17,002 matches
-
iubeau. Ea, femeia dispărută, e o fotografă spaniolă extrem de talentată, cu un temperament de foc și umori imprevizibile, numită Paz (pace), deși, așa cum precizează scriitorul, "un cuplu înseamnă război". Solară și neastîmpărată, Paz se sufocă în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist, se agață de bătrînul continent, traumatizat de niște reportaje teribile, care îi clătinaseră adînc rădăcinile umane. Cufundarea lor în iubire începe cu pasiune, senzualitate, minunarea în fața artei, a literaturii... și cu doi ani de fericire înainte de izbucnirea certurilor. La Veneția
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
considerat de mulți ca fiind liderul neîncoronat al romancierilor francezi contemporani, și de Patrick Modiano, care toarce nostalgic, de ani și ani, melodia unui trecut dureros. În toamna lui 2012, după ce fiecare dintre ei a publicat cîte un volum magnific, jurnalistul și criticul literar Jérôme Garcin, de la "Le Nouvel Observateur", i-a reunit în sfîrșit. Fiecare din ei are un premiu Goncourt la activ, Patrick Modiano pentru Rue des boutiques obscures / Strada dughenelor întunecate (1978), Echenoz pentru Je m'en vais
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
praful continuă să se adune pe un stil clasic, dar considerat demodat, în ciuda canonizării literare reprezentată de publicarea în celebra "Pléiade". Ceea ce răzbate la suprafață, înviorat de volumul de corespondență (dar și de reeditarea Bloc-Notes-ului și a Memoriilor politice), e jurnalistul Mauriac, diaristul combatant în marile încleștări ale epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Colecția CIVITAS Nr. 21 Coordonatori serie: Anton Carpinschi Gheorghe Lencan Stoica Lucian-Dumitru Dîrdală Frédéric BASTIAT (30 iunie 1801-24 decembrie 1850), economist, jurnalist și om politic francez, este o figură intelectuală marcantă de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1844 publică primul articol în prestigiosul Journal des économistes. În paralel cu o intensă activitate jurnalistică îi apar primele scrieri de anvergură, cum sunt
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
eliminarea ideilor greșite precum și la schimbarea în bine a mentalităților. Chiar și cei care pun sub semnul întrebării eminența lui Frédéric Bastiat ca teoretician economic admit că a fost un publicist de geniu. Joseph Schumpeter îl numește "cel mai strălucit jurnalist economic dintotdeauna". Pentru scopul introducerii volumului de față, care conține câteva dintre cele mai de succes scrieri ale sale pentru publicul larg, putem să ne limităm la această aserțiune. Am putea chiar accepta evaluarea dură a lui Schumpeter privindu-l
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
publicul francez se preocupa atât de mult de dreptul la vizită sau de Tahiti și că nu dădea nicio atenție unui fapt pe care îl considera pe bună dreptate ca fiind cel mai considerabil din timpurile moderne. Era convins că jurnaliștii parizieni organizaseră o vastă conspirație a tăcerii împotriva acestei Asociații, care se străduia să ruineze industria denunțătorilor cotidieni ai perfidului Albion, întinzând în mod cordial Franței mâna poporului englez, și ne-am ostenit foarte mult să-i înlăturăm această idee
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
franceze, votată în data de 4 noiembrie 1848 și care va fi abolită prin lovitură de stat de președintele-ales, Ludovic-Napoleon Bonaparte, în data de 2 decembrie 1851 (n. tr.). 10 Marie Joseph Adolphe Thiers (15 aprilie 1797-3 septembrie 1877), avocat, jurnalist, istoric, revoluționar și om politic francez, coleg cu Bastiat în Adunarea Constituantă (n. tr.). 11 Domnul ministru de război a afirmat în ultima vreme că fiecare individ transportat în Algeria a costat statul 8 000 de franci. Or, este bine
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu se credea deloc obligat să amestece caritatea și fraternitatea în această chestiune (n. a.). 30 "Lăsați orice speranță, voi cei care intrați", Dante Alighieri, Infernul, Cântul III, versul nouă (n. tr.). 31 Louis Blanc (29 octombrie 1811 6 decembrie 1882), jurnalist, istoric și teoretician socialist francez, se distinge în timpul Revoluției din 1848 prin faptul că a inspirat și susținut adoptarea unei legislații a muncii și crearea unor Ateliere Naționale pentru a furniza locuri de muncă șomerilor (n. tr.). 32 Alphonse Marie
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
gramatician și critic literar grec, unul dintre primii glosatori ai operei lui Homer. Numele său a devenit, încă din epoca antică, asociat cu critica plină de zel și invidioasă (n. tr.). 38 Pierre-Joseph Proudhon (15 ianuarie 1809 19 ianuarie 1865), jurnalist, politician și teoretician social, fondator al unui curent anarho-socialist numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine, mai apoi, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 39 Francis Bacon (22 ianuarie 1561 9 aprilie 1626
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a Operelor Complete Frédéric Bastiat, apărută în anul 1863, tomul IV, Protectionnisme et communisme, pp. 504-545, disponibil on-line grație Cercle Bastiat (www.bastiat.org). 51 Este vorba de Marie Joseph Adolphe Thiers (15 aprilie 1797 3 septembrie 1877), avocat, istoric, jurnalist și om politic francez. În februarie 1848, Thiers se raliază republicii, deși regele Ludovic-Filip de Orléans îi oferise postul de șef al guvernului deținut de impopularul François Guizot, și susține spectrul conservator al republicanilor, reprezentat de Partidul Ordinii, alcătuit din
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adresate lui Lamartine din ianuarie 1845 și octombrie 1846 cât și articolul Communisme din 27 iunie 1847 (n. ed.). 57 A se vedea articolul Libre-échange din 20 decembrie 1846 (n. ed.). 58 Pierre-Joseph Proudhon (15 ianuarie 1809 19 ianuarie 1865), jurnalist, politician și teoretician social, fondator al unui curent anarho-socialist numit mutualism. Este extrem de activ pe plan publicistic în timpul Revoluției din 1848 și devine mai apoi, ca și Bastiat, membru al Adunării Constituante (n. tr.). 59 Prescurtare de la expresia juridică latină
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să-și concentreze analiza asupra întrebării de ce blocada i-a luat în așa măsură pe sovietici prin surprindere. În decurs de 36 de ore, serviciul britanic de informații știa că americanii aflaseră de rachete, iar pînă sîmbătă, 20 octombrie, doi jurnaliști (Alfred Friendly și James Reston) știau și ei la fel de bine. Se putea doar presupune că sovieticii știau și ei. Modelul nu poate oferi nici un răspuns la întrebarea de ce Uniunea Sovietică nu a anticipat reacția. POLITICA GUVERNAMENTALĂ Asumpții Pentru modelul politicii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se înalță un turn trufaș, gigantic, Zidit de toat-Asia după un plan fantastic, De Iehova damnat; Ș-alăturea cu dânsul a lui Nembrod clădire, Semeață ca și turnul, își dă a ei privire În raiul suspendat. Boliac a fost un jurnalist distins (amator onorabil și în arheologie), cu idei dacă nu profunde, cel puțin limpezi, expuse uneori cu o excelență tehnică de gravor istoric. IOAN CATINÀ Marșul revoluționar al lui Ioan Catinà (1828-1851), cântărețul muntean al anului 1848, era prea fățiș
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
2008 și 2009. Medalia Studioului de Radio din anul 2001 (tombac, 50mm), impresionează prin mulțimea elementelor-simbol care sugerează statutul acestei instituții în massmedia românească. Ca un om care și-a legat întreaga viață de mas media, omul de cultură ieșean, jurnalist și poet, Constantin Ilie, care a făcut corectura prezenței lucrări, ne-a sugerat să adăugăm următoarele: „Începuturile radiofoniei la Iași sunt încă din 1925, prin „concerte la telegrafia fără fir” (ziarul Lumea, 26 martie), sau „o audiție radiofonica perfect reușită
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
atenție formelor de condiționare a ramurilor aparatului public, a intruziunilor în însăși circuitele financiare, creând astfel spații de putere în sfera economică și în societatea civilă. În acest context se înscrie și întâmplarea recentă a MoSE care, după Giorgio Barbieri (jurnalist) și Francesco Giavazzi (economist), demonstrează mai bine decât orice altă situație că cea mai gravă corupție, adică aceea care îi costă cel mai mult pe cetățeni, nu este cea care se datorează încălcării legilor, de care se ocupă mass media
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
eminesciene în presa vremii / 120 Capitolul 4. Semioza limbajului politic eminescian / 129 4.1. Semioza delimitări conceptuale / 129 4.2. Modele de analiză situațională / 131 4.3. Parametrii analizei hexadice a limbajului politic eminescian / 134 4.3.1. Ipostaze ale jurnalistului / 137 4.3.2. Orizonturi ale receptării / 139 4.3.3. Direcții tematice / 146 4.3.4. Mijloace de semnificare / 150 4.3.5. Macro și micro-context / 155 4.3.6. Finalități ale demersului jurnalistic / 161 4.4. Jocul combinărilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
început cât de interesantă ar fi o analiză semiotică a limbajului politic eminescian. S-a glosat gazetărește îndelung, s-au făcut și unele încercări mai temeinice, asupra acestei laturi a activității marelui poet național, dar, din toate acestea, imaginea de jurnalist politic a lui Eminescu nu a ieșit cu nimic mai clară, poate că dimpotrivă. De aceea e binevenită miza teoretică a lucrării Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice, a doamnei Mihaela Mocanu, întrucât își propune să facă tocmai ceea ce s-a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cercetării, autoarea recurge la o prezentare diacronică a carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu, ce mizează pe cuplul continuitate-discontinuitate, de-a lungul celor șapte ani de activitate, în raport cu specificul publicațiilor la care scrie și cu caracteristicile direct perceptibile ale discursului jurnalistului, și, prealabil analizei semiotice directe, identifică patru etape de activitate. Odată degroșat obiectul cercetării, partea a doua a lucrării utilizează instrumentarul metodologic propriu-zis, al științelor comunicării și al informaticii, în analiza mecanismelor semiozei și strategiilor discursive specifice publicisticii eminesciene. Astfel
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semiologică sunt efective, întâlnim dovada abilităților de cercetător al concretului, ale autoarei. Ceea ce rezultă din tot acest travaliu deosebit al cercetării este o imagine mult clarificată, cu argumente calitative și cu bază cantitativă, a lui Eminescu, în calitatea lui de jurnalist politic. Interesant cum această analiză, efectuată cu mijloacele semioticii și ale lingvisticii computaționale, o conduce pe autoare la o conștientizare metodologică ușor gadameriană, a problemei diferenței de orizont. Și productiv, întrucât o atare cercetare conduce la noi ipoteze și proiecte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oferă o soluție celui care dorește să evite interpretările ce exced litera textelor. Întoarcerea la opera eminesciană poate părea fie un act desuet, fie o întreprindere temerară, dar încercările de a identifica răspunsuri la întrebările pe care le formulează scrisul jurnalistului se modelează odată cu lectura care oferă interpretului promisiunea unor noi cărări. Rezultat al unei cercetări realizate în cadrul unui doctorat în cotutelă, științele comunicării și informatică, lucrarea de față propune o abordare interdisciplinară a publicisticii lui Mihai Eminescu, aflată la confluența
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
volume de publicistică din ediția Perpessicius la care se adaugă o serie de articole din alte publicații ale vremii. Orizontul integrator al cercetării este conferit de perspectiva semiotică care vizează descrierea sintactică, semantică și pragmatică a limbajului politic cultivat de jurnalist și caracterizarea parametrilor semiozei publicisticii eminesciene. Știință integratoare, semiotica favorizează recursul la inventarul metodologic al altor discipline: lingvistică, sociologie, psihologie, semantică, pragmatică etc. Analiza semiotică se sprijină pe rezultatele obținute în urma procesării corpusului cu instrumente informatice (softul Discourse Analysis Tool
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al XIX-lea. Demersul analitic pleacă de la două premise: prima este aceea că limbajul politic, în calitate de sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță de pe scena politică, poartă amprenta ideologiei, a credințelor și atitudinilor pe care le împărtășește emitentul, recte jurnalistul Eminescu; cea de-a doua premisă este aceea că semiotica, favorizând valorizarea contextului de comunicare, cu numeroasele și variatele lui dimensiuni (obiectul supus analizei nu mai este eminamente verbal, ci eterogen, informațiile privind subiectul și cadrul enunțiativ adăugând fațete noi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de limbajul publicității. În cazul limbajului politic cultivat de presa scrisă, rațiunile manifestărilor discursive nu mai sunt legate de fenomenul de legitimare a accesului/ menținerii la putere, ci de persuadarea publicului cititor în sensul ideilor și atitudinilor politice împărtășite de jurnalist. Considerăm că întoarcerea la publicistica eminesciană, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, și conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea conduc la redimensionarea lumii de sensuri pe care o construiesc articolele poetului. Suntem convinși că abandonarea declarativă a clișeelor, a locurilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice: fiecare manifestare discursivă din spațiul politic vizează suscitarea unor atitudini particulare publicului receptor. Definind "un spațiu în care se relaționează discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii: oamenii politici, jurnaliștii și opinia publică, prin intermediul sondajelor de opinie"6, comunicarea politică se caracterizează prin interacțiunea discursivă a unor actori (politicieni, jurnaliști și opinie publică) cu statut și legitimitate distincte. O perspectivă integratoare evidențiază că actul comunicării politice este deopotrivă: a) relație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
relaționează discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii: oamenii politici, jurnaliștii și opinia publică, prin intermediul sondajelor de opinie"6, comunicarea politică se caracterizează prin interacțiunea discursivă a unor actori (politicieni, jurnaliști și opinie publică) cu statut și legitimitate distincte. O perspectivă integratoare evidențiază că actul comunicării politice este deopotrivă: a) relație intențională și spațiu de interacțiune; b) ritual, dar și ansamblu de reglementări juridice; c) dispozitiv tehnologic și simbolic care "pune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]