19,560 matches
-
ceramică, țesături, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine. Organizarea expoziției în aer liber conferă prin gruparea monumentelor după principiul geografic al provinciilor istorice (Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova), o foarte bună analiză comparativă a arhitecturii tradiționale românești. Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi frumos ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populară din Muntenia este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie din Chiojdu, construită din bolovani și având un foișor cu stâlpi ciopliți și balustrada din scândura traforată. Din Oltenia au fost aduse două locuințe arhaice (bordeiele din Drăghiceni și Castranova
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundația înaltă, cele de la șes fiind majoritatea cu fundații joase, cele provenite din zonele unde invadau dușmanii des fiind jumătate îngropate în pământ. Prispa este un element specific arhitecturii românești, ea fiind o terasă susținută de stâlpi; se poate să o găsim pe toate laturile casei. În timpurile moderne casei țărănești i-a fost adăugată o cameră de oaspeți unde țăranul își ținea toate lucrurile de preț: carpetele, covoarele
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
și color, fotografii, ce provin atât din cercetările pe teren ale echipelor de monografiști care au contribuit la fondarea muzeului, cât și din investigațiile ulterioare. Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” dincolo de patrimoniul de excepție cuprins în expoziția permanentă de arhitectură vernaculară, aduce mereu în actualitate mărturii ale creației populare, ilustrate cu ajutorul unor țărani anonimi, meșteri populari, care prin tehnica tradițională și cu unelte specifice genului creației pe care îl reprezintă, demonstrează modul de devenire al obiectelor de altădată. Muzeul mai
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
au sosit o dată cu acest val. Colonizarea Banatului a fost o acțiune pe scară largă, sistematică și plănuită în minime detalii de administrația austriacă. Sate, orașe și străzi au fost desenate pe planșetă, într-o simetrie care reflecta cultura absolutismului în arhitectura și urbanistica epocii. Coloniștii imigrați au găsit în Banat un ținut mlăștinos și aproape pustiu. În primii ani s-au confruntat cu epidemii, febră și foamete. Însă, printr-un un efort enorm, cu numeroase victime și multe obstacole, în două-trei
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
al Librăriei Sadoveanu din București. Aici se interesează de scriitori precum Jean Paul Sartre, Albert Camus, Charles Baudelaire sau William Faulkner și e repede etichetat de către personalul librăriei drept un "copil teribil". Îl pasionează pictura și vrea să intre la Arhitectură, însă constată cu amărăciune că nu îi plac matematicile. Se îndreaptă ulterior spre Teatru, dar În cele din urmă, hotărăște să dea examen la Filologie (Facultatea de Litere a Universității bucureștene), unde intra al doilea în urma examenului de admitere. În
Traian T. Coșovei () [Corola-website/Science/302283_a_303612]
-
Ghica (1659-1660) începe pocesul de demantelare a curții voievodale și demolare a palatului, în dorința de a distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Dezvoltarea impresionantă a construcțiilor și a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins și . Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, reface parțial fortificațiile, dar, în special, se reconstruiesc și dezvoltă palatul voievodal (1695), bisericile (1699) și clădirile utilitare sau decorative (foișorul de piatră din interiorul grădinilor
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
patru nave paralele boltite. Probabil la parter era sala de ceremonii și sfatul domnesc (ambele amplasate simbolic pe latura estică), dar și unele încăperi ce ar fi putut sluji drept dormitoare. Petru Cercel caută să aducă un suflu nou în arhitectura muntenească introducând elemente arhitectonice și decoraționale de influență renascentistă occidentală. În 1584 termină o amplă campanie de refacere a palatului existent. În partea de sud a acestuia, la mică distanță, construiește un altul nou. Noua clădire este de dimensiuni mai
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
lângă latura de nord a primei case domnești. Urmele fundației reconstituite până la înălțimea de 2m, arată o construcție după un plan de tip triconic. Planul arhitectonic este asemănător cu cel al bisericii mănăstirii Cozia și în general cu tendințele în arhitectura bisericească a epocii, aducând însă un element nou - turnul clopotniță plasat în extremitatea vestică, accesul fiind asigurat de trei intrări. Biserica, păstrată în condiții proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar 45 de ani mai târziu este complet demolată
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
sistemele de irigații și tehnicile de producție agricolă, producția navală, tehnicile de producție a faianței și a sticlei, noi forme de literatură și primul tratat de pace cunoscut, întocmit cu Imperiul Hitit. Egiptul a lăsat o moștenire durabilă. Arta și arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor scriitori și turiști timp de multe veacuri. Pasiunea pentru antichități și săpăturile arheologice
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
după moartea sa. Puternica instituție de domnie dezvoltată de către faraoni a servit pentru a legitima controlul de stat asupra terenurilor, forței de muncă și asupra resurselor care au fost esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea civilizației egiptene antice. Progrese majore în arhitectură, artă și tehnologie au fost făcute în timpul Vechiului Regat, alimentate de productivitatea agricolă crescută printr- o administrație centrală bine dezvoltată. Unele dintre vechi realizări ale Egiptului, Piramidele din Giza și Sfinxul, au fost construite în timpul Vechiului Regat. Sub supravegherea vizirului
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ordine. Dovezi ale mumificării și construcției de piramide în afara Egiptului stau mărturie a influenței sistemului de credințe și valori ale egiptenilor asupra altor civilizații, unul din modurile de transmitere fiind Drumul Mătăsii. Arta egipteană, cu marile sale forme de manifestare (arhitectură, pictură, sculptură etc.) este așezată sub semnul fenomenului religios. Legătura vechilor egipteni cu zeii protectori ai Egiptului este profundă și se manifestă atât pe pământ cât și în viața de dincolo — element central al credinței egiptene străvechi, de aceea operele
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Amarna, unde figurile au fost radical modificate pentru a se conforma ideilor religioase revoluționare ale lui Akhenaton. Acest stil, cunoscut sub numele de arta Amarniană, a fost rapid și complet ștearsă după moartea lui Akhenaton și înlocuită cu formele tradiționale. Arhitectura Egiptului antic include unele dintre cele mai renumite structuri din lume: de la Marile Piramide din Giza la templele de la Teba. Au fost organizate proiecte de construcții finanțate de către stat pentru scopuri religioase și comemorative, dar, de asemenea, pentru a consolida
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
închise cu dale de acoperiș susținute de coloane. În Regatul Nou, arhitecții au adăugat coloane înalte, curtea deschisă și sălile hipostile-încăperi mari cu plafonul susținut de coloane, fiind un stil standard până în perioada greco-romană. Cea mai veche și mai populară arhitectură funerară în Vechiul Regat a fost Mastaba, o structură dreptunghiulară plată construită din cărămizi. Piramida lui Djoser este o serie de mastabale stivuite una peste alta. Piramidele au fost construite în Regatul Vechi și Regatul Mijlociu, dar faraonii din Regatul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
la moschee. Rugăciunile se țin în sala de rugăciuni a moschei unde există locuri separate de rugăciuni pentru femei și bărbați. Barbații musulmani, la nevoie, se pot ruga la ceasurile potrivite și în afara moscheii, în orice loc s-ar găsi. Arhitectura originală a moscheilor prevede construirea unor cupole deasupra centrului sălii de rugăciuni, precum si minarete, de asemenea și grădini interioare unde credincioșii musulmani se pot odihni. Moscheile construite în zonele cu populație minoritară musulmană sunt utilizate nu numai ca lăcaș de
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
cel mai important loc sacru islamic este sanctuarul Kaaba din Mecca, Arabia Saudită, construit de profetul Ibrahim (Avraam) și fiul său Ismail (Ismael) după voința lui Allah (Dumnezeu), însă cea mai veche moschee construită de musulmani este Moscheea Quba din Medina. Arhitectura moscheilor diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare. Un exemplu elocvent este Egiptul unde se întâlnesc un mare număr de moschei ce au fost construite începând cu anul 640, o dată cu cucerirea
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
mai mult elemente arhitecturale chinezești îmbinate cu cele arabe. Primele moschei din China au fost ridicate în secolul al VIII-lea în localitatea chineză Xi'an, cea mai cunoscută fiind Marea Moschee din Xi'an. Această moschee a adoptat o arhitectură tradițională chinenezească, fiind diferențiată de celelalte moschee prin faptul că are acoperișul galben, după tipicul templelor budiste. În secolul al XV-lea , moscheile au început să apară și în Indonezia în primul rând în insulele Java și Sumatra. Arhitectura budistă
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
o arhitectură tradițională chinenezească, fiind diferențiată de celelalte moschee prin faptul că are acoperișul galben, după tipicul templelor budiste. În secolul al XV-lea , moscheile au început să apară și în Indonezia în primul rând în insulele Java și Sumatra. Arhitectura budistă, hindusă sau chineză a influențat și aici aspectul moscheelor. Moscheile indoneziene sunt construite fără cupole, nerespectând linia arhitecturală arabă, în schimb au acoperișuri etajate asemanator cu pagodele sau templele hinduse balineze, stil folosit încă și azi. Un număr important
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Un număr important de moschei vechi au rămas intacte și astăzi pe coasta de nord a insulei Java, printre acestea aflându-se "Marea Moschee din Demak" construită în 1474 și "Marea Moschee din Yogyakarta". Stilul moscheilor javaneze a influențat și arhitectura celor din țările apropiate acesteia precum: Malaysia, Brunei, și Filipine. În India moscheile au apărut în timpul Imperiului Mogul în secolul al XVI-lea și al XVII-lea, unde s-au distins și ele printr-o arhitectură proprie locului, ca de
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
javaneze a influențat și arhitectura celor din țările apropiate acesteia precum: Malaysia, Brunei, și Filipine. În India moscheile au apărut în timpul Imperiului Mogul în secolul al XVI-lea și al XVII-lea, unde s-au distins și ele printr-o arhitectură proprie locului, ca de pilda Moscheea Jama din Delhi. În Imperiul Otoman, al cărui nucleu principal a fost Turcia de azi, moscheile au apărut o dată cu primii turci musulmani. Unele moschei precum Hagia Sophia din Istanbulul de azi, au fost mai
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Bizantin, după care au fost transformate în moschei, ceea ce le explică stilul arhitectonic. Specific moscheilor otomane erau plafoanele înalte, minaretele multiple și fațadele largi îmbinate cu elemente tradiționale precum mihrab-ul. Astăzi Turcia deține un mare numar de moschei cu arhitectură tipică otomană. În Europa există în diverse zone moschei construite în număr mai mare o dată cu venirea musulmanilor pe continent. Orașe mari precum Roma, Londra și München, dețin moschei ce au fost cladite dupa cerintele arhitecturii tradiționale arabe cu domuri și
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
mare numar de moschei cu arhitectură tipică otomană. În Europa există în diverse zone moschei construite în număr mai mare o dată cu venirea musulmanilor pe continent. Orașe mari precum Roma, Londra și München, dețin moschei ce au fost cladite dupa cerintele arhitecturii tradiționale arabe cu domuri și minarete. Moschee mai mici se pot întâlni de asemenea în zonele suburbane ale marilor orașe europene, un exemplu fiind Moscheea Shah Jahan din Woking, Marea Britanie. In zonele Europei care au fost sub dominație otomană ca
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
milioane de dolari pentru construirea lor. Un alt stat care a avut inițiative de finanțare a construcției de moschei, mai ales în lumea Africii negre, a fost Jamahiriya Libiană. Stilul arhitectural al moscheilor persane a împrumutat elemente de stil din arhitectura palatelor persane din vremea Parților și a Sasanizilor. Astfel intrarea principală a moscheii persane are în partea superioară arcade, de asemeni domul folosește acelaș stil precum acoperișul palatelor persane. După ce Persia a fost invadată de arabi, arhitectura moscheilor arabe din
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
de stil din arhitectura palatelor persane din vremea Parților și a Sasanizilor. Astfel intrarea principală a moscheii persane are în partea superioară arcade, de asemeni domul folosește acelaș stil precum acoperișul palatelor persane. După ce Persia a fost invadată de arabi, arhitectura moscheilor arabe din regiune împrumută și elemente arhitecturale parte și sasanide. Cele două stiluri, atât cel part cât și cel sasanid, prin îmbinarea lor au contribuit la nașterea stilului islamic folosit în construcția unor moschei din zilele noastre. Exemple pot
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
înconjurate de grădini ce serveau ca loc de așteptare al musulmanilor până când aceștia găseau un loc liber pentru rugăciunea de vineri. Grădinile erau proiectate cu hipostile folosite ca loc de odihnă. Începând cu secolul al XV-lea otomanii introduc în arhitectura moscheii domul central de dimensiuni mari și centrat pe sala de rugăciuni cu influențe din stilul lăcașelor de cult bizantine. Pe lângă domul central, moscheea are și domuri mai mici în sălile unde nu se țin rugăciuni. Un alt tip de
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]