17,219 matches
-
de la preluarea mandatului, în circa 30 de vizite proprii. Spunea domnul Ungureanu atunci, în acea știre de presă: „Acesta ar fi indicatorul cel mai tangibil al activității”. Corect, domnule ministru... Mihai-Răzvan Ungureanu: Am numărat în kilometri activitatea... Mircea Zamfir: Ați alergat, dar poate ați alergat degeaba. Mihai-Răzvan Ungureanu: Și asta e foarte adevărat. Mircea Zamfir: Ca un jucător la loto, care se laudă: „Doamne, ce de bani am dat”. Dar ce am luat? Mihai-Răzvan Ungureanu: Păi de-asta am și spus
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
circa 30 de vizite proprii. Spunea domnul Ungureanu atunci, în acea știre de presă: „Acesta ar fi indicatorul cel mai tangibil al activității”. Corect, domnule ministru... Mihai-Răzvan Ungureanu: Am numărat în kilometri activitatea... Mircea Zamfir: Ați alergat, dar poate ați alergat degeaba. Mihai-Răzvan Ungureanu: Și asta e foarte adevărat. Mircea Zamfir: Ca un jucător la loto, care se laudă: „Doamne, ce de bani am dat”. Dar ce am luat? Mihai-Răzvan Ungureanu: Păi de-asta am și spus că este rezultatul cel
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
nevoie să privească unii la alții, pentru că, de cele mai multe ori, atunci când femeia vine la judecată, are nevoie de martori. Dar ea are nevoie și să fie salvată când Barbu Dulgheru din mahalaua Popa Nan se întoarce beat acasă și o aleargă cu toporul la 4 dimineața. Or, atunci când descrie în jalbă tot ceea ce se întâmplă, chiar și spune că „mi-a încuiat ușa și n-am putut să ies și vecinii au încercat să spargă ușa și n-au putut”. Această
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Prozatorul trebuie să iasă victorios din acest periculos triunghi al Bermudelor reprezentat de femeie, nevroză și creație: "În literatură, în creație, acolo se află domnia spiritului meu, în viață fiind vulnerabil și sclav în goană după iluzoria fericire. Merită să alergi după fericire, dar e o neghiobie să alergi după una nesigură, când o alta, cea adevărată și durabilă, îți este mai la îndemână: creația! Un tânăr care încă n-a iubit va zice: ŤOare se exclud aceste două porniri ale
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
triunghi al Bermudelor reprezentat de femeie, nevroză și creație: "În literatură, în creație, acolo se află domnia spiritului meu, în viață fiind vulnerabil și sclav în goană după iluzoria fericire. Merită să alergi după fericire, dar e o neghiobie să alergi după una nesigură, când o alta, cea adevărată și durabilă, îți este mai la îndemână: creația! Un tânăr care încă n-a iubit va zice: ŤOare se exclud aceste două porniri ale sufletului, iubirea de femei și creația? Nu se
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
Constantin Țoiu Fabula a arătat mai de mult situația câinelui pus să aleagă între oploșirea lui lângă stăpân, - care îi asigură hrana, obligat în schimb să-l servească fidel, pierzându-și astfel libertatea, - ori să și-o păstreze, alergând mândru și hămesit de foame... Regimurile politice totalitare, - uneori poeții însiși, doritori de trai bun, indiferent de căile alese, oscilând, de pildă, între versuri și negustoria de orice fel, au înțeles imediat alternativa... Întrebați pe cine vreți. Pe Dinescu, pe
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
optzeciști, care va să zică! Déjŕ lu, déjŕ entendu. Apoi, prin Salvarea Speciei, am descoperit că "mai vârstnica noastră prietenă" vorbea despre un mod de a trăi poezia, dincolo de stilistică și de frazeologie, ca experiență de realizare personală. Ce sens mai avea să alergi în jurul postmodernismului când acesta rămânea un concept teoretic, pentru "literați" iar purtătorii lui de stindard cei mai bătăioși erau, cel mult, niște "moderni simpatici"? Chiar și suprarealismul era un "ceva" între poștașul Cal și dicteul automat din care "pohesia" lui
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
cea mai cinematică din tot tabloul, este atît de bine concepută, încît implică și căderea, prăbușirea. Și, poate, și eterna alergare. Adam și Eva pot fi precursorii lui Isaac Laquedem. În fond, ce face omul, pe Pămînt, decît perpetuu să alerge, gonit de gînduri, vînturi, insomnii, furtuni, himere? Pînza lui Cranach este împărțită, absolut simetric, în patru ipotetice panouri. Planul secund are în centru un copac. Dacă i-am prelungi, cu o linie imaginară, rădăcina, aceasta ar marca o separare aproape
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
celelalte vecinătăți, acelea care țin strict de atributele reproducerii, par bine plasate în funcție de toate exigențele mitologice " pentru că nu degeaba, un țigan, invitat pentru un cu totul alt număr și cu somaticul destul de ruinat , a găsit suficiente resurse pentru a o alerga prin studio cu promisiunea fermă ,,nu plec de aici mînca-ți-aș, pînă nu-ți dau una peste curu" ăla (bip!)!"- celelalte insemne, cele din registrul superior și care ar trebui să acopere imperativul conservării, au o expresie destul de sumară, ceea ce te
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
de stereotipizat pentru a părea ireal. Singurul defect al filmului apare la nivelul scenariului, unde lipsește consistența din Marele Lebowski: umorul Coen, în principal de limbaj și de situație - pisica bătrânei refuză să cedeze degetul amputat al unuia dintre hoți, aleargă cu el în gură și nici unul nu reușește s-o prindă - nu cadrează cu cel mainstream, impus de studio, adeseori vulgar, mereu lipsit de orice subtilitate (bătrâna pălmuindu-l pe Gawain pentru că înjură în casa ei, scenă prezentă și în
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
o fază foarte dificilă la masa mea de scris, o fază a dispariției utopiilor, a eroziunii idealurilor mele de fost 68-ist, de persoană foarte angajată încă din tinerețe în favoarea principiului speranței și al schimbărilor în bine ale lumii. Am alergat cu microfonul în mînă prin toate dictaturile, în Spania, în Grecia, în Portugalia și mi-am imaginat că pot contribui la procesul emancipării cu ajutorul cuvîntului vorbit la radio, sau al celui scris în cărți... Angajamentul meu a suferit un eșec
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
de "poezie pură" în varianta sa italiană care este hermetismul, prin aparenta lor obscuritate (frugală totuși), prin irealitatea lor violentă ce divulgă o decompensare interioară. Conectată la solitudinea cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
arborelui, din economiile ei, promite că va cumpăra un ghiveci pentru gorunaș... Ce să-i fac ? S-a molipsit și ea de la Haralampy... 3.Însă prietenul nu i-ar fi văzut la televizor nici pe ,Fiii rătăcitori ai Senatului României alergând de colo-colo în căutare de săli, sălițe și birouri prin clădirea Parlamentului; precum nici: noua sală depășind-o în lux pe cea a Congresului american (să vadă și înfumurații ăia că și noi ne putem permite...); bine că birourile sunt
Școli prin care ,șuieră, suieră vântul"...(A.E. Baconsky) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11335_a_12660]
-
floare uimește ochiul de la mare distanță, toate acestea răzbat cu putere din viața câmpiei și pătrund înăuntrul omului subjugându-l. El încearcă să prindă vraja, s-o păstreze cu sine mereu, și fiindcă nu izbutește lovește caii cu biciul și aleargă posomorât spre locul lui de grâu. Iată însă că animalele se opresc la pas, suflă cu putere pe nări, nu vor să mai alerge. Un mânz nechează undeva departe și i se răspunde numaidecât cu îngrijorare; mânzul rămas în urmă
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
vraja, s-o păstreze cu sine mereu, și fiindcă nu izbutește lovește caii cu biciul și aleargă posomorât spre locul lui de grâu. Iată însă că animalele se opresc la pas, suflă cu putere pe nări, nu vor să mai alerge. Un mânz nechează undeva departe și i se răspunde numaidecât cu îngrijorare; mânzul rămas în urmă aleargă voinicește cu coama lui mică înfoiată puțin în lături și bate pe loc și zvârle din copitele lui mici cât pumnul de copil
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
posomorât spre locul lui de grâu. Iată însă că animalele se opresc la pas, suflă cu putere pe nări, nu vor să mai alerge. Un mânz nechează undeva departe și i se răspunde numaidecât cu îngrijorare; mânzul rămas în urmă aleargă voinicește cu coama lui mică înfoiată puțin în lături și bate pe loc și zvârle din copitele lui mici cât pumnul de copil, maimuțărind goana cailor mari; atunci omul râde încet, obsesiile lui se topesc și o bucurie liniștită, aproape
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
își modifică insesizabil consistența sub privirea afectiv-subiectivă, memoria e instanța care ordonează fapticul, ea e, de fapt, cea care îl creează. Iar memoria ,minte" de multe ori, e necreditabilă și parșivă, e sensibilă la tentațiile senzorialului, sacrificînd ,adevărul" de dragul... artei. ,Alergînd după imaginile acelea - spune la un moment dat Zeno -, le-am ajuns din urmă. Știu acuma c-au fost o simplă născocire. A născoci înseamnă însă a crea, nicidecum a minți (subl.mea)". Deznodămîntul terapiei (evident, un pretext transparent pentru
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
acum. Curînd, se ivi pe lume nou-născutul. Răcnea din toți bojocii și era un băiețel sănătos. împăratul vru să-i vorbească femeii care abia mai sufla de epuizare, dar se răzgîndi. își scutură capul ca trezit dintr-un vis apăsător. Alergă spre zidul de cărămidă al Curții Morții, se furișă la locul execuției unde Liu încă mai dîrdîia, supravegheat de gardieni. Suveranul îi smulse cîrpa de pe ochi. Vesel, rîse cu toată fața și-l îmbrățișă. înșfăcă apoi pictura și o cercetă
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
alcătuirea ei, defectă, îi iese, lui Bogdan O. Popescu, aproape bine. Mă calicesc să zic aproape fiindcă mai sînt, cîtă vreme mimarea - doar - a registrului bas nu mi-e evidentă, potriviri (ori poate scrînteli) nu foarte la locul lor: ,aș alerga de-aș mai putea, teribil/ să mă revigorez irezistibil/ să pot să iau din tine ce tu ai/ casiopeea, lorelei". Sau: ,obraz de aer/ tresărind la sîngele curgînd/ din priviri de nesaț" (a fost o poezie întreagă, cu statut, pesemne
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
în partea recuperărilor tandre, a crochiurilor ceva mai îngăduitoare cu modelul, trase de-un plastician amnezic: ,mașinăria veche de iubit - unsă de atingeri, urnită de priviri", ori ,și calcă pe struguri, pe văi și prin ploi/ cu regate de cai alergînd peste noi". Natură nu moartă, cît tristă. Lăsată, adică, să se pătrundă în abur amărui, ca vaporii din poupinel. Frăgezită apoi, și aseptică, e întinsă pe fîșioare lungi de pînză. Ies, așa, semne de carte pe care Bogdan O. Popescu
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
-ul nu îndrăznește să iasă din găurile de șobolan pe unde s-a ascuns după prăbușirea de la alegeri, Alianța D. A., în loc să apese pe accelerator, pune, în mijlocul cursei, frânele, gata-gata să se dea peste cap. Și asta în condițiile în care aleargă singur cât e pista de largă. Mai mult, mărturiseam că îmi repugnă obiceiul de a reduce vina la imoralitatea Partidului Conservator, când principalii promotori ai Alianței se vânează unii pe alții cu o agilitate de vânători de capete specializați în
Masca cyberspațială by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11399_a_12724]
-
doi bătrâni care se iubesc. Consider valoare ceea ce mâine nu va mai valora nimic și ceea ce astăzi valorează încă puțin. Consider valoare toate rănile. Consider valoare să economisești apa, să repari o pereche de pantofi, să taci la timp, să alergi când auzi un strigăt, să ceri voie înainte de-a te-așeza, să simți recunoștință fără să-ți aduci aminte de ce. Consider valoare să știi într-o cameră unde-i nordul, care e numele vântului ce stă să usuce rufele
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
vale. Asta numai omu’. La București, cît e pîinea?" Am vrut să-i răspund că depinde. N-am apucat. Aici distanțele sînt înșelătoare ca și vîrsta oamenilor. Ca și discursul lor. A apărut nevasta celuilat, grăsuț și pulbere. Zvîrlugă femeia Aleargă din deal în vale și invers în gumari și la iuțeală o pierzi din ochi. Strînge vitele cu un pai în colțul gurii. Privește la noi într-o parte. Fața toată îi rîde, arsă de soare. Cu trei dinți în
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
o faceți ca lumea, stăm de vorbă. Cu versurile, în schimb, lucrurile sunt definitiv clare. Pecetea sub care se zbat ar fi versul acesta: "Să țip, să zbor și să visez". Patetice pasteluri amoroase în care "soarele străluce" și "fluturi aleargă", onor autoarea "aleargă" și ea și, prinsă în zig-zagul banalelor dileme, declară: "Vreau să plec, vreau să rămân/ Și alerg, dar mă opresc/ Stau și totuși mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu, Târgoviște) * Ce e lumea, ce este geniul? Pentru a le
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
lumea, stăm de vorbă. Cu versurile, în schimb, lucrurile sunt definitiv clare. Pecetea sub care se zbat ar fi versul acesta: "Să țip, să zbor și să visez". Patetice pasteluri amoroase în care "soarele străluce" și "fluturi aleargă", onor autoarea "aleargă" și ea și, prinsă în zig-zagul banalelor dileme, declară: "Vreau să plec, vreau să rămân/ Și alerg, dar mă opresc/ Stau și totuși mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu, Târgoviște) * Ce e lumea, ce este geniul? Pentru a le defini, adolescentul sensibil
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]