18,601 matches
-
acesta însă nemenționând numărul exact de luptători implicați în bătălie. Cea de-a doua sursă este incompletă și s-a păstrat numai într-o copie din secolul al XVI-lea. La câteva luni după înfrângerea suferită la Grunwald, noul Mare Maestru al Ordinului, Heinrich von Plauen cel Bătrân, a trimis scrisori mai multor monarhi vest-europeni prin care bătălia era descrisă ca o luptă împotriva păgânilor demonici. Această apreciere a fost mai apoi preluată de numeroși cronicari occidentali. De vreme ce rezultatele bătăliei au
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Lituaniei Vytautas cel Mare. Până de curând s-a crezut că în funcția de comandant suprem ar fi fost hatmanul Coroanei Zyndram z Maszkowic, idee bazată pe descrierea luptei făcute de Ioannes Longinus. Forțele teutonilor erau comandate direct de Marele Maestru Ulrich von Jungingen. Armatele s-au așezat pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Vytautas își reorganizase trupele și de unde a repornit atacul. În același timp, pe flancul drept polonez au continuat luptele violente. După câteva ore, se părea că teutonii încep să câștige supremația pe câmpul de luptă. Ioannes Longinus relatează că Marele Maestru Ulrich von Jungingen a condus personal atacul împotriva celei mai puternice unități poloneze - steagul ținutului Kraków. Rânduri polonezilor au început să dea înapoi, iar drapelul lor de luptă a căzut în mâna teutonilor. În scurtă vreme însă, drapelul a fost
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
cu urmărirea lituanienilor aflați în retragere. Când aceste rezerve s-au reîntors pe câmpul de luptă, era prea târziu să mai poată organiza o șarjă victorioasă, iar forțele teutonilor au început să se retragă. După câteva ore de luptă, Marele Maestru a a hotărât să-și adune toate forțele într-o singură linie de atac. În același timp, lituanienii lui Vytautas s-au reîntors pe câmpul de bătaie și au reintrat în luptă. În acel moment au intrat în luptă năvălind
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
numeric. Ulrich von Jungingen a condus personal atacul a 16 steaguri de cavalerie grea din rezervă. În acel moment și polonezii au aruncat în luptă ultimele rezerve în sprijinul steagurilor obosite. În ciuda rezistenței puternice, cele 16 steaguri de sub conducerea Marelui Maestru au fost încercuite. Teutonii au suferit pierderi grele, însuși Ulrich von Jungingen căzând pe câmpul de luptă, pare-se că răpus de pedestrașii țărani polonezi. Teutonii, după uciderea comandantului lor suprem, au început să se retragă în dezordine spre tabăra
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
avut un răsunet internațional. După unele aprecieri, 8.000 de cavaleri au căzut în luptă, iar alți 14.000 au fost luat prizonieri. Cei mai mulți dintre cei 250 de membri ai Ordinului Teutonic, inclusiv cei mai mulți conducători, au fost uciși. În afară de Marele Maestru al Ordinului, Ulrich von Jungingen, au mai fost uciși Marele Mareșal Friedrich von Wallenrode, Marii Komturi (Comandanți) Kuno von Lichtenstein și Albrecht von Schwartzburg, Marele Trezorier Thomas von Merheim și alții. Markward von Salzbach, Komturul de Brandenburg și primarul Schaumburg
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
von Loym au trebuit să fie plătiți "de 60 de ori numărul a 150 de groși praghezi", adică aproape 300 de kilograme de argint pur, o valoare extrem de ridicată în toate timpurile. Cu armata învinsă, cu mercenarii neplătiți, noul Mare Maestru Heinrich von Plauen cel Bătrân nu avea cum să continue lupta, în special după cea mai mare parte a orașelor de sub stăpânirea teutonilor au jurat credință regelui Poloniei. După recucerirea orașului răsculat Danzig, teutonii au început negocierile de pace. Tratatul
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
nu au reușit să transforme marea victorie militară într-o victorie politică de amploare - desființarea Ordinului teutonic. Masacrarea celor mai mulți cavaleri teutoni pe câmpul de luptă a lăsat Ordinul cu prea puține forțe pentru apărarea teritoriilor stăpânite. Din acel moment, Marele Maestru a trebuit să se bazeze pe mercenari pentru a ține sub control ce zone mai stăpânea, o sarcină bugetară care avea să se dovedească extrem de grea. Deși Heinrich von Plauen cel Bătrân, succesorul lui Ulrich von Jungingen, a reușit să
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
care a respins puterea data lui Skirgaila în Lituania, în detrimentul propriului său patrimoniu. Vytautas a început un război civil în Lituania cu scopul de a deveni Mare Duce. La 4 septembrie 1390, forțele comune ale lui Vytautas și a Marelui Maestru Teutonic, Konrad von Wallenrode, au asediat regiunea Vilnius, care era deținută de regentul lui Vladislav, Skirgaila. Deși cavalerii ridicaseră asediul asupra castelului după o lună, au dus orașul la ruinare. Acest conflict sângeros a fost oprit temporar în 1392, prin
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
în acest oraș până la moarte. În epoca respectivă, Olanda cunoaște o perioadă de maximă înflorire, iar Haarlem-ul devine un centru cultural de primă mărime. Hals a fost ucenicul lui Karel van Mander, dar a renunțat rapid la stilul manierist al maestrului sau în favoarea naturalismului, sub influența caravaggiștilor olandezi. s-a născut la Antwerpen, probabil în anul 1582. Tatăl lui, Franchoys Hals, era meșteșugar și negustor de postav. Părinții încurajează preocupările artistice ale copiilor, la fel ca Franș, și frații mai mici
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
se mută în anul 1585 la Haarlem, datorită războiului care pustia regiunile sudice ale Olandei și ocupării orașului Antwerpen de către spanioli. În anul 1601, Franș Hals intra că ucenic în atelierul lui Karel van Mander, unde rămîne până în 1603, cănd maestrul se mută la Amsterdam. În anul 1610, Franș Hals intra în breaslă "Sfanțul Luca", care reunea toți pictorii din Haarlem. În același an se căsătorește cu Anneke Harmensdochter, care moare în 1615, la scurtă vreme după nașterea unui al doilea
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană. A fost fratele compozitorului Michael Haydn. s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui, Mathias Haydn, era
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
26 august 1947, Pitești - d. 26 octombrie 2007, Pitești), cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, a fost un fotbalist și antrenor român de fotbal. Istoria fotbalului românesc îl reține ca unul din cei mai mari fotbaliști români, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere. A fost ales de trei ori cel mai bun fotbalist al României, în anii 1966, 1967 și 1971. S-a născut în data de 26 august
Nicolae Dobrin () [Corola-website/Science/303184_a_304513]
-
între 1987 - 1989. Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura AGERPRESS, 2007 43. MUTUL - Ion Gheorghe într-o convorbire literară cu Aurelian Titu Dumitrescu, Editura “Vinea”, 2008. Manuscrisul original, format din două caiete care au pe fiecare pagină semnătura maestrului Ion Gheorghe peste scrisul lui Aurelian Titu Dumitrescu, pentru ca acesta să nu fie falsificat sau denaturat, a așteptat lumina tiparului timp de 21 de ani, fiind păstrat la Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu” Buzău. 44. ZĂBAVA, Editura AGERPRESS, 2009. Poem în
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
gong). "Baguà zhang" literar înseamnă "palmă celor opt trigrame," referinduse la trigrams of the "Yijing" ("I Ching"), unul dintre canoanele Taoismului. Crearea , că arta marțiala formalizata, este atribuită lui Dong Haichuan (???), despre care se pune că a învățat-o de la maeștrii Taoiști (și posibil Budiști) în munții Chinei rurale în timpul primei părți a secolului 19. Există dovezi care sugerează o sinteză a mai multor arte marțiale pre-existente învățate și practicate în regiunea în care Dong Haichuan a trait, combinate cu mersul
Baguazhang () [Corola-website/Science/302257_a_303586]
-
Sen no Rikyū (千利休 "Sen no Rikyū", "Sen Rikyū", n. 1522, d. 21 aprilie 1591) a fost un maestru al ceremoniei ceaiului din Japonia. S-a născut în Sakai (prefectura Osaka de azi) într-o familie de comercianți; tatăl său se numea Tanaka Yōhei iar mama Tomomi Tayuki. În copilărie numele său era Yoshiro, dar mai târziu preotul Dairin
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
ceaiului), ci și în a încorona acest act printr-o atitudine exemplară de meditație estetică. Lui i se datorează ingenioasa încifrare a artei ceaiului în formule care țin de wabi. El a propus patru principii de bază, pe care un maestru trebuie să le demonstreze in practică. Acestea sunt: De asemenea, Rikyū a stabilit un set simplu, compus din șapte reguli de bază, în fapt, instrucțiuni privind prepararea perfectă a ceaiului. În formulele concise ale maestrului se pot descoperi nu numai
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
de bază, pe care un maestru trebuie să le demonstreze in practică. Acestea sunt: De asemenea, Rikyū a stabilit un set simplu, compus din șapte reguli de bază, în fapt, instrucțiuni privind prepararea perfectă a ceaiului. În formulele concise ale maestrului se pot descoperi nu numai un model autentic de abordare a unei ceremonii complicate, ci, mai ales, reperele unui "modus vivendi" exemplar, modulat și dictat de legi estetice. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
să dea întâietate schițelor în negru și alb, preferându-le picturii în culori. Dacă grecii prețuiau cuvântul oral și, ca urmare, artizanii cuvântului viu, dibacii mânuitori ai logosului oral erau considerați “încarnarea înțelepciunii”, Orientul vedea înțelepciunea întrupându-se în creația maestrului caligraf, “artizanul cuvântului scris”. Caligrafia japoneză shodo este, după cum arată ideogramele componente ale cuvântului și definiția din Dicționarul tezaur al limbii japoneze , “drumul înspre scriere ca artă”. O regulă nescrisă a caligrafiei ar consta în faptul că fiecare trăsătură a
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
antrenat trăsăturile componente ale kanji-ului într-un dans de durata unei clipe, în care forțe țâșnite din interacțiunea mână-pensulă-hârtie au dat suflet ideogramei. Talentul și imaginația caligrafului vor oferi trăsăturilor pictogramei o linie frumoasă și vor crea balansul structurii respective. Maestrul caligraf, în timp ce scrie, practică o teorie magică a viziunii asupra lumii. Lucrurile simbolizate deja în kanji trec în el sau, poate, spiritul maestrului părăsește prin ochi trupul, pentru a se plimba prin și printre lucrurile-imagini, întrucât sufletul-artist nu încetează să
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
Talentul și imaginația caligrafului vor oferi trăsăturilor pictogramei o linie frumoasă și vor crea balansul structurii respective. Maestrul caligraf, în timp ce scrie, practică o teorie magică a viziunii asupra lumii. Lucrurile simbolizate deja în kanji trec în el sau, poate, spiritul maestrului părăsește prin ochi trupul, pentru a se plimba prin și printre lucrurile-imagini, întrucât sufletul-artist nu încetează să interpreteze ideogramele după o viziune personală. Mulți pictori spun că se simt “priviți” de lucruri. Caligraful se simte “privit” de lumea semnificativă a
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
mult arta japoneză, atât cea laică cât și religioasă, a introdus ceremonia ceaiului și a sporit dezvoltarea artelor marțiale. Cu toate acestea Zen-ul nu avea un canon, și nici un alt fel de literatură decât acele culegeri de anecdote biografice ale maeștrilor zeniști, deci o literatură deloc canonică. Dar, cu timpul au apărut culegeri de texte ce creau o mitologie în jurul maeștrilor, istorisind faptele veridice sau închipuite ilustrând o sintagmă cu miez de înțelepciune ca învățătură. La sfârșitul perioadei Muromachi, budismul Zen
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
toate acestea Zen-ul nu avea un canon, și nici un alt fel de literatură decât acele culegeri de anecdote biografice ale maeștrilor zeniști, deci o literatură deloc canonică. Dar, cu timpul au apărut culegeri de texte ce creau o mitologie în jurul maeștrilor, istorisind faptele veridice sau închipuite ilustrând o sintagmă cu miez de înțelepciune ca învățătură. La sfârșitul perioadei Muromachi, budismul Zen capătă o asemenea influență și dezvoltare, încât devine religie de stat. Au fost construite foarte multe temple Zen, numite "ankoku-ji
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
Au fost construite foarte multe temple Zen, numite "ankoku-ji", de la noțiunea "ankoku" ce înseamnă "loc al păcii". În secolul al XX-lea, Zen-ul a fost introdus în America și Europa, unde a adunat un număr însemnat de adepți. J. Brosse, "Maeștrii spirituali", Proeditura, 2007
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
"ul nu este nici raționament, nici teorie, nici idee. Nu este o cunoaștere destinată creierului, este doar o practică, veritabil acces la fericire, la pace și la libertate". Maestrul Kodo Sawaki (1880 - 1965) Stând așezat în centrul unui "zafu" (pernă rotundă) cu picioarele încrucișate în lotus sau semi-lotus. Dacă vă este imposibil să stați astfel, și doar încrucișați picioarele fără a pune laba piciorului pe coapsa celuilalt picior, trebuie
Zazen () [Corola-website/Science/302286_a_303615]