17,991 matches
-
personaj principal. TOȚI: Așa! Ura! MARAT: Autorul este un monstru. El trebuie să schimbe piesa chiar în acest punct al ei, dacă vrea ca piesa să fie jucată! TOȚI: Așa e! S-o schimbe! MARAT: Nimeni nu are dreptul să fure rolul altuia ori să-și bată joc de rolul altuia. Rolul cetățeanului este sfânt. TOȚI: Sigur! Dumnezeu a murit! MARAT: Piesa aceasta se va juca zi de zi, ceas de ceas, până la lupta de la Sedan. După aceea vom mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
uscat. Lustruim sârmele, aruncăm gunoiul, spălăm gamelele... MACABEUS: N-avem apă! (Fericit.) N-avem atâta apă... PARASCHIV: Aduc eu. Sunt gata s-aduc eu toată apa. MACABEUS: Nu ne putem fâțâi mereu pe gaura aia. Or să ne prindă că furăm apă. PARASCHIV: Curățăm fără apă. Știu eu cum trebuie făcut. Spălăm totul cu foarte puțină apă. Cu o picătură de apă se poate spăla uite așa o bucată de mizerie. O singură picătură... MACABEUS: Nu spălăm nimic. Mai bine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui MACABEUS; apoi ia și el.) E bună! INAMICUL: Uaaa! (Îi dă și el în gură lui MACABEUS; ia și el; extaz, jubilație.) MACABEUS: Ce chestie! Ce chestie! (Primește când de la unul, când de la celălalt.) PARASCHIV (Către INAMIC.): De unde ai furat-o? INAMICUL (Iu-hu! de acolo, de departe...) PARASCHIV: Mai sunt? INAMICUL (Câte vrei... plin, peste tot, una lângă alta.): Multe! PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că sunt multe, undeva unde știe el. MACABEUS (Nervos, molfăind.): Nu te-am întrebat ce zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aici, să mă închideți aici... Vreți să-mi umblați pe sub pleoape, în timpul somnului.. Știu tot! Vreți să mă țineți cu voi, să-mi jupuiți pielea de pe față ca să vedeți ce am sub față... Vreți să mă pândiți și să-mi furați picăturile de apă... ȘEFUL GĂRII (Plângăreț.): Luați-l de aici... Spuneți-i să se ducă în camera de sus... (Către CĂLĂTOR.) Du-te, domnule, odată în camera de sus... Du-te unde vrei... Lasă-ne în pace și pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Adam, prețuiesc spiritul dumneavoastră polemic. L-aș prețui și mai mult dacă n-ar avea o componentă, scuzați, deviaționistă. Am impresia că vă place atât de mult să aveți În aproape orice situație o replică percutantă, Încât, uneori, vă lăsați furat de expresivitate În dauna coerenței. Aveți ceva Împotrivă să ne Întoarcem la chestiunea ecourilor genezei reale a Pământului În memoria culturală a umanității? Când spun „memoria culturală”, nu mă gândesc la fondul mitologic de uz curent - legende, ceremonialuri religioase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și și-a pierdut uzul rațiunii pure. Foarte bine: ai scrântit-o, acum drege-o, naibii, cum poți și lasă văicăreala, că tot nu-ți mai folosește la nimic; masturbare intelectuală, frecție la picior de lemn. Gata, feții moșului, la furat, nu la-ntins mâna! Și repejor, că vă prinde ploaia!” N-aveam dreptate, știu, lucrurile nu erau atât de simple cum le rafistolam eu, argotic, Într-o pornire de răutate gratuită. Mă rog, gratuită ca gratuită, dar răutate cât cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
subtilizat arma oferită de Eveline fusese, bineînțeles, Zoran. El sau camaradul lui, Bergman și nu mai știu cum. Raționamentul era simplu: cadavrul japonezului se afla În depozitul-arhivă al Centrului, unde numai cei doi aveau acces. Așadar, unul dintre ei Îmi furase pistolul cu care Îi făcuse de petrecanie lui Fujimori, fie atrăgându-l În Încăperea cu manuscrise sub un pretext oarecare, fie executându-l În altă parte, după care amândoi Îl căraseră acolo, siguri fiind că n-are cum să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
limpede, nu era o soluție. Chestiunea trebuia abordată altfel. Mai simplu, mai la obiect. În cazul de față, obiectul era pistolul. De la el trebuia plecat. Cel care Îl sustrăsese o făcuse indubitabil pentru a-l folosi. El, nu altcineva. Nu fură nimeni o armă ca s-o dea altcuiva care, la rândul lui, o va folosi ca să-și suprime inamicul. Și viceversa: cel care recurge la utilizarea unei arme și-o procură, pe cât posibil, personal, nu mai vâră pe fir, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil să fi dormit dusă și să nu-și fi imaginat că, În timpul nopții, Îmi bătusem capul, străduindu-mă să dibuiesc cine mi-a furat pistolul, și nu credeam că mă considera atât de subțire la cerebel Încât să excludă posibilitatea de a mă fi apropiat de răspunsul corect. Dincolo de șocul provocat de concluzia la care ajunsesem În urmă cu câteva ore, nu-mi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de visuri frumoase etc. Folosesc conștient pluralul: da, mă lăsasem prins În jocul acela criptografic, fascinant măcar ca exercițiu intelectual, dacă nu și altfel. Probabil că și altfel, poftim. Mă furase peisajul, mă ambalasem dimpreună cu Eva, dar nu În asemenea măsură Încât să nu mi se urce sângele În cap văzând de câtă scandaloasă ipocrizie feminină poate fi capabilă această ființă. - Nu te supăra, că mai rău te enervezi, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
catastrofic - în care până și principii mor tineri, infectați de fermentația mocirlei" (Joîo Ameal). Iar celălalt mare istoric, socialistul Oliveira Martins, comentează zvonurile populare că Regele ar fi murit otrăvit de politicieni. "Au otrăvit pe Rege! Au otrăvit totul! Au furat, au vândut, au sfârtecat poporul, Regatul, bogăția - iar mizeria noastră era consecința crimelor lor... Strigătul provocat de moartea Regelui martir era o condamnare totală, absolută, spontană!". Tronul revine fratelui Regelui, Don Luiz, care se reîntoarce din Franța unde se afla
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce ajunge la putere, fură sume considerabile din tezaurul Statului, fără șovăire. Numai la Credit Lyonnais avea un depozit de mai multe milioane; el a organizat sub republică faimosul împrumut de 50 de milioane de dolari, pentru care Parlamentul îi ceruse în mod public să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era în toate, părinții s-au gândit să-l pregătească pentru preoție. Îi plăceau rosturile bisericii; făcea parte din corul copiilor și da răspunsurile lui Padre Antonio în limba latină, scâlciată, fără îndoială, dar plină de farmec pentru mintea lui, furată de toate tainele eclesiastice. Scrisul și cititul le-a învățat la un oarecare Don José Duarte; apoi, în școala primară care se deschisese la Vimieiro. Se împrietenise cu câteva fetițe, între 10 și 14 ani, care învățau carte cu "Domnișoara
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe malul drept al Mondegolui, cu terasele Universității și Grădina Botanică, în care se întîlnesc îndrăgostiții ca să coboare, pe alei umbrite până în capătul celălalt al orașului, de unde se văd parcă mai frumoase zidurile medievale?... Pe lângă toate aceste locuri care-ți fură mintea a trecut, de nenumărate ori, și Oliveira Salazar, în pelerina lui neagră, de student, care-i atârna pe umerii firavi, până aproape de călcâie, așa cum o poartă toți studenții din Coimbra. Și, fără îndoială, nu odată s-a simțit covârșit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o avere Într-o catastrofă, consideră că mă poate Înțelege. Vechiul meu conflict (din 1917) cu dictatura sovietică nu are absolut nici o legătură cu problema proprietății. Am un dispreț total față de emigrantul care „Îi urăște pe comuniști“ pentru că i-au „furat“ banii și moșiile. Nostalgia care m-a frământat În toți acești ani izvorăște dintr-un sentiment hipertrofiat al copilăriei pierdute, și nu din tristețea de a fi pierdut niște bancnote. Și, În sfârșit: Îmi rezerv dreptul de a tânji după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a desenului, părea marele meu fluture că se tot avântă și se răsavântă într-un cuprinzător zbor spre un tărâm doar de el știut, spre înălțimi doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început el să se smiorcăie. A venit cineva când dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus-o. A dat să vină spre mine. Veturia a sărit și l-a luat în brațe. A pornit să-l ducă înapoi în dormitor. — N-auzi că mi-a furat povestea și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus-o. A dat să vină spre mine. Veturia a sărit și l-a luat în brațe. A pornit să-l ducă înapoi în dormitor. — N-auzi că mi-a furat povestea și nu mai pot să dorm? Se zbătea. Dacă începea să plângă, nu-l mai potolea nimeni curând. Risca să strice petrecerea cu urletele lui. N-am ce face, i-am șoptit femeii de lângă mine. Trebuie să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea, îl adormisem cu una dintre improvizațiile mele. L-am luat din brațele Veturiei și l-am dus în dormitorul lui. M-am întins lângă el în pat. — Cine ți-a luat povestea? l-am întrebat. Cine poate să-ți fure ție poveștile mele? — Nu știu cine. Era ceva, așa, ca un fluture mare, care a venit cu aripile mari de tot și zbura peste mine și dădea din aripi de parcă voia să mă acopere sau să mă ia între ele și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la piept, cu povestea ta și eu m-am trezit și mi-a părut rău că mi-a luat povestea de la tine. Se ghemuise în brațele mele și-mi șoptea taina lui și spaima lui de marele fluture care îi furase povestea de la mine. — Mai știi ce poveste ți-am spus? — Dacă mi-a luat-o, de unde să știu... Dar tu nu mai știi alta? Nu știam nici o poveste adevărată. De dragul lui însă, născoceam de fiecare dată fel și fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de aproape de ea. Ar fi putut să-i vorbească de multe ori, dar amâna mereu pentru ziua următoare, mereu pentru ziua despre care știa că va veni. Dar ea nu știa nimic. Și atunci băiatul acela s-a gândit să fure fata aceea și să plece cu ea într-o țară îndepărtată, la o mare mare de tot, unde știa că există un castel fermecat în care oamenii se înțelegeau fără să vorbească, doar așa, dacă se priveau în ochi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
joacă și care dispăruse furată tot așa, ca de un mare fluture care își deschisese aripile și o luase și pe ea, așa cum ți-a luat ție povestea de aseară. Poate era același fluture care umblă mereu prin Lume și fură fetele, fură visele, fură dragostele, fură speranțele și le închide între aripile lui și le duce unde nimeni nu le mai poate atinge. Și într-o seară, la fel ca asta în care îți spun eu povestea asta, uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care dispăruse furată tot așa, ca de un mare fluture care își deschisese aripile și o luase și pe ea, așa cum ți-a luat ție povestea de aseară. Poate era același fluture care umblă mereu prin Lume și fură fetele, fură visele, fură dragostele, fură speranțele și le închide între aripile lui și le duce unde nimeni nu le mai poate atinge. Și într-o seară, la fel ca asta în care îți spun eu povestea asta, uite că marele fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
furată tot așa, ca de un mare fluture care își deschisese aripile și o luase și pe ea, așa cum ți-a luat ție povestea de aseară. Poate era același fluture care umblă mereu prin Lume și fură fetele, fură visele, fură dragostele, fură speranțele și le închide între aripile lui și le duce unde nimeni nu le mai poate atinge. Și într-o seară, la fel ca asta în care îți spun eu povestea asta, uite că marele fluture și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa, ca de un mare fluture care își deschisese aripile și o luase și pe ea, așa cum ți-a luat ție povestea de aseară. Poate era același fluture care umblă mereu prin Lume și fură fetele, fură visele, fură dragostele, fură speranțele și le închide între aripile lui și le duce unde nimeni nu le mai poate atinge. Și într-o seară, la fel ca asta în care îți spun eu povestea asta, uite că marele fluture și-a deschis aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]