KorAP: Find »[drukola/base=rosti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...657 658 659 ...719 >

17,957 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

frumoase Într-o viață mai fericită și mai plină de noroc decît cea pe care ai cunoscut-o pînă acum - că toate se află aici și nu așteaptă decît să faci un singur gest, dacă vrei să-l faci, să rostești un singur cuvînt, dacă vrei să-l rostești, la distanță de numai un zid, o ușă, un pas, dacă știi pe unde să intri. Și parcă străvechea speranță sălbatică se deșteaptă din nou În tine - speranța că vei găsi calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
plină de noroc decît cea pe care ai cunoscut-o pînă acum - că toate se află aici și nu așteaptă decît să faci un singur gest, dacă vrei să-l faci, să rostești un singur cuvînt, dacă vrei să-l rostești, la distanță de numai un zid, o ușă, un pas, dacă știi pe unde să intri. Și parcă străvechea speranță sălbatică se deșteaptă din nou În tine - speranța că vei găsi calea, ușa prin care poți intra, că omul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
bogăție, cîtă frumusețe! exclamă el. Da, recunoști tu, este minunat, Într-adevăr, și totul este plin de forță și bogăție! CÎt despre frumusețe - lucrurile stau cu totul altfel. Nu prea ești sigur de lucrul ăsta - dar chiar În clipa cînd rostești aceste cuvinte Îți amintești de o mulțime de lucruri. Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
glasuri - unul de bărbat, altul de femeie - care au Început să vorbească În lumina aceea tragică și blînda. Îți revin În minte cuvintele lor, ca refrenul obsedant al unui cîntec vechi, auzit și pierdut În Brooklyn. — Oi fi fost plecată, rosti un glas, În lumina tristă. — Da, am fost plecată. Doar ce m-am Întors, spuse celălalt glas. — Zău? Mi-am Închipuit eu, spuse primul. Mi-am Închipuit c-ai fost plecată. — Da, am fost În concediu. Doar ce m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
rămas doar cîntecul păsărilor tot mai slab, vocile din stradă, sunete stinse, strigăte și frînturi de chemări, și ceva uriaș Îndepărtat, ca un murmur pierdut În aerul serii. — Ei, și ce-a mai fost pe-aici de cînd am plecat? rosti glasul În tăcerea ce plutea În lumina tragică și blîndă. S-a mai Întîmplat ceva de cînd am plecat? — Nu, nu s-a-ntîmplat nimic, răspunse celălalt. Cam aceleași lucruri... știi doar, rosti glasul cu o stăpînire dureroasă, parcă așteptînd ca celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
a mai fost pe-aici de cînd am plecat? rosti glasul În tăcerea ce plutea În lumina tragică și blîndă. S-a mai Întîmplat ceva de cînd am plecat? — Nu, nu s-a-ntîmplat nimic, răspunse celălalt. Cam aceleași lucruri... știi doar, rosti glasul cu o stăpînire dureroasă, parcă așteptînd ca celălalt să umple instinctiv golul dureros al cuvintelor. — Da, știu, răspunse acesta plin de resemnare calmă - și din nou se făcu liniște În Brooklyn. Cred că a murit Moș Grogan de cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene, să-și vîre botul, buzele și fălcile gălbejite În adîncurile pătate ale unei cești de cafea sau să-și poarte mai departe scrumul cenușiu al timpului fără a rosti nici un cuvînt. Amintirea chipurilor lor și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe atunci - mi-a revenit acum ca un vis ciudat. Ce voiau oamenii aceia? Ce sperau să găsească În drumul lor prin fața a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Întîmplă și la case mai mari. Nu zău! strigă fata scoțînd un țipăt și rîzÎnd neîncrezătoare. Știi precis că n-a făcut-o! Mai ales după ce a spus atîtea despre el! Asta mi se pare... de-a dreptul... fantastic! Apoi rosti rar: Vai, mi... se... pare... de-a dreptul... colosal! Aș da oricît să-i văd fața lui Bob cînd o auzi! strigă ea și rîseră și-și schimbară șoapte cu multă competență, după care fata mai strigă o dată rîzÎnd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
rîzÎnd voios. Apoi privi o clipă cu seriozitate spre silueta tăcută de pe trotuar. Mi-ar plăcea teribil! spuse fata. N-ar fi grozav dac-am reuși să-l facem pe unul ca ăsta să vină cu noi?! Știu și eu, rosti tînărul nehotărît. Apoi, privind spre bărbatul Întins pe pămînt, rîsul lui ca un susur umed țîșni din nou și-i spuse fetei Încet și tainic: — Mă tem c-ai să ai o mare dezamăgire, dar nu cred c-o să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Ambulanța porni lin, coti repede În clinchet de sirenă și dispăru. Apoi polițistul Își Închise carnețelul, Îl vîrÎ În buzunar și, Întorcîndu-se brusc spre noi, cu o expresie obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
despre toate curtezanele celebre care, pentru o haină din blană de cincila, plăteau pe loc, punînd pe masă, În bancnote de un milion de dolari, sume ce ar fi putut plăti răscumpărarea unui rege, precum și despre enormitățile pe care le rosteau aceste femei legendare. Pe porțile acestui templu pășesc ziua cele mai bogate femei din țară și cele mai mari tîrfe. Aici ai ocazia să Întîlnești cîte o prințesă exilată care vinde la raionul de lenjerie, cîte o ducesă sărăcită care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
neîncetat magazinul. Poartă pantaloni În dungi și se plimbă Încolo și Încoace pe covoare scumpe, este superb și plin de forță ca un taur bine hrănit și parcă seamănă cu magnificul cal din Iov, care se plimbă În vale și rostește În sunet de trompete: „Ha, ha!“. Și toată ziua, toți o strigă de pretutindeni pe sora ei, care rareori vorbește și rareori zîmbește. Nu se descurcă fără ea, o caută peste tot, bogătașa o cheamă, iar celebra curtezană spune că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
un ton de mărturisire plin de umilință - veșnic vin tot felul de indivizi care vor să dea buzna peste domnu’ Grogan ca să se afle-n treabă... Așa că trebuie să fiu prudent... Dar dacă v-ați pus bine cu domnu' Grogan - rostește glasul mieros - intrați oricînd poftiți. Cine s-a pus bine cu domnu’ Grogan e-n regulă, continuă glasul cu amabilitate servilă. Știți foarte bine cum stau lucrurile - șoptește el, atingîndu-ți brațul pe furiș cu degetele sale bolnăvicioase. N-am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
și se opriseră lîngă un grup din cercul de privitori. O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț, o evreică micuță, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Iar acum ceilalți oameni, care stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați și Începură să-și pună Întrebări pline de neliniște și de mirare, la care nu răspundea nimeni, iar cuvîntul „mort“ se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și rostiră acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul calm și sigur continuă: — Am fost tot timpul convins că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul calm și sigur continuă: — Am fost tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul calm și sigur continuă: — Am fost tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
e mort. Glasul calm și sigur continuă: — Am fost tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o pată umedă aflată pe ciment lîngă piciorul mortului, Îndoit țeapăn spre spate. Micul irlandez cu fața rotundă confirmă spusele soldatului dînd din cap și rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o pată umedă aflată pe ciment lîngă piciorul mortului, Îndoit țeapăn spre spate. Micul irlandez cu fața rotundă confirmă spusele soldatului dînd din cap și rosti apăsat, cu un aer de convingere și aprobare: — Că bine zici! În clipa aceea se stîrni o ușoară agitație, ca un foșnet, prin mulțimea aflată aproape de barele rotitoare, oamenii se retraseră despărțindu-se În două grupuri, iar doctorul de pe ambulanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
următorul punct din programul lor invariabil. Iar acum, ca și cum s-ar fi rupt barierele tăcerii, reținerii și sfielii, ca și cum, printr-o recunoaștere finală, s-ar fi risipit orice urmă de Îndoială și nedumerire din mintea oamenilor o dată ce cuvîntul „moarte“ fusese rostit, deschis, aceștia Începură să vorbească Între ei lejer și firesc, de parcă erau prieteni sau colaboratori apropiați de mulți ani. Puțin mai Într-o parte și cam În afara cercului exterior al privitorilor, se strînseseră trei făpturi rafinate ale nopții și ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
lui Dumnezeu?! Ne aflăm aici pentru scurt timp. Să-l folosim din plin, pentru numele lui Dumnezeu! Am sau nu dreptate? Întrebă el bătăios, privind În jur, iar ceilalți Îl aprobară conștiincios. — Exact cum Îi spuneam unui tip zilele trecute... rosti tînărul, asta nu face decît să-ți dovedească... — Asigurări! exclamă evreul În acest moment, rîzÎnd tare și disprețuitor. Agenții de asigurări, pentru numele lui Dumnezeu! De ce dracu’ să ne risipim banii pe asigurări?! Întrebă el. — Așa-i, așa-i! consimți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]