18,182 matches
-
Munteanu a inclus aceste personaje: în anul 1785 în cadrul compoziției Judecății de Apoi din Rogoz, zona Lăpușului. Totodată primele trei personificări amintite se întâlnesc și în bisericile din zona Codrului, la Corund și Orțâța. În partea inferioară a peretelui apusean pictorul a redat alți păcătoși chinuiți de diavoli: „mincinosului” i se scoate limba, iar cel care și-a ucis părinții este lovit de diavol cu o secure. Alt registru conține următoarele scene: „Gheena cea împuțită”, „Tartaru” „Scrâșnirea dinților” și „Viermi neadormiți
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
(n. 26 aprilie 1954, Timișoara) este un scenograf și pictor român. Studii: Institutul de Arte Plastice, “Nicolae Grigorescu” București, secția scenografie, promoția 1978. Membru al UAP din România, din 1990. Expoziții personale: 1983 “Peștii” Galeria ALFA Arad. Expoziții cu program: 1980 “Estetica Urbană”1, Galeria ALFA, Arad. 1981 “Copacul” 1
Doru Păcurar () [Corola-website/Science/315876_a_317205]
-
bacalaureatul. În 1976 Schenk a părăsit România stabilindu-se definitiv în Germania. Acolo a trebuit să urmeze un an și clasa a XIII-a pentru a i se recunoaște bacalaureatul german. În 1977 îl cunoaște la Portlligat lângă Cadaqués pe pictorul Salvador Dali, care-i influențează în mod decisiv opera și mai ales metaforica de mai târziu. Între 1977 și 1980 a absolvit în orașul Koblenz (landul Renania-Palatinat, Germania) tehnica dentară, iar apoi, din 1980 până în 1985, a urmat Facultatea de
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
Radu Codreanu, Gheorghe Dornescu, Alexandru Grossu, Arthur Kreindler, Mihai Ionescu, Constantin Manolache, Ion Mesrobeanu, Ștefan Milcu, Constantin Motaș, Adriana Murgoci, Olga Necrasov, Mircea Păucă sau Iosif Șpielmann, precum și altor personalități legate direct sau indirect de geografie și de biologie, ca pictorul Ion Țuculescu sau arheologul și desenatorul Pamfil Polonic. În 1977 are prilejul de a discuta cu exploratorul francez Jacques-Yves Cousteau, pe atunci în expediție în Marea Neagră și la gurile Dunării, și obține astfel posibilitatea de a participa la un concurs
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
Fartat Ghiță și fii săi C[onstan]țin, Ion și Dumitru, cum și Pr Ion Voinescu, și parte din enoriașii acestei Biserici și de prin Comunele vecine în timpul ... [Elisaveta Regina] ... prea sfințitului Episcop Ghenadie Râmniceanu, fiind Arhitect Nicolae Fârtățoiu, si Pictor Ioan P. Leuleanu, Dumnedzeu să le primească prinoasele celor ce au dat la acest locaș spre pomenire fie în veac. Amin.”". În textul pisaniei este șters numele reginei Elisabeta dar apare clar pe locul pisaniei inițiale, la exterior, pește intrare
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
6 Martie 1932 an timpul Domniei M. S. Regelui Carol II-lea și păstoriei prea sfințitului Episcop D. D. Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin. Donatori Dumitru Popescu și Ioan Bujoranu, Dumnedzeu săi răsplătească pe toți Ostenitori, în veci vecilor, Amin. Pictor Petre Roșieanu, Zăvoieni Vâlcea.”". Din textul pisaniei rezultă o refacere completă a învelișului exterior și o repictare a interiorului. Nu se poate stabili în ce măsură pictorul Petre Roșieanu a intervenit peste pictură anterioară a lui Ioan Leuleanu. Se remarcă totuși portretul
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
Dumitru Popescu și Ioan Bujoranu, Dumnedzeu săi răsplătească pe toți Ostenitori, în veci vecilor, Amin. Pictor Petre Roșieanu, Zăvoieni Vâlcea.”". Din textul pisaniei rezultă o refacere completă a învelișului exterior și o repictare a interiorului. Nu se poate stabili în ce măsură pictorul Petre Roșieanu a intervenit peste pictură anterioară a lui Ioan Leuleanu. Se remarcă totuși portretul episcopului Vartolomeu, care i se poate atribui lui Roșieanu. Între ctitori se remarcă printre alții numele lui Gheorghe și Nicolae Fartat, care par a fi
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
a unui artist - cuprinsă în „Comentarii” (în ), trei volume de istorie a artei (neterminată) scrise de pe pozițiile Renașterii umaniste italiene. De această operă s-a folosit ulterior Giorgio Vasari în cartea sa de istoria artei „Viața celor mai remarcabili arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue și până în timpul nostru” (în ). s-a născut la 1 decembrie 1378 la Pelago, provincia Florența, ca fiu al lui Cione di ser Bonaccorso, care a murit timpuriu. Tatăl său vitreg, al doilea soț al
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
exprimare. Gotica cleziastică central-europeană a cedat locul clasicismului greco-roman, nudului, perspectivei și antropocentrismului. Artiști ca Michelozzo di Bartolomeo Michelozzi zis Michelozzo (Florența, 1396 - 1472 - sculptor și arhitect), Masolino da Panicale (Panicale în Valdarno-Arezzo, 1383 - 1440) și Tommaso di Cristoforo Fini, pictori florentini au avut un rol fundamental în răspândirea limbajului renașterii, ca un rezultat al evoluției de la cultura gotică-târzie spre eleganța nudului elenic redescoperit în cercetările arheologice, naturalismul atent la detalii și tri-dimensionarea prin noua perspectivă, mai mult intuită decât reală
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
considerând că acestea au fost realizate prin ignorarea totală a concepției medievale a monumentului, rezultând astfel un monument cu o imagine exterioară nouă, străină originalului. În perioada 1926-1927 au fost realizate lucrări de restaurare a picturii murale în interiorul bisericii de către pictorii Ștefan Stroyni și V. Gallin, sub coordonarea lui I. Mihail, pictor specialist al Comisiunii Monumentelor Istorice. Aceste intervenții nu au păstrat decât parțial asocierea cu materialele și stilul original. Unele fresce au fost spălate și s-a pierdut astfel coloritul
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
medievale a monumentului, rezultând astfel un monument cu o imagine exterioară nouă, străină originalului. În perioada 1926-1927 au fost realizate lucrări de restaurare a picturii murale în interiorul bisericii de către pictorii Ștefan Stroyni și V. Gallin, sub coordonarea lui I. Mihail, pictor specialist al Comisiunii Monumentelor Istorice. Aceste intervenții nu au păstrat decât parțial asocierea cu materialele și stilul original. Unele fresce au fost spălate și s-a pierdut astfel coloritul viu, de epocă. La 2 octombrie 1927 biserica a fost redeschisă
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
tabloul votiv, unde sunt pictate în mărime naturală portretele lui Teodor Movilă și al fiului său, Ioan, care se află pe peretele din stânga al pronaosului. În ultimii ani, biserica a fost repictată în stil bizantin și în tehnica frescă de pictorul profesor Nicolae Sava din București. Pe lângă elementele tradiționale, apar și elemente de inovație și creație autentică, atât cromatic, cât și compozițional. Pe peretele din dreapta al pronaosului a fost pictat un nou tablou votiv, în care cei doi ctitori apar reprezentați
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Casa memorială Nicu Enea de la Bacău este o casă construită la începutul secolului al XX-lea, în care a trăit și a lucrat pictorul băcăuan Nicu Enea (1897 - 1960). Ea a fost donată de soția acestuia pentru a deveni muzeu, fiind redeschisă publicului pe 27 mai 2005. Colecția cuprinde obiecte personale, fotografii, corespondență, 55 de lucrări de pictură semnate de Nicu Enea. Expoziția prezintă
Casa memorială „Nicu Enea” () [Corola-website/Science/316578_a_317907]
-
Ea a fost donată de soția acestuia pentru a deveni muzeu, fiind redeschisă publicului pe 27 mai 2005. Colecția cuprinde obiecte personale, fotografii, corespondență, 55 de lucrări de pictură semnate de Nicu Enea. Expoziția prezintă o parte importantă a operei pictorului băcăuan, elev al lui Camil Ressu, precum și ale pictorilor Jean Al. Steriadi, Nicolae Tonitza și alții. Clădirea în care se află expoziția memorială Nicu Enea a fost construită în anul 1926, proprietar fiind Gheorghe Palosanu, tatăl Elvirei Enea. În această
Casa memorială „Nicu Enea” () [Corola-website/Science/316578_a_317907]
-
deveni muzeu, fiind redeschisă publicului pe 27 mai 2005. Colecția cuprinde obiecte personale, fotografii, corespondență, 55 de lucrări de pictură semnate de Nicu Enea. Expoziția prezintă o parte importantă a operei pictorului băcăuan, elev al lui Camil Ressu, precum și ale pictorilor Jean Al. Steriadi, Nicolae Tonitza și alții. Clădirea în care se află expoziția memorială Nicu Enea a fost construită în anul 1926, proprietar fiind Gheorghe Palosanu, tatăl Elvirei Enea. În această casă, soții Elvira și Nicu Enea au trăit în
Casa memorială „Nicu Enea” () [Corola-website/Science/316578_a_317907]
-
fațada casei, care o atestă ca obiectiv de patrimoniu. În noiembrie 1968, Elvira Enea face o ofertă de donație care cuprinde imobilul, terenul aferent, 130 de lucrări de pictură, 210 de lucrări de grafică, mobilier și obiecte care au aparținut pictorului Nicu Enea, donație acceptată de Comitetul Județean de Cultură în luna mai 1969. După amenajarea casei, în luna decembrie 1970, aceasta se deschide pentru public, Elvira Enea îndeplinind funcția de custode.
Casa memorială „Nicu Enea” () [Corola-website/Science/316578_a_317907]
-
s-a continuat până în anul 1999, s-au făcut scările și drumul de acces până la biserică sub coordonarea directă a preotului paroh Alexandru Pop. Despre meșterii care au lucrat la construcția bisericii nu deținem nici un document. Pictura, făcută de un pictor anonim, este vizibilă în absida altarului și în naos. Clopotnița, în care există 2 clopote fără nici o inscripție, este așezată în fața bisericii la o distanță de 4 m. Clopotnița a fost renovată în anul 1972 de către un șantier prin DMI
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
cele trebuincioas(ă) făcând chear ca când ar fi fost nooa"". În anul 1895, s-au efectuat noi lucrări de restaurare, cu purtarea de grijă a protoprezbiterului Cassian Tușinschi și al preotului paroh Mihail Sârbu, pereții interiori fiind zugrăviți de pictorul Vladimir Mironescu. Biserica a fost restaurată din nou între anii 1974-1980 după proiectul Direcției Monumentelor Istorice și Arhitectonice București, arhitect proiectant fiind Nicolae Diaconu și paroh - preotul iconom stavrofor Severin Brăteanu. Atunci s-au efectuat reparații curente, înlocuiri ale pardoselii
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
o biserică cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" (sărbătorit la 8 noiembrie). Biserica a fost sfințită la data de 2 octombrie 1938. Între anii 1969-1970, biserica a fost pictată cu sprijinul și pe cheltuiala credincioșilor de către un colectiv de pictori format din arhimandritul Sofian Boghiu, Petre Județ și frații Mihail și Gavriil Moroșan, preot-paroh fiind Victor Vedeanu. Cu acest prilej, deasupra intrării din pridvor în pronaos s-a pictat următoarea pisanie: ""Această sf. biserică cu hramul Sf. Arh. Mihail și
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
credincioșilor și a Mitropoliei Bucovinei. S-a sfințit în 2 octombrie 1938. S-a pictat între anii 1969-1970 sub arhipăstorirea Î.P.S. Iustin Moisescu mitropolitul Moldovei și Sucevei, preot paroh Vedeanu Victor, cu sprijinul și cheltuiala credincioșilor, de către colectivul de pictori, arhim. Sofian Boghiu, Petre Județ și frații Moroșan Mihail și Gavriil."" Parohia "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Ițcani (Parohia Ițcani I) a avut ca filie între anii 1948-1990 Biserica "Sf. Apostoli" din Ițcani (fosta biserică luterană). Aceasta din urmă
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
texte în "Bis", "Agora", "Timpul", "Arcade", "Națiunea", "Universul". Între 1949 și 1960 nu i s-a permis să publice cu numele lui dar a publicat sub pseudonim (Anton Coman), din cauze politice. Singurele excepții erau monografiile consacrate unor sculptori sau pictori: "Octav Băncilă" (1954), Abgar Baltazar (1956), "Viața și opera lui Rembrandt van Rijn") (1957), "Nicolae Grigorescu" (1959), "Ștefan Luchian" (1960). Mai târziu va scrie articole sau cărți despre cei mai importanți artiști plastici români, cum ar fi Gheorghe Petrașcu, Theodor
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
Într-o perioadă în care majoritatea intelectualilor români erau francofili sau germanofili, Petru Comarnescu a făcut o figură aparte, orientîndu-se spre spațiul cultural american. Este de asemenea autorul mai multor monografii sau prefețe publicate la editura Meridiane, consacrate unor mari pictori români sau străini. Jurnalul său, publicat postum, într-o selecție foarte redusă, numără aproape 5000 de pagini, grosul acestui jurnal a rămas inedită.
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
în stil baroc amplasat pe acoperișul bisericii, deasupra intrării. Lipsită de pictură până atunci, biserica a fost pictată de prof. univ. Ion Grigore. S-au mai realizat o icoană în mozaic a hramului, amplasată deasupra ușii de la intrare (autor fiind pictorul Gheorghe Răducanu), vitralii (executate de pictorul bucovinean Dan Broscăuțeanu), un iconostas și un nou mobilier de stejar (confecționate de sculptorul Petru Ungureanu). Odată terminate lucrările de restaurare, biserica a fost resfințită la 8 octombrie 1989 de către episcopul Pimen Zainea, pe
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
bisericii, deasupra intrării. Lipsită de pictură până atunci, biserica a fost pictată de prof. univ. Ion Grigore. S-au mai realizat o icoană în mozaic a hramului, amplasată deasupra ușii de la intrare (autor fiind pictorul Gheorghe Răducanu), vitralii (executate de pictorul bucovinean Dan Broscăuțeanu), un iconostas și un nou mobilier de stejar (confecționate de sculptorul Petru Ungureanu). Odată terminate lucrările de restaurare, biserica a fost resfințită la 8 octombrie 1989 de către episcopul Pimen Zainea, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. După
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
cu o amintire, cu o fărâmă de istorie pe care mi-o deslușea poetul. Case, străzi, biserici, monumente, locuitori, copaci... Despre toate povestea cu aceeași ardoare. Când, prea curând, i se apropia sfârșitul, am auzit la radio știrea despre moartea pictorului Sabin Bălașa, care dorise să fie înmormântat la Iași. Atunci, pentru prima oară, Adi Cusin mi-a spus, cu un fel de invidie, că și lui i s-ar cuveni, poate, să fie dus tot acolo. Și s-a făcut
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]