16,607 matches
-
susțin că rudele lui Isus ar fi ocupat poziții speciale în . În secolul al III-lea, rudele de sânge ale lui Isus, fără să fie desemnate ca „frați”, erau numite "desposyni", de la grecescul δεσπόσυνοι, plural lui δεσπόσυνος, ceea ce înseamnă ”ai învățătorului sau aparținând Domnului”. Expresia este folosită de , un istoric de la începutul secolului al III-lea. Datorită lipsei indiciilor și polisemiei cuvântului „frate” în limbile semitice, au fost propuse următoarele interpretări, susținute de-a lungul timpului de diverși teologi sau istorici
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
ai amândurora. Această ultimă interpretare a fost acceptată de anumiți membri ai bisericii primare, cum ar fi Tertulian. Mai târziu ortodocșii i-au etichetat pe susținutătorii acestei teorii ca "" ("Anti-Maria"), atunci când biserica a fost condusă de , de , sau de alți învățători cum ar fi . Când a pus în discuție în secolul 4, fecioria Mariei de după nașterea lui Isus , Ieronim, reprezentând se pare consensul bisericii, a menținut doctrina conform căreia Maria a rămas pentru ; susținând că aceia care sunt numiți frați și
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
Ioan Popa a inițiat un cerc muzical instrumental prin care va pune bazele unei orchestre școlare, cu care va debuta în data de 1 decembrie 1958. În anul 1956 este delegat la București în calitate de lector la cursul de muzică pentru învățătorii care predau muzică claselor V-VIII. În același an a ținut respectivul curs învățătorilor din județ care predau la clasele V-VIII la Deva. Ca activitate extrașcolară a fost delegat și a organizat cursurile de dirijat coral, ținute în cadrul secției
Ioan Popa (compozitor) () [Corola-website/Science/327272_a_328601]
-
orchestre școlare, cu care va debuta în data de 1 decembrie 1958. În anul 1956 este delegat la București în calitate de lector la cursul de muzică pentru învățătorii care predau muzică claselor V-VIII. În același an a ținut respectivul curs învățătorilor din județ care predau la clasele V-VIII la Deva. Ca activitate extrașcolară a fost delegat și a organizat cursurile de dirijat coral, ținute în cadrul secției externe a Școlii Populare de Artă din Petroșani între anii 1959-1961. La 1 octombrie
Ioan Popa (compozitor) () [Corola-website/Science/327272_a_328601]
-
pun în mișcare diferite fluxuri de energie. Tehnica de vindecare Prananadi, conform afirmațiilor practicanților săi, este o metodă secretă foarte veche, păstrată de-a lungul mileniilor de către călugării din mănăstirile tibetane. Ea a fost adusă în lumea occidentală de un învățător, Christian Weber, după 16 ani de formare în Tibet. Din sursele disponibile, originea ei orientală, tibetană sau nepaleză nu poate fi verificată. Tehnica s-a răspândit în Europa prin disipolii formați de Christian Weber, singurul dintre aceștia care este cunoscut
Prananadi () [Corola-website/Science/327277_a_328606]
-
în posesia unui artefact misterios: scufundat în lichid, acesta începe să emită lumini colorate. Totodată, Păruș le cere să facă investigații arheologice în zona Hârșovei, unde se află ruinele vechiului castru roman Carsium. Ei trebuie să ia legătura cu un învățător de la care Mihai Bradin - pe atunci adjunct al lui Anatol Fisch, tatăl Wilhelminei - primise pe vremuri o plăcuță de aur cu o inscripție latină. La început reîntâlnirea între Mihai și învățător este tensionată, dar cu timpul cei doi încep să
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
roman Carsium. Ei trebuie să ia legătura cu un învățător de la care Mihai Bradin - pe atunci adjunct al lui Anatol Fisch, tatăl Wilhelminei - primise pe vremuri o plăcuță de aur cu o inscripție latină. La început reîntâlnirea între Mihai și învățător este tensionată, dar cu timpul cei doi încep să colaboreze în încercarea de a găsi un prezumtiv tezaur ascuns între ruine. Între timp, Radu descoperă o statuetă din aur masiv a șarpelui Glykon, pe a cărui limbă se află o
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
descoperă o statuetă din aur masiv a șarpelui Glykon, pe a cărui limbă se află o altă inscipție. Se pare astfel că fiecare inscripție duce la o alta, într-un traseu menit să îi conducă spre tezaur. Ajutat de fiica învățătorului, Mirana, el merge la Constanța pentru a studia statuia descoperită acolo în 1962 și care seamănă perfect cu cea din aur. Între cei doi tineri se înfiripă o idilă, dar tații lor se află într-un mare pericol: Păruș pare
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
mesaje care să-i permită prietenului său, negustorul grec Menandros, să ajungă pas cu pas la el și să îl ducă departe de Dacia, protejându-l. Tentativa eșuând, tezaurul a rămas îngropat până în zilele noastre, când a fost descoperit de învățător și de familia Bradin. Acțiunea romanului este împărțită pe două perioade istorice, fiecare cu propriul sistem de notare. Capitolele numerotate cu cifre arabe urmăresc acțiunea din prezent a familiei Bradin, în timp ce cele numerotate cu cifre romane și având ca motto
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
de lână se rupe. Temându-se că bunica o să le pedepsească, fetițele intră în interiorul televizorului pentru a recupera ghemul de lână. Ele merg pe lângă circuite integrate și observă că ghemul era tras de un personaj care se recomandă a fi învățătorul de la Școala faraziților (Ion Dichiseanu). Maria îl observă în Tranzistoria pe băiatul Bogdan care se afla acolo cu o mașină și cei doi pornesc împreună în căutarea antiparazitorului defect. Mirabela se smulge și ea din mâna învățătorului și se întâlnește
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
recomandă a fi învățătorul de la Școala faraziților (Ion Dichiseanu). Maria îl observă în Tranzistoria pe băiatul Bogdan care se afla acolo cu o mașină și cei doi pornesc împreună în căutarea antiparazitorului defect. Mirabela se smulge și ea din mâna învățătorului și se întâlnește cu Farazitina (Mara Pașici), fiica regelui faraziților din Tranzistoria (Grigore Grigoriu), care-i spune că firul a intrat în palatul faraziților, cinescopul Tranzistoriei. Faraziții nu învață nimic la școală, deviza lor este ca să nu facă niciodată nimic
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
Grigore Grigoriu), care-i spune că firul a intrat în palatul faraziților, cinescopul Tranzistoriei. Faraziții nu învață nimic la școală, deviza lor este ca să nu facă niciodată nimic. Farazitina o duce pe Mirabela la Școala faraziților, unde se reîntâlnesc cu învățătorul. Cele trei personaje animate își dau seama că fetițele au intrat în televizor și merg în căutarea lor. Oache se curentează și se transformă în om (Jorj Voicu); el strănută, iar celelalte două desene sunt aruncați departe. Pentru a o
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
luptă. Una dintre primele ansambluri atestate de a fi cântat cântecul, în versiunea sa originală (cu trei strofe), imediat după Primul Război Mondial, este corul Bărbătesc din Finteușul Mare, Maramureș, fondat la 1 decembrie 1918 de preotul Valer Dragoș și învățătorii Gavril Bogdan, Nistor Dragoș. Acest cor interpretează cântecul original și astăzi, neîntrerupt încă din 1918. Mențiuni care datează acest cântec în acea perioadă pot fi găsite în diferite lucrări istorice - una dintre ele atestând faptul că, în februarie 1919, voluntarii
Treceți batalioane române Carpații () [Corola-website/Science/330652_a_331981]
-
(n. 26 septembrie 1950, Duda, județul Vaslui - d. 11 mai 2004) a fost un cântăreț de muzică folk care a cântat în anii 1970 în Cenaclul Flacăra. A absolvit Liceul Pedagogic din Iași și a fost învățător la școala din comuna Duda-Epureni. era cunoscut pentru cântecele „Cuvântul lui Roată către Divan”, „Povestea eroilor”, „Bătălia de la Vaslui”, „Copii de țărani” sau „Nuntă scurtă”. Melodia care l-a facut însă celebru este „Cântec pentru Oltenia”, pentru care a compus
Valeriu Penișoară () [Corola-website/Science/330787_a_332116]
-
acest „păcat al tinereții”, cum l-a numit el, și le-a distrus. În primul număr al revistei bilunare "Die Karpathen", editate de Adolf Meschendörfer, Ernst Kühlbrandt a publicat articolul "Romreise - Erinnerungen eines alten Schulmeisters" (Călătorie la Roma - Amintirile unui învățător bătrân). A colaborat apoi constant cu revista, publicând în special versuri satirice, domeniu în care excela, dar și epigrame și poezii didactice. Ernst Kühlbrandt a scris și editoriale, poezii și foiletoane pentru jurnalul brașovean "Kronstädter Tageblatt". În 1919, i-a
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
făcut pentru a părăsi orașul natal, precum și proaspăta sa logodnă cu Frieda nu îi permit să abandoneze atât de repede satul de la poalele Castelului. Presată de rugămințile lui K., Gardena promite să medieze o întrevedere cu Klamm. La inițiativa primarului, învățătorul satului îi propune lui K. un post de om de serviciu la școală. K. refuză, dar revine asupra deciziei la insistențele Friedei, care îi aduce la cunoștință faptul că birtășița nu îl mai poate tolera și îi cere să părăsească
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
patru chiriași se năruie sub invazia unor elevi indiscreți și a unei învățătoare isterice, Gisa, care se arată nemulțumită de modul cum servitorii școlii au transformat sala de clasă în propriul dormitor. Mai mult, K. se confruntă și cu furia învățătorului, pentru care spargerea ușii de la magazia de lemne constituie un vandalism inadmisibil. Învățătorul intenționează să îl concedieze imediat, dar K. insistă că această măsură intră în atribuțiile primarului, cel care i-a oferit slujba cu scopul de a-l «împiedica
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
isterice, Gisa, care se arată nemulțumită de modul cum servitorii școlii au transformat sala de clasă în propriul dormitor. Mai mult, K. se confruntă și cu furia învățătorului, pentru care spargerea ușii de la magazia de lemne constituie un vandalism inadmisibil. Învățătorul intenționează să îl concedieze imediat, dar K. insistă că această măsură intră în atribuțiile primarului, cel care i-a oferit slujba cu scopul de a-l «împiedica să comită, din disperare, fapte necugetate». Neputincios în fața acestui argument, învățătorul părăsește sala
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
vandalism inadmisibil. Învățătorul intenționează să îl concedieze imediat, dar K. insistă că această măsură intră în atribuțiile primarului, cel care i-a oferit slujba cu scopul de a-l «împiedica să comită, din disperare, fapte necugetate». Neputincios în fața acestui argument, învățătorul părăsește sala, avertizându-l că lucrurile nu vor rămâne mult timp așa. K. își revarsă la rându-i furia pe secundanți, îi concediază și îi aruncă în stradă. Artur și Jeremias bat cu insistență în ușă pentru a fi din
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
instituția șiită spirituală și politică, transmisă prin desemnare divină de la profet, trecând prin ʽAlī. Spre deosebire de orientarea islamică sunnită, imamul șiit moștenește de la Muhammad nu numai autoritatea temporală, dar și prerogativa de a interpreta legea. In această postură, el era un învățător infailibil si acest ei infailibilități (ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că convigerea religioasă se poate obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția divină împotriva greșelii și a păcatului. 'Ali, primul
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
(n. 16 martie 1900, Prundu Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud - d. ?) a fost un sculptor român de origine etnică germană. A absolvit în 1918 Școala Normală de învățători din Bistrița, cu predare în limba germană. În 1923 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din București unde l-a avut ca profesor pe sculptorul Dimitrie Paciurea. În 1928, după absolvirea Academiei, a participat la concursul organizat de
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
Multiculturală, Conexiuni creștine contemporane, Phoenixmission, Poezie.ro, Studii dacologice, Rețeaua literară, Romanian VIP, Literblog, Curierul Zilei, Obiectiv de Ialomița, Răsunetul, Rost, Egophobia, Cuvîntul Liber, Scribd, Ziarul Văii Jiului, Bibliotecă Bucureștilor, Port@Leu, Vremea, Contrasens Roșiori, Dealul melcilor, Viitorul Prezent, Tînărul învățător, Jurnal de Dîmbovița, Unirea, Magazinul românesc, Axis Libri, Lumina Lină.
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
în orașul Ekaterinoslav (astăzi Dnepropetrovsk), unde tatăl său a devenit șef rabinul evreilor din localitate (1909-1939). Se considera că principalul dascăl al său a fost însuși tatăl,rabbi Levi Itzhak. În copilărie a avut vreme de peste patru ani și un învățător particular, rabinul Shneur Zalman Vilenkin, care l-a învățat Tora, si comentariul lui Rashi, de asemenea cărțile hagiografice și ale profeților lui Israel,Mișna și Ghemara. Cu încurajarea tatălui, băiatul și-a însușit și cunoștințe de cultură generală că autodidact
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
dintr-o familie formată dintr-un tată de origine poloneză - Teodozy Justyn Piekarski din orașul Piekari (Silezia) - și dintr-o mamă de origine germană - Emma von Blankenhorn. A absolvit, în 1877, Liceul „Sfânta Cruce” din Varșovia și a devenit apoi învățător particular în Podolia. Datorită talentului său deosebit, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Varșovia. După absolvirea acesteia a plecat la Universitatea din Cracovia. Angajat alături de mișcarea socialistă, în tot acest timp Piekarski a continuat să fie un patriot
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
învățământ au fost școlile mănăstirești de la Putna, Voroneț și Humor. După ocuparea Bucovinei, autoritățile austriece reorganizează radical învățământul adoptând o legislație austriacă, prin care se urmărea controlul întregului învățământ și politica de germanizare a populației locale. În ținutul Sucevei, tradiția învățătorilor ambulanți exista cu mult înainte de anexarea acestei regiuni la Imperiul Habsburgic. Această formă de învățământ s-a dezvoltat în paralel cu școlile mănăstirești și parohiale. Se organizau cursuri temporare în case particulare. Școlarizarea dura până când ucenicii "„învățau tot ceea ce știa
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]