorului, se află la cheremul lui, asemenea tuturor celorlalți. Este ultimul adevăr pe care Șoimul îl putea rosti de la înălțimea ipostazei sale privilegiate. 6. Liliacul angelic Procedeul romanului și-l dă în vileag Cantemir încă din "prefața" cărții, intitulată, în spiritul vremii, Izvoditoriul cititorului sănătate: "Așijderea în minte să-ți fie, te rog, că, ca moimâța omului, așé
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
slujba adevărului. Acesta este rolul pe care Cantemir i-l atribuie acestui animal care părea definitiv condamnat la disprețul celorlalți. În primul rând, el se scutură de frica ce pare a-i fi paralizat pe toți ceilalți și denunță tirania, rostind adevărul inconvenabil, încălcând tabuul: "Adunarea aceasta de drepte stăpânii, au de cumplite tirănii iaste?"21 Efectul creat în rândul celorlalți este de derută, căci adevărul, rostit tranșant și asumat public, devine amenințător. Treptat, cuvintele Liliacului capătă tonalități profetice, mai ales
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de frica ce pare a-i fi paralizat pe toți ceilalți și denunță tirania, rostind adevărul inconvenabil, încălcând tabuul: "Adunarea aceasta de drepte stăpânii, au de cumplite tirănii iaste?"21 Efectul creat în rândul celorlalți este de derută, căci adevărul, rostit tranșant și asumat public, devine amenințător. Treptat, cuvintele Liliacului capătă tonalități profetice, mai ales că el este cel care proclamă dreptul Filului și al Inorogului la domnie: "Iară acmu în alégerea epitropiii Strutocamilei, toată dreptatea cu ochii am vădzut. Ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și între Inorog ce arăta socotind, carile măcar că până la ficați îi atingea..."23. Degeaba încearcă Moimâța să-i arunce în față cuvinte dure, să-l batjocorească ("flutur fătătoriu și șoarece zburătoriu"), adevărul nu ține cont de gura care l-a rostit, el are puterea de a se impune prin sine însuși. Rolul principal al Liliacului tocmai acesta este: el se face portavocea acestui adevăr în confirmarea căruia, devine limpede, se va angaja de acum înainte derularea romanului. Extrem de important este, deocamdată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
culise și deconspiră intrigile murdare. Nu e o lume care să aprecieze rațiunea, mintea modelată de cultură, ci una care favorizează viclenia primară, instinctuală. Să revenim însă la intervenția Ciacalului: pentru început, el sfidează decizia unanimă a celor mulți și rostește, cu tărie, un adevăr care nu avea cum să convină: "Vidra, neam cu prepus, cuvânt fără prepus au grăit și sfat adevărat prietinesc au sfătuit (ce unde urechile adevărului sint astupate, acolea toate hrizmurile să par basne). Însă fietecarile dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
purces, fără numai din véchea și rânceda pizmăluire"7. El are, deci, îndrăzneala de a acuza de fățărnicie o hotărâre care liniștea apele agitate ale confruntării politice. Atent la nuanțe, Ciacalul știe că, deși nu lipsită de vină, Vidra a rostit totuși, cu toată ticăloșia sa înnăscută, adevărul: anume că întreaga șaradă nu era decât o strategie de a-l impune pe tronul epitropiei animalelor pe Strutocamila, deși firea nu-l recomandă pentru așa ceva. Când astfel de revoltați, precum Vidra, Ciacalul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o jiganie și de stat și de sfat puțină și mică fiind"12. Dar, așa lipsită de agresiune cum este percepută, această jiganie poate oricând da totul peste cap întrucât nu este ponderat, îi lipsește diplomația onctuoasă a parvenitului și rostește, fățiș, apăsat, adevărul gol-goluț. Or, marele inamic al Corbului și al planurilor sale este chiar adevărul. De unde până unde i-o fi venit lui Cantemir ideea de a-l înfățișa pe Maxut serdarul, capuchehaia sa și a lui Antioh, sub
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
radical diferită de a ceilorlalți. Heliade Rădulescu subliniază intenția de diferențiere, investiția în conceperea unui stil aparte. Poetul are un mod de a-și alege hainele, de a le purta, de a da din mâini, de a umbla, de a rosti, prin care încearcă să se deosebească de toți ceilalți: conduita sa nu e rezultatul unui tip de activitate, ci a unei dorințe de se distinge. În al doilea rând, Heliade Rădulescu insistă asupra precarității materiale a activității creatoare. Profesia de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
romane pe care se sprijină cotețul, tablourile prețioase ajunse întâmplător pe tarabe de talcioc, plicurile cu mărci rare păstrate de-a valma printre foi îngălbenite și ziare vechi, metaforele și imaginile insolite conservate în memoria câtorva țărani bătrâni ca să fie rostite la șezători. Relatările arheologilor amatori din secolul al XIX-lea abundă în asemenea istorii extraordinare. Cezar Bolliac povestește cum într-una din expedițiile lui o bucată dintr-un templu roman stătea în casa unui gospodar în dreptul patului. Omul o folosea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Ca promotor al folclorului, el se reprezintă ca neguțător, însă nu de obiecte de artizanat, ci de pietre prețioase. Eu fac întocmai ca neguțătorii de pietre scumpe, carii, când îți arată vreun briliant minunat, să simt fără voe îndemnați a rosti mii de laude asupră-i, deși el însuși se recomandă destul ochilor prin frumusețile sale. Nu pot să-ți trimit vre o baladă mai însemnată, fără a o întovărăși de câteva rânduri pline de entuziasm pentru dânsa. Ce să fac
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sale - suflu, vorbire, postură, gesturi: Putui alcătui corpul întreg: a fost o femeie, o femeie înaltă și jună. Amândouă cearcănele gurei intacte. Dinți foarte potriviți, nicio măsea stricată; câțiva dinți căzuți i-am pus la loc. Ce dialect s-a rostit prin aceste frumoase cearcăne o știe numai acela care a ascultat suspinele animei ei și care a auzit jalea de la moartea ei84. Descrierile pun în evidență nu atât resturile trecutului, cât mai ales calitatea lor perisabilă, în proporție directă cu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pretenții literare, lucrarea este caracterizată de specialiști ca distingându-se „printr-o sfătoșenie... moldovenească". Plecând de la „Istoria vieții mele" apărută în volum în 1908, Șerban Cioculescu realizează în 1975 „Viața și opera lui Theodor Vârnav", București, Editura Academiei - un discurs rostit la 3 februarie în ședința solemnă a Academiei. Arătând că manuscrisul publicat de Artur Gorovei în „Gazeta săteanului" în 1893 a beneficiat „în intervalul de 51 de ani de patru ediții, Șerban Cioculescu susține că Theodor Vârnav ar fi avut
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vinovați. De la acești pomeniți poslușniuci nimeni să nu aibă a lua cai de olac, sau podvodă, nici conacia, nici alte angării”... „Plocon de la autor” era apostila pe care își punea semnătura autografă profesorul Ioan Urban Iarnik, trimițând Broșura cu cuvântarea rostită în românește în numele Universității din Praga și a sa personal cu ocazia sărbătorilor jubiliare ieșene din anul 1911. El explica și ieșenilor care era cauza pentru care îi iubea: „Mai este o împrejurare, care m-a făcut de am primit
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fost proclamat, cu unanimitate membru de onoare al Academiei Române, după ce fusese de 40 de ani membru corespondent. Rog pe domnul Jarnik să ne păstreze mai departe aceeași caldă prietenie cu care ne-a întreținut aproape jumătate de secol" avea să rostească D. Onciul, vicepreședinte al Academiei, în ședința ordinară din 13 iunie 1919 a Academiei. Și tot el, ca președinte de ședință avea să prezinte apoi ca dar din partea lui Jarnik următoarele lucrări: „Glose la partea românească a sintacticei din gramatica
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
din Archiv fur das studiu der neueren Sprachen und Literaturen cuprinzând o dare de seamă asupra traducerii în nemțește cu explicări a basmului Harap Alb de Ion Creangă făcut de profesorul dr. G. Weigrand. După care I. Urban Jarnik a rostit: „mare ne fu mâhnirea că n- am putut s-o luăm acum o săptămână prin Slovăcime, ca astfel să ne îndreptăm pașii pe o cale mai scurtă către țara noastră. Se vede însă încă o dată că toate lucrurile de pe lume
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]