17,656 matches
-
că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Ovidiu a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma. Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit în anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost și înmormântat, dar această dată nu este sigură. Din poemul calendaristic "Fasti", I, versurile
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
și Șostakovici era una „foarte puternică și evidentă”; muzica lor reprezenta „individul versus viciile lumii.” Mitchell concluzionează cu afirmația: „Chiar dacă ar fi fost ca muzica sa să nu supraviețuiască, Mahler s-ar fi bucurat încă de nemurire în muzică prin urmașii care i-au îmbrățișat arta și și-au asimilat tehnicile sale.”
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
ostatic la curtea bizantină a bazileului Manuel I Comnenul. Alexios, în timpul cât a trăit în Constantinopol, și-a însușit cultura bizantiană. Manuel I Comnen nu avea fii la vremea respectivă, ci doar fiice și îl crescuse pe "Bela" ca pe urmașul său la tron. Noua pereche a mers într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a făcut o donație ordinului călugăresc ospitalier. În cursul verii anului 1172, după moartea regelui Ștefan al III al Ungariei, soțul Anei a urcat pe tronul Ungariei
Ana de Châtillon () [Corola-website/Science/305024_a_306353]
-
mai mare Ștefan al III-lea, în calitate de ostatic. Béla, în timpul cât a trăit in Constantinopol, și-a însușit cultura bizantiană. Întrucât Manuel I Comnen nu avea fii la vremea respectivă, ci doar fiice, l-a crescut pe Béla ca pe urmașul său la tron. La curtea bizantină, Béla a primit numele de Alexios. În 1163, prințul Alexios (Béla) s-a logodit cu prințesa Maria, una dintre fiicele lu Manuel I Comnen. Însă logodna a fost ruptă, în 1169. În 1170, Agnès
Béla al III-lea () [Corola-website/Science/305021_a_306350]
-
iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau "kuriltai"), dintre urmașii lui Bătu Han. Prim-ministrul era tot de etnie mongola, fiind numit "prințul prinților", ori "beqler-beq" (sau begler beg). Miniștrii săi erau vizirii. Guvernatorii locali, baskakii, erau responsabili pentru strângerea dărilor și păstrarea ordinii. Nu se făcea deosebire între administrațiile
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
reimpună autoritatea Hoardei asupra Rusiei. Oastea lui Mamai a fost învinsă de Alexandr Donskoi în bătălia de la Kulikovo, aceasta fiind a doua înfrângere consecutivă suferită de tătari în bătălii cu rușii. După ce Mamai a pierdut puterea în 1378, Tohtamîș, un urmaș al lui Orda Han și han al Hoardei Albe, a invadat și anexat Hoarda Albastră, restabilind pentru o perioadă scurtă puterea regională a Hoardei de Aur. Tohtamîș a atacat și jefuit Moscova în 1382 că pedeapsa pentru nesupunere. Timur Lenk
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
de alcool, doarme dezbrăcat în fața cortului (este și o pictură de Michelangelo Buonarroti în Vatican cu beția lui Noe), fiind astfel văzut gol de fiul său Ham. Mânios, Noe își blestemă fiul său ca să ajungă în Canaan slugă, el și urmașii săi, la ceilalți frați ai lui (Gen. 9,21-27). În cele din urmă, Noe moare la vârsta de 950 de ani, 350 de ani după potop. Nu există dovezi că ar fi existat cu adevărat. Potopul nu a fost la
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
comunei alcătuiește aproximativ 4.99 kilometri pătrați. Satul Cuhurești (întâlnit și sub forma "Cuhareuți" sau "Cuharevți") este atestat oficial pentru prima dată într-un document din data de 20 decembrie 1437 într-o carte domnească de voievozii Ilie și Ștefan, urmașii lui Alexandru cel Bun în proprietatea lui Mihail de la Dorohoi. La 17 octombrie 1483, pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, satul Cuharești e menționat ca localitate de hotar cu Uncheteștii, a Principatului Moldovei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Spineanu, care l-a vândut la 15 aprilie 1482 rudei sale, Cozma ușar. În 1529 Petru Rareș dăruia acest sat lui Pavel Scripcă brănișter. În a doua jumătate a secolului satul este stăpânit de Ion Moghilă logofăt, iar apoi de urmașii săi. În 1620, după îndelungate procese de judecată Cobîlea ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pârcălab. Între anii 1629 - 1650 Cobîlea a trecut prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea este des tulburată prin
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane. Prima atestare documentară a satului Holohoreni din ținutul Hotin datează din mai 1573, cînd Ioan voievod întărea împărțirea satului Holohoreni, care a fost a lui Badea paharnicul, între urmașii săi. Ca urmare satul a fost împărțit în opt părți. La puțin timpdupă aceasta, Gavril logofătul căuta să răscumpere părți din acest sat. Astfel în 1577 el cumpăra rînd pe rînd părți din sat de la urmașii lui Badea paharnicul. Insă
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
lui Badea paharnicul, între urmașii săi. Ca urmare satul a fost împărțit în opt părți. La puțin timpdupă aceasta, Gavril logofătul căuta să răscumpere părți din acest sat. Astfel în 1577 el cumpăra rînd pe rînd părți din sat de la urmașii lui Badea paharnicul. Insă au apărut neînțelegeri privind hotarele stăpînirii între proprietari, căci în 1587, domnul trimitea o scrisoare către Nicoară, pîrcălab de Hotin, în care îi cerea să meargă la Holohoreni să separe a patra parte. Insă neînțelegerile privind
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimbul la 300 de ughii roșii, haine și alte lucruri. În 1654 o hotărăre de judecată a lui Gheorghe Ștefan voievod întărește închinarea satului către Andreiaș, fost mare medelnicer. La 1661 Radu stolnicul, un urmaș al lui Andreiaș, lăsa moștenire moșia Corjeuți, soției sale, Elena. Aceasta din urmă, se învoiește în 1692 cu ginerii ei Preda Palade și Gheorghe Moțoc, pentru a stăpâni în două toate moșiile, printre care și satul Corjeuți. Mai târziu satele
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
acestor probleme, populația împreună cu autoritățile au luat cîteva măsuri în acest sens, și anume: Au împădurit unii versanți; Încearcă o îmbinare corectă și rotație a culturilor agricole; Localnicii sînt conștienți de faptul dacă nu vor întreprinde nimic în acest scop urmașii lor riscă să sufere foarte mult. Resursele climatice, și anume regimul termic, durata dezvoltării culturilor agricole, favorizează dezvoltarea diferitor culturi. Factorul negativ climatic este cantitatea insuficientă a precipitațiilor atmosferice, ceia ce micșorează roada diferitor culturi. Acest teritoriu este supus destul de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
aflăm, că domnul Țării Moldovei dăruiește boierului Vlad Dolhici seliștea de peste Prut, numită Fântâna Veprovei/Fântâna Porcului (vepri în limba slavă înseamnă mistreț, porc), deasupra râulețului Sărata. Mai târziu, în uricul lui Ștefan cel Tânăr voievod (1517-1527) este menționat că urmașilor lui Vlad Dolhici, în persoana lui Sima Dușăscul, li se întărește satul Ivereni de peste Prut, " la obârșâe Saratii", în baza "a lor drept uric..." pe care moșul lor l-a avut de la Alexandru voievod. Următorul document despre satul de pe râul
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
mai veche, acest fapt este atestat documentar, document în care se vorbește despre aceste locuri și despre un neam de boieri cu nume Beiu. În prezent mai mulți locuitori ai satului Biești poartă acest nume de familie, Beiul fiind probabil urmași de sânge ai fondatorului. Locuitorii satului, secole la rând, și-au stăpânit moșia răzeșească respectând cu strictețe legile nescrise ale răzeșilor: de a nu-și vinde partea de moșie decât celorlalți răzeși din sat. Străinii nu erau acceptați. Ca un
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
altor străini. Nevoiașii s-au liniștit numai după reforma agrară din 1868, cînd li s-au repartizat la Biliceni 1787 desetine de nadeluri. Alte 1445 ha de pămînt au intrat în posesia lor după reunirea Basarabiei cu România. În 1898 urmașii lui Carp Osmolovski și neamul boierului Catargi stăpîneau la Biliceni cîte 1662 desetine de pămînt. Satul număra 1373 de locuitori (684 bărbați și 689 femei) și intra în lista asezărilor din Imperiul Rus cu o populație de peste 500 oameni. La
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
de la satul Rublenita și merge paralel cu traseul Soroca- Otaci pînă la satul Bujorauca.( Lungimea văii este de 5 km.) Prima mențiune documentara e cea din 28 iulie 1569 , cînd Bogdan Voievod, domn al Moldovei , a dat și a întărit urmașilor lui Iuga, strănepoții lui Petras “ o seliște cu numele vîrful Liubeniti ce de curînd se numește Liublenita în ținutul Sorocii.” Documentele asupra Liubeniti , deținute de strănepoții lui Petras, datau de prin 1432-1433 , ceea ce înseamnă că pe atunci există și moșia
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
boi primăvara era de 100 ruble, iar toamna - nu¬mai de 45-55 ruble. La l oct. 1897 sătenii aveau mari datorii față de zemstvă: Deomid Tăutu - de 175 ruble, Măria Teutul -de 163 ruble, Iosif și Măria Formund - de 207 ruble, urmașii Mariicii Otel - de 55 ruble. La începutul sec. XX cele mai frumoase gospodării le aveau frații Tăutu. În sat lucrau două mori de apă, care aparțineau lui Filip Nesterovici și Iosif Stahurschi. David Calestru participa în fiecare an la Expoziția
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
satul a înregistrat 6 ani nerodnici și puțin roditori. Locuitorii satului sînt nevoiți să împrumute de la stat, prin organele zemstvelor, produse alimentare. Pe măsură ce sporea populația creștea suprafața pămînturilor valorificate, care reprezentau imașuri nefolosite. Sectoarele răzeșilor se micșorau din cauza diviziunii între urmași, iar o mare parte din aceste pămînturi cădeau în posesia negustorilor, fiindcă o parte din răzeși, din lipsă de finanțe, le vindeau și plecau pe pămînturile boierești, mănăstirești sau ale satului, făcîndu-se vecini sau clăcași. În 1861 terenurile agricole au
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
numai la Pogănești, dar și la Huși, și în satele vecine ca grădinari (legumicultori) iscusiți, iar Ion Mitan, Matei Turculeț nu-și puteau inchipui viața fără pescuit, vindeau pește în toate satele vecine de pe valea Lăpușniței. Cu părere de rău urmașii lor în virtutea unor împrejurări, îngrădirea Prutului cu sârmă ghimpată, asanarea bălților, au uitat de aceste meserii. În 1949 primul colhoz totuși a fost organizat în sat, care a primit numele de „V.Ciapaiev” iar la conducerea lui a fost pus
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
a doua variantă cuprinde a doua domnie a lui Petru Rareș și se termină în anul 1551. Printre evenimentele povestite menționăm expediția lui Petru Rareș contra voievodului Ardealului, Ștefan Mailat, și grija lui pentru biserică, precum și moartea lui si domnia urmașilor săi pâna în anul 1551. Stilul acestei versiuni este asemănătoare cu cea din prima versiune.
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
face recunoscuți că împărați, încercând să-l forțeze pe Papă prin intermediul trimiterii de trupe militare în Italia. La sfârșitul anului 962 regele german Otto I a reușit să fie încoronat legitim că ul Sfanțului Imperiu Român, ceea ce îl proclama că urmașul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfanțului Imperiu Român De Națiune Germană. Succesorii săi conservau titlul până în anul 1806, chiar dacă propriul Sfânt Imperiu Român de Națiune Germană a fost practic dărâmat în 1648, după Tratatul de la Westfalia. De-
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
apelor uzate deversate în râul Sitna în zona orașului Botoșani precum și din poluarea difuză de pe terenurile agricole din bazin. Eutrofizarea este agravată de faptul că lacul are goliri de fund mici, care împiedică evacuarea apelor de pe fundul lacului. După 1989, urmașii foștilor obșteni au constituit o nouă obște pe care au înscris-o la tribunal și au cerut restituirea iazului naționalizat. Rezolvarea cererii este îngreunată de faptul că legislația în vigoare nu a inclus propunerile unor parlamentari referitoare la restituirea iazurilor
Barajul Sulița () [Corola-website/Science/306118_a_307447]
-
partid, Sofia Lanwer a reprimit portofoliul integrării imigranților pe care l-a mai deținut în trecut. În scopul alăturarii partidului său, Israel Beytenu la guvern, Netanyahu a acceptat condiția pusă de Liberman de creștere a pensiilor de bătrânețe și de urmași. Potrivit cu „legea norvegiană”, Lieberman și-a încetat activitatea de deputat în Knesset. Avigdor Liberman a deținut următoarele funcții publice:
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
prin intermediul țarului "Pacea de la Varșovia" cu condiția ca armata saxonă să părăsească teritoriul Poloniei.După anul 1716 se liniștește situația politică în Polonia, făcând posibilă introducerea anumitor reforme, dar fără nici o perspectivă în privința absolutismului și asigurarea succesiunii pe tron a urmașilor regelui. După războiul nordic, Polonia se reface economic are loc un schimb intensiv de mărfuri între regatul Poloniei și Saxonia, comerțul fiind înlesnit prin stabilirea unor taxe vamale, pe piața organizată în Leipzig.Nobilimea poloneză își păstrează privilegiile, fiind astfel
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]