17,770 matches
-
sprijin): * scrisul pictografic (subliniere, îngroșare, colorare); * scheme grafice; * „nod la batistă“, (semne, obiecte care să-ți amintească faptul că ai de făcut ceva anume). 3. Fixarea conștientă a scopului acțiunii: * Trebuie să știu: * pentru cât timp memorez; * exactitatea celor memorate; * succesiunea de memorare. 4. Sistematizarea cunoștințelor: * ordonarea, clasificarea, ierarhizarea lor; * segmentarea pe unități de sens. 5. Sistemul motivațional - atitudinal: * interesele, aspirațiile asigură trăinicia și selectivitatea memoriei (emoțiile și acțiunile tensionate sunt reținute mai bine. 6. Cu cât sunt antrenate mai multe
??COALA P?RIN?ILOR? by Ani R?ducu,Ana Maria Murgu, Siminica ?ova [Corola-other/Science/84373_a_85698]
-
pentru a descrie stilul inovator de interpretare al lui John Coltrane. Termenul a fost utilizat pentru prima dată în notele critice de pe coperta albumului Soultrane (1958) Coltrane utiliza în acea perioadă o țesătură muzicală extrem de densă, formată din arpegii și succesiuni de note extreme de rapide, sute de note pornind de la registrele cele mai joase până la cele mai înalte. Seriile erau adesea compuse din câte 5-6 note, mai scurte decât 1/16, sunând ca un glissando. Acest stil de interpretare a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
intervenția directă a regelui, înainte de desemnarea șefului Partidului Național Liberal, care ar fi trebuit să asume președinția Consiliului de Miniștri. Potrivit lui Pamfil Șeicaru, observator, în noaptea de 2/3 ianuarie 1938, din casa lui Gheorghe Tătărescu, al dezbaterilor referitoare la succesiunea politică a lui I. G. Duca, fostul prim-ministru asasinat de legionari, regele Carol al II-lea ar fi vrut ca președinte de Consiliu pe Richard Franasovici, care însă refuzase, recomandându-l în schimb pe Gheorghe Tătărescu. Acesta refuză la
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
o alinta pe Elisabeta cu diminutivul "Lilibet". În copilărie era foarte apropiată de bunicul său, George al V-lea, pe care l-a ajutat să se refacă după boala sa din 1929. La naștere, Elisabeta era a treia în ordinea succesiunii la tronul britanic, în urma unchiului ei, Prințul de Wales (care avea să devină regele Eduard al VIII-lea), și a tatălui ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, după abdicarea lui Eduard al VIII-lea, Elisabeta a devenit
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
versantul drept sub formațiunile argiloase deluviale și sunt alcătuite din nisip fin și nisip prăfos cu fragmente colțuroase de gresie dură, cuarțitică, până la adâncimi de 4,5 - 7,0 m. Pliocenul formează roca de bază și este constituită dintr-o succesiune repetată de argile marnoase cu nisipuri și intercalații subțiri de gresie. /4.p.1-3/ Trebuie amintit că regimul hidrochimic al lacurilor de baraj, cu rol adeseori determinant în desfășurarea unor variate fenomene bio-ecologice, este rezultatul chimismului afluenților, modificările introduse prin
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
ianuarie 1547 la Palatul Whitehall. O teorie credibilă sugerează că simptomele medicale ale lui Henric și ale surorii sale mai mari Margareta Tudor erau caracteristice unui diabet de tip II netratat. În testament, Henric le-a repus în linia de succesiune pe fiicele sale din cele două căsătorii anulate, cea cu Caterina de Aragon și cu Anne Boleyn, însă nu le-a recunoscut ca fiice legitime. Deoarece căsătoriile sale au fost anulate, legal, nu au avut niciodată loc, astfel cele doua
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
că aceasta va rasturna toate reformele făcute în timpul domniei lui Eduard. Surprinzător, chiar și Eduard se temea de întoarcerea catolicismului în țară. Acesta a scris un nou testament, anulându-l pe cel al tatălui său din 1544. Acesta îi oferea succesiunea verișoarei sale, Lady Jane Grey, nepoata surorii lui Henric al VIII-lea, Maria, care, după moartea lui Ludovic al XII-lea al Franței în 1515, s-a măritat cu favoritul regelui Henric al VIII-lea, Charles Brandon, primul Duce de
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
Charles Brandon, primul Duce de Suffolk. Mama lui Lady Jane era Lady Frances Brandon, fiica lui Suffolk și a prințesei Maria. Northumberland a căsătorit-o pe Jane cu fiul cel tânăr a lui Guildford Dudley, permițându-i să obțină o succesiune protestantă necesară. Cei mai mulți dintre consilierii lui Eduard au semnat deviza de succesiune, și când Eduard al VI-lea a murit pe 6 iulie 1553, după o lungă luptă cu tuberculoza, Lady Jane a fost proclamată regină. Cu toate acestea, sprijinul
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
Frances Brandon, fiica lui Suffolk și a prințesei Maria. Northumberland a căsătorit-o pe Jane cu fiul cel tânăr a lui Guildford Dudley, permițându-i să obțină o succesiune protestantă necesară. Cei mai mulți dintre consilierii lui Eduard au semnat deviza de succesiune, și când Eduard al VI-lea a murit pe 6 iulie 1553, după o lungă luptă cu tuberculoza, Lady Jane a fost proclamată regină. Cu toate acestea, sprijinul pentru dinastia Tudor- chiar și a unui membru catolic- i-au incurcat
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
murit fără un moștenitor. Puyi, care i-a succedat Împăratului Guangxu Emperor, a fost fiul cel mare al lui Zaifeng, Prinț Chun și a concubinei Lingiya (1866-1925). Zaifeng era fratele mai mic al Împăratului Guangxu și primul în linia de succesiune. Puyi a avut un frate mai mic, Pujie (1907-1994), care s-a căsătorit cu o verișoară a Împăratului Hirohito, Lady Hiro Saga. Regula de succesiune a fost modificată pentru a+i permite lui Pujie să-i succeadă lui Puyi, care
Pu Yi () [Corola-website/Science/313169_a_314498]
-
Lingiya (1866-1925). Zaifeng era fratele mai mic al Împăratului Guangxu și primul în linia de succesiune. Puyi a avut un frate mai mic, Pujie (1907-1994), care s-a căsătorit cu o verișoară a Împăratului Hirohito, Lady Hiro Saga. Regula de succesiune a fost modificată pentru a+i permite lui Pujie să-i succeadă lui Puyi, care nu a avut copii. Fratele vitreg al lui Puyi, Puren (n. 1918) a adoptat numele chinez Jin Youzhi și în prezent trăiește în China. În
Pu Yi () [Corola-website/Science/313169_a_314498]
-
graniță. Monarhia, deși represivă în privința dreptului la exprimare și credință, era departe de a fi absolută; strângerea taxelor, precum și alte puteri, au rămas la nivel de provincie pentru încă un secol. Lupta împărătesei Maria Terezia împotriva Prusiei în Războiul de Succesiune Austriacă și Războiul de Șapte Ani a declanșat o lungă luptă pentru dominație în landurile germane. Administrația centrală conducea părțile „germane” ale imperiului; Ungaria era condusă de către propria sa „Dietă” (parlament), care se bucura de un grad de independență. Imperiul
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
mult de două milenii în ciuda amintirii odioase pe care a lăsat-o cel care l-a purtat primul, pentru că el corespunde imaginii unei unități a ținuturilor Chinei, care rămâne un model și în zilele noastre. Istoria Chinei nu este o succesiune de dinastii asemănătoare ci o permanentă încercare de a oferi un echilibru influențelor venite din toate colțurile, modurilor de trai extrem de variate, condițiilor geografice diverse. Adevarata obsesie a conducătorilor chinezi a fost mereu efortul către unificare, al cărui model și
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
diferite de orice animal existent astăzi, ceea ce conduce la o lungă dezbatere privind posibilitatea dispariției speciilor. În 1788, James Hutton descrie procesele geologice care au loc gradual pe o lungă perioadă. William Smith elaborează harta geologică a Angliei și studiază succesiunea straturilor de rocă, examinând fosilele descoperite. În 1811, Georges Cuvier și Alexandre Brogniart realizează, independent unul de celălalt, studii de istorie geologică a regiunii din jurul Parisului, pornind de la succesiunea stratigrafică a rocilor. Toate aceste lucrări au condus la determinarea vechimii
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
lungă perioadă. William Smith elaborează harta geologică a Angliei și studiază succesiunea straturilor de rocă, examinând fosilele descoperite. În 1811, Georges Cuvier și Alexandre Brogniart realizează, independent unul de celălalt, studii de istorie geologică a regiunii din jurul Parisului, pornind de la succesiunea stratigrafică a rocilor. Toate aceste lucrări au condus la determinarea vechimii Pământului. Cuvier face apel la "teoria catastrofelor" pentru a explica dispariția speciilor relevate de fosile. Studiul fosilelor cunoaște un progres substanțial la începutul secolului al XIX-lea. Prin anii
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Lamarck, unul dintre fondatorii paleontologiei, propune teoria sa privind transmutația speciilor. Această "teorie a catastrofelor" presupune perindarea a 32 de catastrofe însoțite de o nouă geneză, cu acumulare de caracteristici genetice. Ajunge la această concluzie în urma studiilor asupra fosilelor în succesiunea straturilor geologice, încercând să armonizeze noile date furnizate de geologie cu creaționismul. Astfel, Lamarck nu credea că toate ființele provin dintr-un strămoș comun, considerând ca cele mai simple forme de viață au apărut prin abiogeneză. Acesta consideră că o
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
prințesa Liliu, prințesa Likelike iar pe fratele său William Pitt Leleiohoku l-a numit prinț moștenitor și moștenitor al tronului. William Pitt Leleiohoku a murit însă în 1877 fără moștenitori. Regatul Hawaii nu urma monarhiile europene stabilind o linie de succesiune; moșteniorii erau născuți legal sau aleși și aprobați de legislativ. Kalăkaua a vrut să mențină tronul în cadrul familiei sale imediate așa că a ales rept moștenitor pe una dintre surori. La 10 aprilie 1877 în sunete de tunuri s-a anunțat
Liliuokalani () [Corola-website/Science/314522_a_315851]
-
rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte cu microrelief extrem de variat asemănător celui carstic - se întâlnește cea mai mare depresiune, Jiblea, fiind o depresiune de contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o formă mai complicată. La marginea munților înalți, ai cristalinului și sedimentarului mezozoic se întind muncei alcătuiți din roci senoniene, eocene și oligocene cu predominarea conglomeratelor eocene. Aceste depuneri sedimentare, transgresive peste aripa aplecată
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
prin victoria Greciei unite împotriva Persiei și supunerea unui imens teritoriu, s-a extins și s-a impus cultura și civilizația greacă în tot bazinul răsăritean al Mării Mediterane, până în orientul mijlociu. După moartea lui Alexandru și în urma luptelor de succesiune, imensul imperiu se împarte între trei dinastii: dinastia ptolemeică în Egipt (capitala: Alexandria), dinastia seleucidă în Siria, Mesopotamia și Persia (capitala: Antiohia) și dinastia antigonidă în Macedonia și Grecia centrală (capitala: Pella). "Diadohii" (suveranii elenistici) au favorizat stabilirea grecilor și a
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
III-lea, Ioana a II-la (1414-1435) l-a adoptat pe Alfonso al V-lea al Aragonului (pe care ulterior îl va repudia) și apoi pe Ludovic al III-lea de Anjou ca moștenitori, pentru ca în cele din urmă să hotărască succesiunea pentru fratele lui Ludovic, René de Anjou din ramura colaterală a angevinilor, iar acesta i-a succedat în 1435. René de Anjou a unificat pentru o vreme pretențiile celor două ramuri angevine. Cu toate acestea, în 1442, Alfonso al V
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
decenii, însă eforturile franceze pentru a trece la controlul asupra sa slăbeau, în vreme ce dominația spaniolă era tot mai puțin amenințată. În cele din urmă, francezii au renunțat la pretențiile lor asupra regatului, prin tratatul de la Cateau-Cambrésis din 1559. După Războiul Succesiunii Spaniole de la începutul secolului al XVIII-lea, posesiunea asupra Regatului Neapolelui a fost din nou obiect de dispută. În virtutea stipulațiilor din tratatul de la Rastatt din 1714, Neapole a fost acordat împăratului Carol al VI-lea de Habsburg. Acesta a preluat
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
de Habsburg. Acesta a preluat de asemenea și controlul asupra Siciliei în 1720, însă dominația austriacă nu a durat multă vreme. Atât Neapole cât și Sicilia au fost cucerite, în urma bătăliei de la Bitonto, de către o armată spaniolă în timpul Războiului de succesiune la tronul Poloniei din 1734, iar ducele Carol de Parman, fiul mai tânăr al regelui Filip al V-lea al Spaniei a fost instalat ca rege al Neapolelui și Siciliei începând din 1735. Când Carol de Parma a moștenit și
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
și că în schimb, a trebuit să-l trimită pe fiul său Boleslav, ca ostatic. După moartea Împăratului Otto I în 973, Mieszko, precum și cumnatul său, Ducele Boleslav al II-lea al Boemiei, s-au alaturat opoziției germane în sprijinul succesiunii imperiale a lui Henric al II-lea, Duce de Bavaria. Mieszko este posibil să fi fost motivat de răzbunare, din cauza verdictului negativ al întâlnirii din Quedlinburg, însă mult mai important era faptul că el își dorea să aibă colaborări favorabile
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
a razelor de lumină la traversarea suprafeței unui alt mediu (apa). Datorită refracției dimensiunea obiectelor sub apă este mai mare cu 1/3 față de dimensiunea reală și distanța față de obiectul observat este redusă cu 1/4 față de distanța reală. Respirație - Succesiune regulată a mișcărilor de inspirație și expirație care conduce la reînnoirea constantă a aerului la nivelul alveolelor pulmonare. Prin respirație se realizează schimbul de gaze dintre organism și mediu. Rezervă - Mecanism de siguranță cu care sunt prevăzute unele robinete ale
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
Acțiunea cărții urmăreste viața lui José Arcadio Buendía, întreprinderile sale îndrăznețe, temperate de prudența Ursulei - soția sa, viața fiilor - dintre care se remarcă Aureliano, colonel și erou legendar al războiului civil -, nepoților și strănepoților lor, pe parcursul a șase generații. O dată cu succesiunea generațiilor, este prezentată și viața satului, în care civilizația înlocuiește treptat simplitatea naturală, culminând cu înflorirea artificială adusă de instalarea companiei bananiere ce va fi urmată de declinul localității, recucerită de natura luxuriantă. În jurul Ursulei, mama care conduce gospodăria, vor
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]