18,995 matches
-
și laudă sacrificiul regelui Leonida al Spartei. Apoi el va conduce atacul de eliberare al grecilor împotriva armatei persane începută cu bătălia de la Plateea. Producătorul Gianni Nunnari nu a fost singurul care pregătea un film cu subiectul bătăliei de la Termopile; regizorul Michael Mann intenționa deja să realizeze un film al bătăliei bazându-se pe cartea "Gates of Fire". Nunnari a descoperit nuvela grafică "300" a lui Frank Miller și l-a impresionat suficient cât să achiziționeze drepturile de autor pentru realizarea
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
grafică "300" a lui Frank Miller și l-a impresionat suficient cât să achiziționeze drepturile de autor pentru realizarea unui film. "300" a fost realizat în colaborare de producătorii Nunnari și Mark Canton iar Michael B. Gordon a scris scenariul. Regizorul Zack Snyder a fost angajat în iunie 2004 pentru că acesta mai încercase realizarea unui film bazat pe o nuvelă a lui Miller înainte de debutul său cu un remake al filmului "Dawn of the Dead". Snyder a cerut apoi scenaristului Kurt
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
a durat un an și a fost realizată de un total de zece companii producătoare de efecte speciale. Compozitorul Tyler Bates a început lucrul la coloana sonoră a filmului în iulie 2005 și a efectuat o audiție de test atunci când regizorul a dorit să arate companiei Warner Bros. evoluția proiectului. Bates a declarat că partitura a avut "multă greutate și intensitate la finalul percuției" ceea ce Snyder a găsit ca fiind potrivit pentru film. Partitura a fost înregistrată la Abbey Road Studios
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
desenate" iar regele Leonida pentru "Personajul favorit". Filmul a fost nominalizat la 10 secțiuni ale Premiilor Saturn (film, regie, rol principal masculin, costume, machiaj, muzică, efecte speciale, rol secundar, rol principal feminin și scenariu), câștigând premiile pentru "Cel mai bun regizor" și "Cel mai bun film de acțiune/aventură/thriller". În anul 2009, revista National Review a plasat "300" pe locul 5 în topul său 25 al "Celor mai conservatoare filme din ultimii 25 de ani". La BMI Film & TV Awards
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
pentru reclame la Buns of Steel, AbMaster sau ThighMaster. Este vorba despre romantizarea idealului de spartan, proces care a început încă din antichitate, a fost promovat de către români și a supraviețuit timpului dar prea puțin asemănătoare cu realitatea istorică spartană”. Regizorul Zack Snyder a făcut declarații legate de acuratețea istorică a filmului într-un interviu pentru MTV: „evenimentele au o acuratețe de 90 de procente. E doar o nebunie vizuală... Am arătat acest film unor istorici de talie mondială și ei
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
parte, după rularea la festivalul din Timișoara în mai 2010, Lucian Maier a numit filmul „manea cinematografică” și a criticat lipsa unei evoluții a personajelor, de evenimente și de trăiri, deși a constatat entuziasmul cu care publicul l-a primit. Regizorul și-a caracterizat propriul film ca fiind nu un "pod de flori", ci mai degrabă o "coliziune de flori", care evidențiază și ironizează prejudecățile pe care oamenii din România și Republica Moldova le au unii față de ceilalți. Premiera filmului pentru publicul
Nuntă în Basarabia () [Corola-website/Science/320738_a_322067]
-
pentru a realiza efectul. Înapoi la studiourile Universal, restul echipei a filmat scenele cu "Dilophosaurus"-ul pe Platoul 27. Ultima secvență filmată a fost cea în care raptorii urmăresc personajele în sala computerelor, și a avut loc pe Platoul 12. Regizorul a readus "T.Rex"-ul pentru climax, abandonând sfârșitul la care se gândise inițial, în care Grant folosește o platformă pentru a manevra un raptor în fălcile unei fosile de tyrannosaur. Filmările s-au încheiat cu 12 zile înaintea termenului
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
din ultimii 20 de ani. Și mai important, când mulți cineaști au văzut imaginile generate pe computer folosite în "Jurassic Park", au realizat că multe din ideile lor, care înainte erau neviabile sau prea scumpe, erau acum posibile. Stanley Kubrick, regizorul filmului "", l-a contactat pe Spielberg pentru a regiza "A.I.". Producătorul Werner Herzog a fost la fel de impresionat, citând filmul ca fiind un exemplu că Spielberg este un "povestitor grozav" și că știe cum să împletească efecte speciale cu o poveste
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
Park" a inspirat o serie de filme și documentare, precum adaptarea americană a filmului "Godzilla", "Carnosaur", și "Mergând cu dinozaurii", precum și parodii ca "Spionul dandana". Entuziasmat de noua tehnologie folosită în film, Stan Winston s-a alăturat companiei IBM și regizorului James Cameron pentru a înființa o nouă companie ce se ocupă de efecte speciale, Digital Domain. Istoricul de film Tom Shone a apreciat inovația și influența filmului, considerând că a fost la fel de important precum folosirea sunetului în cinematografie pentru prima
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
(n. 29 martie 1961) este un prolific regizor britanic de film, care are în palmares 70 de pelicule. Și-a început cariera la Televiziunea britanică, de unde a putut să avanseze în cariera sa. Trei dintre filmele sale au fost nominalizate la Festivalul de Film de la Cannes, pentru premiul
Michael Winterbottom () [Corola-website/Science/320747_a_322076]
-
fie sub denumirea Philips. O cale de ieșire este găsită printr-un nou brand ce a fost dobândit: Polydor. Din aprilie până în noiembrie, noua piese au ieșit pe discuri 78 rpm. Una dintre ele, La Parapluie, a fost observată de către regizorul Jacques Becker, care o folosește în filmul Rue de l’Estrapade. Editata pe disc împreună cu lansarea filmului în cinematografe, anul următor ea este remarcată de Academia Charles-Cros și obține Grand Prix du disque 1954. Pe 6 aprilie, Brassens a făcut
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
prietenului sau, "La Grande Ceinture", este adaptat pentru ecran de René Clair. El s-a intitulat "Porte des Lilas". În acest caz, Onteniente va câștiga porecla de "Gibraltar". Găsindu-l la fel de puternic ca o stâncă atunci cand apăra interesele "protejatului" sau, regizorul se compară cu Rocher de Gibraltar (ro. Stâncă Gibraltar). Pofticios de porecle, Brassens adopta pentru a-și numi prietenul, de acum, si secretar-impresar. Trei piese sunt făcute în timp util pentru a ilustra filmul: "Au bois de mon cœur, L
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Ionesco“ din Chișinău. A studiat teatrul și scenaristica la Universitatea de Stat din Moldova din Chișinău. Autoarea pieselor: "Cum să scrii o piesă," "Fuck you, eu.ro.Pa!", "A șaptea kafana" (coautoare, împreuna cu Dumitru Crudu și Mihai Fusu). Potrivit regizorului Valeriu Pahomi, care a pus în scenă, la Chișinău, textul Nicoletei Esinencu, monologul "Fuck you, eu.ro.PA!" ilustrează criza de identitate a unei tinere născute în regimul comunist, care nu se regasește nici în noua Republica Moldova, nici în Europa
Nicoleta Esinencu () [Corola-website/Science/321526_a_322855]
-
Gavrilescu, care fusese una din victimele represiunilor în urma revoltei de la Brașov din 1987, s-a sinucis patru ani mai târziu, pe 22 februarie 1994, spânzurându-se din cauza neîncrederii în noile structuri ale statului și dezamăgirii provocate de clasa politică românească. Regizorul francez Claude Lelouch a realizat în România filmul "", în care joacă Anouk Aimée, Dominique Pinon, Zoltan Butuc, Vasile Muraru și Florin Busuioc. Atunci când a descoperit statuia lui Lenin, abandonată după zidul Palatului Mogoșoaia, s-a hotărât să filmeze o scenă
Statuia lui Lenin din București () [Corola-website/Science/321535_a_322864]
-
februarie 1964, București) a fost un pictor cunoscut prin arta sa ca „Pictorul Bucovinei și al țăranului român”. Studii la "Academia de Belle Arte din Sankt Petersburg". Atras de teatru (dramatic și liric) de pictură, de gazetărie, ș.a. A fost regizor, maestru de balet, director de scenă, actor etc. A lucrat la "Teatrul Buff din Chișinău" (1918-1922), la diverse teatre din București (1922-1926), la "Teatrul Național din Cernăuți" (1926-1937), la "Teatrul din Craiova" (1942-1943). Profesor la "Institutul „Nicolae Grigorescu”", București (1950-1957
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
solistă-concertistă și, mai târziu, profesoară de limbi străine și canto, ea îl va sprijini întreaga viață, fiindu-i critic și sfătuitor competent. 1921-1925 Tinerii căsătoriți se stabilesc la București, unde artistul va învăța limba română. Activează ca pictor scenograf și regizor la câteva grădini de vară și teatre de revistă: Cărăbuș, Grădina Blanduziei, Carol cel Mare (Eforie). Este solicitat să lucreze cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria” (Compania „Bulandra”) și la Teatrul Central, unde se afla
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Eforie). Este solicitat să lucreze cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria” (Compania „Bulandra”) și la Teatrul Central, unde se afla celebra Trupă din Vilna, stabilită pentru câteva stagiuni la București - aici colaborează mai ales cu regizorul Iacob Sternberg, adept al „teatrului sintetic”, autor al unor antologice montări de factură experimentală. Se afirmă ca grafician, publicând în presa culturală numeroase desene și șarje prietenești. La 28 octombrie 1923, se naște prima sa fiică, Lydia (m. 2006). La
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
de prim-plan ale generației sale: Victor Ion Popa (numit director artistic al instituției), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu - animatori ai vieții teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu cei trei regizori, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești. Pentru deschiderea stagiunii 1926-1927, Löwendal proiectează și execută o cortină extrem de elogiată în presa vremii. Realizează o montare inedită a piesei Crimă și pedeapsă, după Dostoievski, propunând o inovație tehnică - scena
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
ecouri în presa vremii. În 1937, se stabilește la București, împreună cu familia. Participă cu lucrări de grafică (afișe) la toate expozițiile Oficiului Național de Turism din țară și străinătate. Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
și de cititori ca fiind cel mai bun roman al lui Clarke, fiind descrisă ca „literatură extraterestră clasică” și este unul dintre romanele preferate ale lui Clarke, alături de "Cântecele îndepărtatului Pământ" (1986). Au existat câteva încercări de exranizare a romanului, regizorul Stanley Kubrick exprimându-și interesul încă din anii '60. În cele din urmă, colaborarea sa cu Clarke s-a concretizat într-un proiect diferit, "Odiseea spațială 2001" (1968). Tema evoluției transcendente apare și în seria "Odiseei spațiale", fiind atribuită influenței
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
simplu și plin de aspirație care amintește vag de Psalmi, pe care l-a combinat cu un dramatic sentiment al pierderii pentru a obține un efect incontestabil”. În anii '60, regizotul Stanley Kubrick a fost interesat să ecranizeze romanul, dar regizorul neagreat de Hollywood Abraham Polonsky deja cumpărase drepturile. Kubrick a preferat să colaboreze cu Clarke la ecranizarea povestirii "Sentinela", proiect care avea să devină "Odiseea spațială 2001" (1968). Cu câteva luni înaintea concertului susținut laWoodstock în 1969, cântărețul de folk
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
s-au filmat niciodată.<refPentru o scurtă discuție despre motivele pentru care romane ca "Sfârșitul copilăriei" n-au fost ecranizate niciodată și despre problemele producerii lor, vezi </ref> Din 2002, drepturile de ecranizare ale romanului au revenit studiourilor Universal Pictures, regizorul Kimberly Peirce fiind desemnat să se ocupe de proiect. David Elgood a propus prima dramatizare radiofonică a romanului încă din 1974, dar doar atunci când regizorul Brian Lighthill s-a alăturat eforturilor sale în 1995 au fost obținute drepturile de adaptare
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
lor, vezi </ref> Din 2002, drepturile de ecranizare ale romanului au revenit studiourilor Universal Pictures, regizorul Kimberly Peirce fiind desemnat să se ocupe de proiect. David Elgood a propus prima dramatizare radiofonică a romanului încă din 1974, dar doar atunci când regizorul Brian Lighthill s-a alăturat eforturilor sale în 1995 au fost obținute drepturile de adaptare. După ce Lighthill a primit undă verde de la BBC Radio în 1996, el i-̈a încredințat scenariul lui Tony Mulholland, ceea ce a dus la o
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
Universe" (1946), "Martians, Go Home" (1955), sau volumul de povestiri "Atingerea spațiului". În anii '60, odată cu deteriorarea sănătății, cariera scriitoricească a lui Brown a intrat într-un con de umbră. În acea perioadă a colaborat la scrierea unui scenariu cu regizorul Roger Vadim și actrița Jane Fonda. Ultima sa povestire, scrisă în colaborare cu Carl Onspaugh, a fost "Eine Kleine Nachmusik" (1965). Romanul său clasic "What Mad Universe" (1949) este o parodie a convențiilor povestirilor pulp-SF. El reprezintă atât o critică
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
de James Orez, videoclipul a fost filmat în fața unui ecran verde, o serie de efecte fiind adăugate ulterior în mod digital. Colaborarea cu Orez, a fost apreciată de interpretul Aston Merrigold, care l-a descris drept „oarecum un superstar al regizorilor. El a lucrat cu Alicia Keys, Beyoncé... cu siguranță va aduce noi elemente pentru JLS”. Materialul prezintă formația în încercarea sa de a ajunge la o persoană de sex feminin care continuă să dispară. Mai mult, sunt afișate o serie
Eyes Wide Shut (cântec) () [Corola-website/Science/321585_a_322914]