17,527 matches
-
S-au folosit la început o parte din fondurile Fundației „Margareta Bibits”, la care s-a adăugat apoi o contribuție substanțială a statului. Între anii 1869-1873 a fost construită clădirea actualului colegiu. Lucrările de construcție au fost conduse după planurile arhitectului Josef Diecher din Budapesta. Clădirea este zidită în stil renaissance și este compusă din două părți: clădirea principală, cu etaj și subsol, și corpul secund aflat în partea de apus unde există și sala de gimnastică. Întrucât fundația Bibits nu
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
(n. 24 noiembrie 1914, Castel Sân Giovanni, Provincia Piacenza, Italia - d. 9 iunie 1998, Romă) a fost un prelat catolic, cardinal secretar de stat (prim ministru) al Sfanțului Scaun între 1979-1990. este considerat drept arhitect al politicii față de blocul comunist în timpul papei Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea. Că diplomat a jucat un rol de prim plan în relațiile Sfanțului Scaun cu blocul țărilor comuniste, mai ales în privința situației creștinilor din spatele Cortinei
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Frații" de Mircea Moldovan și Gică Gheorghe și al serialului TV "Urmărirea", în regia aceluiași Radu Gabrea. S-au folosit mai multe tipuri de peliculă, aceasta cauzând diferențe în ceea privește calitatea imaginii diferitelor secvențe. Decorurile au fost realizate de arhitectul Marcel Bogos și vizau aventurosul și spectaculosul, după cum observa profesoara Elena Saulea. Costumele erau realizate de Nelly Grigoriu-Merola. Muzica a fost compusă de Adrian Enescu, care debutase cu doar câteva luni mai înainte cu muzica filmului "Șapte zile" al lui
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Regizoarea Cristiana Nicolae a primit în anul 1974 Premiul Opera Prima al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Întoarcerea lui Magellan". De asemenea, arhitectul Marcel Bogos a obținut Premiul pentru scenografie al ACIN pentru decorurile de la filmele "Întoarcerea lui Magellan" și "Un comisar acuză".
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
din fonduri proprii, să prezinte la Bienala de la Veneția opera marelui artist român stabilit în Franța din 1946, Horia Damian. O bună parte din activitatea din ultimele decenii a lui Radu Varia e închinată de altfel creației acestui pictor, sculptor, arhitect. Textele lui Radu Varia despre spiritualitatea în artă, "Infinitul real" ; " Proiectul de la San Francisco" ; "Metafizică și Monumentalitate" ; "Modernism, Postmodernism, Modernitate" ; Intrarea în invizibil ori Damian, un mare solitar al secolului 20" servesc de introduceri la expozițiile Damian pe care le-
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
putea reprezenta nepoții dogelui sau pacea dintre Republica Veneția și Ducatul Milano (1454). În 1797 Napoleon I interzice blazoanele, deci acestea vor fi eliminate sau ascunse; asta s-a întâmplat și în acest caz. Parterul a fost restaurat de marele arhitect italian Carlo Scarpa în 1936. În acest an el a creat intrarea și peretele de sticlă, băncuțele (cu motivele în formă de “T” prezente în multe alte opere ale lui Scarpa, ca o semnătură a sa), balustrada scării și lămpile
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
(n. 1 iunie 1849, Paris - d. 1939) a fost un arhitect francez, fiul lui Théodore Ballu (1817-1885) arhitect-șef al Parisului. S-a retras din activitate în 1921 În 1868, la vârsta de 19 ani, a fost admis la Școala de Belle Arte (l'école des Beaux Arts), apoi și-a
Albert Ballu () [Corola-website/Science/325510_a_326839]
-
(n. 1 iunie 1849, Paris - d. 1939) a fost un arhitect francez, fiul lui Théodore Ballu (1817-1885) arhitect-șef al Parisului. S-a retras din activitate în 1921 În 1868, la vârsta de 19 ani, a fost admis la Școala de Belle Arte (l'école des Beaux Arts), apoi și-a consolidat formarea profesională în studioul lui Auguste-Joseph
Albert Ballu () [Corola-website/Science/325510_a_326839]
-
în studioul lui Auguste-Joseph Magne. După încheierea studiilor, i se acordă mai multe premii de arhitectură, pentru proiectul Facultății de medicină și farmacie din Bordeaux și pentru proiectul palatului de Justiție din Charleroi. Timp de 30 de ani a fost arhitect șef al Algeriei, unde a participat la săpăturile arheologice de la Tebessa și Timgad. S-a ocupat de restaurarea multor clădiri laice și bisericidin Franța Este autorul proiectului pentru Palatul de Justiție din București.
Albert Ballu () [Corola-website/Science/325510_a_326839]
-
anul 1856) și care a fost condusă o bună bucată de timp de vătre Hugo Bürgel și din care făceau parte Walter Firle, Fritz Baer, Karl Marr, Johann Sperl și Wilhelm Leibl. În toate aceste mișcări artistice erau implicați pictori, arhitecți, artiști plastici și graficieni. Asimilând toate teoriile vehiculate care accentuau, extindeau și defineau rolul artistului în societate, Arthur Coulin se întoarce în Transilvania cu o dorință profundă de implicare în susținerea ideilor novatoare care pun artistul în centrul vieții sociale
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
în liceu. Acest fapt a avut o mare importanță, având în vedere că în toată zona dintre Buzău și Bârlad nu mai exista o școală similară ca grad. După lungi așteptări, liceul se mută în actuala clădire, construită după planurile arhitectului Constantin Băicoianu, în anul 1890. În anii ocupației germane din primul război mondial (1917-1918) liceul e transformat în spital, școala încetându-și activitatea. În perioada interbelică, baza materială a școlii se dezvoltă: o sală specială pentru bibliotecă, un amfiteatru de
Colegiul Național „Unirea” din Focșani () [Corola-website/Science/325950_a_327279]
-
în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de „mastaba” (platformă) ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe „mastaba”, fapt dovedit de primele piramide, cum este "Piramida în Trepte a Regelui Zoser" (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep. Potrivit lui Herodot, construcția ei ar fi durat peste douăzeci de ani și la ea ar fi lucrat 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare și au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
acareturile de acolo”. Moșia va trece pe rând, prin moștenire, la Teodor Ghica-Deleni (1820-1865), Grigore Ghica-Deleni (1847-1938) și Teodor Ghica-Deleni (1885-1958). Între anii 1888-1889, Grigore Ghica-Deleni a făcut unele reparații, clădirea fiind reamenajată la începutul secolului al XX-lea de către arhitectul Nicolae Ghika-Budești, cu meșteri italieni. Castelul din Deleni are două etaje, cu corpul central decroșat având fațada principală cu pilaștrii adosați cu capiteluri ionice. În timpul celui de-al doilea război mondial, timp de doi ani (1944-1946), în castelul din Deleni
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
au reușit să salveze câte o construcție, ca de exemplu, Hotelul Marna, clădire interbelică în stilul art deco, demolată în 2011. Fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, a acuzat „ONG-urile” (referindu-se la "Salvați Bucureștiul") că „blochează dezvoltarea orașului”. Arhitectul-șef al Bucureștiului, Gheorghe Pătrașcu, criticat de ONG-uri pentru demolările autorizate, recunoaște că „s-au făcut greșeli”, dar contestă competențele lui Nicușor Dan în acest domeniu, cu toate că îl consideră „un exemplu de curaj”. În martie 2008, asociația a publicat
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
de turci de mai multe ori și a devenit sediul unui sangeac. Mihai Viteazul a cucerit această cetate în jurul anului 1599. Cetatea actuală a fost ridicată între anii 1645-1652 pe vremea principilor Rakoczi și Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului austriac Gabriel Haller. Fortul a fost ocupat din nou de turci în anul 1658, fapt menționat de către Miron Costin în cronica sa. Turcii au stăpânit cetatea până în secolul al XVII-lea, moment în care armatele habsburgice au cucerit-o. A
Cetatea Ineului () [Corola-website/Science/325014_a_326343]
-
<br> (n. 29 iulie 1853, Pontiac, Michigan, Statele Unite ale Americii - d. 22 decembrie 1942, Jackson, Michigan) a fost un arhitect american important din sudul statului Michigan al începutului secolului 20. a fost CEO-ul firmei de arhitectură "Clăire Allen & Sons" din Jackson, Michigan, unde a practicat arhitectură pentru o perioadă de 52 ani. La începutul activității sale, Allen a lucrat
Claire Allen () [Corola-website/Science/324476_a_325805]
-
Michigan, precum și la ridicarea multor case și clădiri din localitățile Belding și Ionia, precum și la construcția fabricii "Belding Brothers Silk Mills". Câteva din clădirile "Curților de justiție" proiectate și realizate de Allen sunt bune exemple de varietatea americană a stilului . Arhitectul a creat de asemenea multe clădiri în stilul . Printre clădirile designate de Allen se pot include Fotografii Cărți Web Articles
Claire Allen () [Corola-website/Science/324476_a_325805]
-
cu o victorie a argumentelor societății civile. Primăria a promis, la "pacea de la Matache", în vara lui 2011, că va păstra Hala Matache pe amplasament, o va renova și o va integra în circuitul cultural și turistic al capitalei. Soluția "Arhitecților Voluntari" a fost acceptată, aceea de a trece cu trotuarul noului bulevard pe sub un portic existent la parterul halei. Hala a fost însă lăsată să se degradeze grav în continuare (după ce era într-o stare structurală perfectă și funcțională în
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
părerea cetățenilor privind „demontarea” clădirii și mutarea ei pe un alt amplasament. Demolarea Halei Matache aduce costuri mult mai mari în proiectul Diametralei Buzești-Berzei, decât cazul în care Hala ar fi rămas pe poziția ei istorică (conform studiilor efectuate de arhitecți independenți și societatea civilă ). Primăria, reprezentată de Ion Dedu, afirmă opusul . Ion Dedu este Directorul Direcției de Transporturi din Primăria Capitalei, și o persoana controversată ("omul de casă al lui Oprescu" - Curentul, 24.02.2013), fiind acuzat de presă că
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
plan, adaptat acestora. Terenul necesar (140 ha), a fost eliberat între 1713-1715 prin dărâmarea vechiului oraș medieval, acesta trebuind să fie mutat în partea de est a cetății (actualul oraș de jos). Proiectul, din punct de vedere tehnic îi aparține arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Lucrările (estimate în total la peste un milion de guldeni de aur) - au fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
cadrele în care avea loc sfatul domnesc a lui Ștefan cel Mare cu boierii și comandanții de oști. Scena care avea loc în interiorul hanului ținut de neamțul Iohan Roșu a fost filmată la Hanul Ancuței. Decorurile au fost realizate de arhitectul Constantin Simionescu. Printre încăperile amenajate de scenograf în spiritul autenticității de epocă sunt încăperea jupânesei Ilisafta din conacul familiei Jderilor, în care jilțul de stăpână a casei joacă un rol important, și camera jupâniței Nasta din conacul de la Rădășeni, unde
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
spiritul autenticității de epocă sunt încăperea jupânesei Ilisafta din conacul familiei Jderilor, în care jilțul de stăpână a casei joacă un rol important, și camera jupâniței Nasta din conacul de la Rădășeni, unde Alexandrel-Vodă și Ionuț Jder sunt atrași în cursă, arhitectul intervenind aici prin „selecție și amputare a cadrului, făcând din spațiul izolator și ocrotitor al camerei Nastei o lume în sine, izolată pe cât posibil de restul casei și cu un cadru-fereastră luminos spre înafară”. Muzica originală a fost compusă de
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Lacului Constance. Comportamentul familiei era princiar în toate aspectele - reprezentantul francez Coulomb scria în 1822: "Prințul Eugène de Beauharnais trăiește într-un lux mai mare decît la Curte [a lui Napoleon]". Palatul lor din Munchen a fost construit de celebrul arhitect bavarez Leo von Klenze pentru peste 2 milioane de guldeni. Pe lângă München si Schloss Eugensberg, familia deținea conace la Eichstätt și Ismaning. Odată cu moartea tatălui ei în 1824, Eugénie a moștenit Schloss Eugensberg. La 22 mai 1826, la Eichstätt, Eugénie
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
(n. 28 august 1926, Tecuci - d. 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Străinul" (1964), "Răscoala" (1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
TV, 1977), "Revanșa" (1978), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Capcana mercenarilor" (1981), "Horea" (1984) și "Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Secretul cifrului" (1959) regizat de Lucian Bratu, ca asistent al lui Ștefan Marițan. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]