167,887 matches
-
Astfel, Nathalie Lemel, o legătoare de cărți socialistă, și Élisabeth Dmitrieff, o tânără rusoaică exilată, membră a secțiunii ruse a Primei Internaționale, au înființat "Union des femmes pour la défense de Paris et les soins aux blessés" („Uniunea Femeilor pentru Apărarea Parisului și Îngrijirea Răniților”) la 11 aprilie 1871. Scriitoarea feministă André Léo, prietenă cu Paule Minck, a fost și ea activă în Uniunea Femeilor. Crezând că lupta lor împotriva patriarhatului poate fi efectuată doar printr-o luptă globală împotriva capitalismului
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
un mare război civil, dar niciuna nu era dispusă să negocieze. Suburbia Courbevoie a fost ocupată de forțele guvernului la 2 aprilie, și o tentativă întârziată a forțelor Comunei de a mărșălui asupra Versailles-ului la 3 aprilie a eșuat. Apărarea și supraviețuirea au devenit esențiale, iar conducerea Comunei a depus un efort hotărât de a transforma Garda Națională într-o forță defensivă eficientă. Comunitatea de refugiați politici și exilați din Paris a oferit și ea ajutor: unul din ei, fostul
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
sau deportați” și „cam 20.000 executați”. Unul dintre generalii care au condus contraatacul ce l-a avut în frunte pe Thiers a fost marchizul de Galliffet, "fusilleur de la Commune" care apoi a fost ministru de război în Guvernul de Apărare Republicană al lui Waldeck-Rousseau la începutul secolului al XX-lea (împreună cu socialistul independent Alexandre Millerand). Conform lui Alfred Cobban, 30.000 de oameni au murit, poate chiar 50.000 au fost executați sau închiși și 7.000 au fost exilați
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
acela de a discuta viitorul Sudetenland față de pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazistă, de Franța, Marea Britanie și Italia. Sudetenland avea o importanță strategică imensă pentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situată majoritatea defensivei de apărare a graniței, ca și foarte multe dintre băncile sale. De aceea, când Marea Britanie și Franța au dat Sudetenland Germaniei, au autorizat implicit ca Germania să ocupe întreaga Cehoslovacie. Întrucât Cehoslovacia nu a fost invitată la conferință, cehii și slovacii numesc
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
de invazie. Totuși, planul nu ar fi putut fi realizat decât dacă Marea Britanie și Franța ar fi anunțat că vor lupta pentru a păstra Cehoslovacia. Aceasta ar fi ajutat la formarea convingerii populației germane că Germania trebuia să înfrunte o apărare. Au fost trimiși agenți în Marea Britanie să îi spună lui Chamberlain despre atacul programat asupra Cehoslovaciei și despre intențiile de a-l îndepărta pe Hitler de la putere dacă aceasta se întâmplă. Britanicii nu au luat mesajul în serios. În septembrie
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
al Treilea Reich”, a considerat că, deși Hitler nu a blufat cu privire la intenția sa de a invada Cehoslovacia, aceasta ar fi fost în stare să opună o rezistență semnificativă. El a opinat că Marea Britanie și Franța aveau suficiente resurse în ceea ce privește apărarea antiaeriană pentru a evita bombardamente grave asupra Londrei și asupra Parisului și ar fi putut să ducă un război rapid și victorios împotriva Germaniei. William Shirer îl citează pe Churchil când spune că Acordul de la München a însemnat că “Marea Britanie
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
moștenitor Constantin. O parte a problemelor ar putea fi atribuite complexității relațiilor oficiale dintre cei doi lideri. Deși Constantin era prinț moștenitor și viitor rege, el era și comandant al armatei, fiind în acest fel sub comanda directă a ministerului apărării și, prin urmare, a premierului Venizelos. În conformitate cu prevederile constituției din acel timp, regele George era liderul de necontestat al țării. În acest fel, autoritatea lui Venizelos asupra comandantului armatei era puternic diminuată, datorită relațiilor foarte bune dintre prinț și tatăl
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
monarhului. Discursul lui Venizelos nu a făcut decât să polarizeze și mai mult populația între monarhiștii antivenezeliști și venizeliști. Pe 30 august 1916, ofițerii venizeliști au organizat o lovitură de stat la Thessaloniki și au proclamat crearea „Guvernului Provizoriu al Apărării Naționale”. Venizelos împreună cu amiralul Pavlos Kountouriotis și generalul Panagiotis Danglis au fost de acord să formeze un guvern provizoriu. Pe 9 octombrie, ei s-au mutat la Thessaloniki și și-au asumat conducerea „Apărării Naționale”, care milita deschis pentru participarea
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
au proclamat crearea „Guvernului Provizoriu al Apărării Naționale”. Venizelos împreună cu amiralul Pavlos Kountouriotis și generalul Panagiotis Danglis au fost de acord să formeze un guvern provizoriu. Pe 9 octombrie, ei s-au mutat la Thessaloniki și și-au asumat conducerea „Apărării Naționale”, care milita deschis pentru participarea Greciei la efortul de război al Aliaților. Triumviratul mai sus menționat au format un guvern aflat în opoziție directă cu cel oficial de la Atena. Cei trei au fondat cu sprijinul Aliaților nu doar un
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Greciei, Creta și cea mai mare parte a insulelor Mării Egee. Practic, aceste regiuni erau „pământurile noi”, cucerite în timpul Războaielor Balcanice, unde Venizelos se bucura de un important sprijin popular, în vreme ce „vechea Grecie” rămăsese în cea mai mare parte promonarhistă. Guvernul Apărării Naționale a început mai apoi mobilizarea unei armate destinată frontului din Macedonia și, în scurtă vreme, s-a implicat în acțiuni militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. În lunile care au urmat după crearea guvernului provizoriu din Thessaloniki la sfârșitul lui
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
lor și au instituit o blocadă navală împotriva sudului Greciei, care era încă credincioasă regelui, provocând mari greutăți populației din această regiune. În iunie, francezii și britanicii au hotărât să invoce obligațiile lor de „puteri protectoare”, care promiseseră să garanteze apărarea constituținalității puterii Regatului Greciei, și au cerut regelui să abdice . Constantin a acceptat și, pe 15 iunie 1917, a plecat în exil, abdicând în favoarea fiului său Alexandru, (considerat de Aliați favorabil Antantei), și nu a fiului său mai mare și
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
creșterea activităților bandelor se datorează în primul rând atrocităților comise de unitățile Ustaša în Croația împotriva populației ortodoxe. Ustașii își comit faptele într-o manieră bestială nu doar împotriva bărbaților recrutabili, ci mai ales împotriva bătrânilor, femeilor și copiilor fără apărare. Numărul de ortodocși pe care croații i-au masacrat și pe care i-au torturat cu sadism până la moarte este de peste șapte sute de mii.” Regimul lui Pavelić nu a fost recunoscut oficial de Vatican, dar biserica nu a condamnat niciodată
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
parte din Coridorul IV Pan European, care ar trebui să facă legătura cu Asia. Cele două nave, Mangalia și Eforie, au fost oprite la țărm în august 2008, respectiv mai 2009. Statul român, printr-o decizie a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a decis ca cele două nave să fie păstrate în stare de funcțiune, având statut de „dotări strategice din punct de vedere militar”. În prezent feriboturile sunt ținute în stare de conservare și au fost scose la
CFR Ferry-Boat () [Corola-website/Science/321120_a_322449]
-
proprii. Tancul nu a fost acceptat de către Armata Română, fiind în prezent cunoscut sub numele de P-125 ("Prototipul 125"). La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, România a importat din Uniunea Sovietică 30 de tancuri T-72. Consiliul Apărării a decis, în baza raportului din 13.10.1972 privind doctrina națională de apărare, fabricarea unui tanc similar în țară, adaptat posibilităților tehnologice ale industriei de armament din România. La mijlocul anilor 1980 a început proiectarea noului tanc. Au fost realizate
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
numele de P-125 ("Prototipul 125"). La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, România a importat din Uniunea Sovietică 30 de tancuri T-72. Consiliul Apărării a decis, în baza raportului din 13.10.1972 privind doctrina națională de apărare, fabricarea unui tanc similar în țară, adaptat posibilităților tehnologice ale industriei de armament din România. La mijlocul anilor 1980 a început proiectarea noului tanc. Au fost realizate aproximativ cinci prototipuri (numărul exact diferă în funcție de sursă: 3, 5 sau 10 bucăți). Turela
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 2 noiembrie 1917, adoptată de guvernele Aliaților. Prin sus-numita declarație, britanicii se angajaseră să susțină fondarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei. Puterile aliate se angajaseră să se îngrijească de apărarea drepturilor civile și religioase atât a comunităților evreiești cât și a celor neevreiești din Palestina. Obiectivul oficial al instituirii sistemului mandatelor Ligii Națiunilor era administrarea teritoriilor ce aparținuseră defunctului Imperiu Otoman în Orientul Mijlociu începând cu secolul al XVI-lea. Mandatele
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
membre ale Ligii Națiunilor, nu a trebuit să-și expună poziția oficială față de legalitatea mandatului pentru Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la semnarea unor tratate individuale cu puterile mandatare pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor americani și pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în 1924 un act care trata opt probleme de interes pentru americani. Hotărârile Conferinței de la
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
-și expună poziția oficială față de legalitatea mandatului pentru Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la semnarea unor tratate individuale cu puterile mandatare pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor americani și pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în 1924 un act care trata opt probleme de interes pentru americani. Hotărârile Conferinței de la San Remo conțineau o clauză pentru apărarea drepturilor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în 1924 un act care trata opt probleme de interes pentru americani. Hotărârile Conferinței de la San Remo conțineau o clauză pentru apărarea drepturilor politice ale comunităților neevreiești. Proiectele textelor mandatelor pentru Mesopotamia și Palestina, ca și a tuturor celorlalte tratate de pace postbelice conțineau clauze pentru protejarea drepturilor minorităților religioase și naționale. Mandatele invocau jurisdicția a Curții Permanente a Drept Internațional în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a arătat foarte deranjat de angajamentul britanicilor pentru sprijinirea colonizării a 100.000 de evrei pe de-o parte, dar de refuzul lor de acceptare a recomandărilor comisiei. Britanicii au cerut sprijinul SUA pentru implementarea recomandărilor sus-numitei comisii. Responsabilii departamentului apărării al SUA afirmaseră cu ceva timp în urmă că ar fi fost necesară mobilizarea a aproximativ 300.000 de militari americani pentru sprijinirea britanicilor în lupta împotriva revoltei arabilor, pentru că permisiunea de emigrare acordată a încă100.000 de evrei urma
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
acord ca toate mandatele Ligii Națiunilor să fie trecute sub tutela Organizației Națiunilor Unite. Agenția Evreiască avea cunoștință despre prevederile Cartei ONU cu privire la aceste subiecte. Agenția a scris un memoriu destinat delegaților la Conferința de la San Francisco, prin care cerea apărarea clauzei care prevedea că tutela ONU nu poate afecta dreptul evreilor la un cămin național așa cum fusese prevăzut în Declarația Balfour și în textul mandatului pentru Palestina. Conferința a respins această cerere prin stipularea în articolul 80 a Cartei ONU
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Romană. Aceste reforme au amenințat marii proprietari de terenuri bogate din Italia. Într-una din cuvântările sale către cei nevoiași, a declarat: "„Fiarele din Italia au vizuini, au bârloguri unde se pot ascunde ; dar cei ce luptă și mor pentru apărarea Italiei n-au parte de nimic altceva decât de aer și de lumină. Ei n-au case, n-au așezări statornice și pribegesc împreună cu nevestele și copiii lor." Iar înaintea bătăliilor generalii îi mint când îi îndeamnă să lupte împotriva
Tiberius Gracchus () [Corola-website/Science/321193_a_322522]
-
intelectuali georgieni i-au scris lui Șevardnadze și liderului sovietic Leonid Brejnev pe această chestiune. În 1981, au avut loc cel puțin cinci demonstrații de masă în Georgia, în care s-a ridicat chestiunea abhază pe lângă alte probleme legate de apărarea limbii, istoriei și culturii georgiene. Protestatarii au cerut și eliberarea lui Avtandil Imnadze, singura persoană arestată în legătură cu evenimentele din 14 aprilie 1978, pentru că a filmat demonstrațiile studențești din Tbilisi. Deși Șevardnadze a reușit să satisfacă opinia publică fără a fi
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
care o reprezenta orașul Guernica și a enormei disproporții dintre capacitățile de ripostă a apărătorilor și violența atacului, acest bombardament a fost adesea considerat ca fiind unul dintre primele raiduri din istoria aviației militare moderne asupra unei populații civile fără apărare, și denunțat pentru aceasta drept un act terorist, deși capitala, Madrid, fusese deja bombardată cu puțin timp înainte, în mai multe reprize. Totuși, potrivit unor istorici, "Guernica" ar fi fost un obiectiv militar de primă importanță. Pío Moa, fost „extremist
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]
-
a fost și este considerat de opinia internațională ca o crimă de război întrucât nu au existat nici un fel de ținte militare, ci doar populație civilă. Este demn de menționat că Guernica era un oraș care nu dispunea de o apărare antiaeriană. Deși diplomații germani au căutat să-i facă răspunzători pe dictatorul spaniol Francisco Franco și pe José Antonio Aguirre, președintele republicii basce, minciuna a fost evidentă pentru toată lumea. În anul 1997, președintele german Roman Herzog a cerut scuze publice
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]