166,875 matches
-
literatura română. El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor și procedeul sinesteziilor. Este un contemplativ, un visător, care aduce în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
Giovanni Rotiroti, Udine, Campanotto editore, 1997; Mihai Eminescu, "La mia ombra e altri racconti", a cură di..., colecția Bibliotecă Universale Rizzoli, Milano, 2000. Volume de poezie: "În agguato" (în limba italiană, traducere de Alfredo Giuliani și Marin Mincu, cu o notă critică de Mario Luzi, editura Vanni Scheiwiller, milano, 1986); "Lazni traktat o jagnjetu" (în limba sârbă traducere de Maria Mutici și Miljurko Vukadinovici, editura Oktoih, Podgorica, 1999); "Drehung" (în limba germană, traducere de Christian W. Schenk, editura Dionysos, Kastellaun, 2002
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Alfredo Giuliani, „Perche îl papă calunnio Dracula?”, „La Repubblica”, 12 noiembrie 1992; Simonetta Bartolini, „Era amico del Magnifico e di altri umaniști”, „L’Independente”, 12 noiembrie 1992; Renato Minore, „Dracula, principe del dubbio”, „Îl Messaggero”, 16 februarie 1993; Ernestina Pellegrini, „Note șu "Îl diario di Dracula"”, „Inventario”, nr. 1, 1994; Roberto Carifi, „Ovidio nel vuoto della solitudine”, „La Nazione”, 27 mai 1997; Dario Fertilio, „Ovidio? Un poeta în fugă che non ne poteva piu delle donne”, „Îl corriere della seră”, 12
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
că scriitorul a reușit să „depășească natura”. La polul opus, modernistul Eugen Lovinescu s-a opus cu fermitate descrierilor unor peisaje primordiale, considerând că, deși a adoptat ideologia realistă, rivalul său era prea influențat de romantism. Atitudinea lui Lovinescu, după cum nota criticul Ion Simuț, se datora parțial faptului că Sadoveanu a avut de la început și de câștigat și de pierdut din înregimentarea sa temporară în sămănătorismul lui Iorga. În 1962, în cadrul revistei "Time" apare un articol în care scrie că stilul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ca pe „un tip superor de om, un om eroic”. El a mai adăugat că: „simplu, în sensul că acești oameni sunt mișcați de câteva dispozitive [care] coincid cu instincte fundamentale ale omenirii, [ei] sunt, în general, misterioși.” În aceeași notă, Sadoveanu creează, de asemenea, înțelepți populari, ale căror opinii cu privire la viata sunt de o natură umanistă naturii, și de multe ori descris în contrast cu principiile raționalismului raționalist ale culturii occidentale. Comentând pe baza acestui aspect, prietenul lui Sadoveanu, George Topîrceanu, credea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
noi" de Nicolae Filimon. În această revistă Odobescu își publică studiile "Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor", "Răsunete ale Pindului în Carpați" și "Poeții Văcărești". Tot în "Revista română" publică în 1862 "Psaltirea diaconului Coresi (note)" și "Câteva ore la Snagov (o călătorie arheologică)". În același an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Odobescu director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru "ad-interim", la
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
va publica aici, printre altele, două articole semnificative: "Cum suntem guvernați" și "Fiii poporului și sărăcia poporului", fiind prezentată, pe un ton patetic, starea de înapoiere și de mizerie a celor sărmani. Prin dezbaterea acestor probleme rurale, sunt dezvăluite primele note ale pamfletarului și ale politicianului de mai târziu. Continuându-și colaborarea la "Lupta", ziar condus de Gheorghe Panu, gazetarul probează o bună conduită critică. În 1888, Delavrancea se angajează ca redactor și colaborator la ziarele "Democrația" și "Voința națională", unde
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
În scurt timp, a fost numit, în mod excepțional, șef de cuib: După eliberarea din Lagărul de la Târgu Jiu, își reia serviciul, rămânând totuși în atenția Siguranței. În 31 iulie 1943 Grupa I din Corpul Detectivilor era informată printr-o notă informativă că Țuțea desfășoară în cadrul ministerului o "vie activitate legionară" și, ca atare, dispune verificarea informației ajungând la concluzia că "nota în cauză nu se verifică", iar Țuțea era apreciat ca fiind "o persoană serioasă, cu vederi largi".() După 23
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
serviciul, rămânând totuși în atenția Siguranței. În 31 iulie 1943 Grupa I din Corpul Detectivilor era informată printr-o notă informativă că Țuțea desfășoară în cadrul ministerului o "vie activitate legionară" și, ca atare, dispune verificarea informației ajungând la concluzia că "nota în cauză nu se verifică", iar Țuțea era apreciat ca fiind "o persoană serioasă, cu vederi largi".() După 23 august 1944, a avut contacte sporadice cu membri de frunte ai Mișcării Legionare. Astfel, potrivit unei declarații a lui Nicolae Pătrașcu
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
de a izbi pe burghez cu idila neacademică între un poet și o biciclistă. Tristan Tzara n-a făcut dadaism în românește. L-au urmat aici alții, dintre care cel mai fanatic a fost Sașa Pană, autorul multor volume fără notă precisă ("Echinox arbitrar", " Viața romanțată a lui Dumnezeu", "Cuvântul talisman", "Călătorie cu funicularul", etc.), din care se poate cita fără alegere, totul fiind uniform și inextricabil. Trece fantoma principesei otrăvite cu oleandru/Principesa a murit de parfum/ Principesa e ca
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
își afirmă înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind - între anii 1898-1904
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
martie 1925. PETICĂ 1927: Ștefan Petică",Poeme", București. PETICĂ 1938: Ștefan Petică, "Opere", ediție îngrijită de N. Davidescu, București, Editura Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1938. PETICĂ 1970: Ștefan Petică, "Scrieri," vol. I, Ediție îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii și variante de Eufrosina Molcuț, București, Scriitori Români, Editura Minerva, 1970, LXXXIII. PETICĂ 1974: Ștefan Petică, "Scrieri," vol. II, Ediție și studiu introductiv de Eufrosina Molcuț, București, Editura Minerva, 1974. PETICĂ 1994"': Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Cuvânt înainte, selecție
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: "Vis primăvăratec"” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Ilarie Chendi, într-un fragment din „Sămănătorul”, II, 34, din 24 august 1903, într-o notă explicativă, afirma: Reproducem acest interesant fragment din tragedia în patru acte "Frații," de d. Șt. Petică. Autorul a prezentat-o direcțiunei Teatrului Național și nu ne îndoim că va întâmpina cu toată bunăvoința pe care o merită”. POEZII APĂRUTE ÎN
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nr. 1131, 26 aprilie 1898. "Vasile Leonescu", semnat Sapho, IV, nr. 1132, 28 aprilie 1898. "Spre larg", semnat Șt. P., IV, nr. 1142, 29 aprilie 1898. "D. G. Panu", semnat Șt. Petică, IV, nr. 1134, 30 aprilie 1898. "O judecată - Note și impresii de la proces", semnat Sapho, IV, nr. 1135, 1 mai 1899. "La paradie", semnat Sapho, IV, nr. 11441, 1 mai 1898. "Un triumfător", semnat Sapho, IV, nr. 1136, 2 mai 1898. "Când vioarele au tăcut...," semnat St. P., IV
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Caton, II, nr. 274, 14 septembrie 1900. "D. Fanfaron", semnat Caton, II, nr. 275, 15 septembrie 1900. "Luxul și corupția," semnat Caton, II, nr. 276, 16 septembrie 1900. "Succes de gazetar", semnat Caton, II, nr. 277, 17 septembrie 1900. "Duioase note", semnată Narcis, II, nr. 278, 18 septembrie 1900. "Adevărat prieten," semnat Caton, , II, nr. 278, 18 septembrie 1900. "Haimanalele nopții," semnat Caton, II, nr. 280, 20 septembrie 1900. "Elevii în grădinile publice," semnat Caton, II, nr. 281, 21 septembrie 1900
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Dongorozi, Pamfil Șeicaru, Dr. P. Zosin, P. Crăescu, Eugeniu Speranția. <nowiki>*** Ștefan Petică, Editorial în</nowiki>„Românul”, 25 octombrie 1904, fără semnătură. <nowiki>***</nowiki> "Comemorarea lui Ștefan Petică", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15nov. 1924, p. 1. <nowiki>***</nowiki> "Note răslețe de sociologie și filozofie (Amănunte necunoscute din viața și opera poetului Ștefan Petică"), în „Ateneul cultural”, I, nr. 9, nov. 1925, p. 141. <nowiki>***</nowiki> "Ideologia literară a lui" "Ștefan Petică, "în "Ethos", Iași, nr. 1, 1944, pp. 31-37
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1997: Ștefan Andronache, "Ștefan Petică: Biobibliografie", Tecuci, Biblioteca Municipală „Ștefan Petică”, 1997. ANDRONACHE 2001: Ștefan Andronache, "Ștefan Petică. Tecuciul depărtat", în „Amintiri dintr-un oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în „Amintiri dintr-un oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan Petică", în „Ateneu”, III, nr. 1, ianuarie 1966, p. 13. BABEȘ 1934: G. Mihai Babeș, "Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Dragomir, "Ștefan Petică (Epiloguri)", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, st. n. 7 noiembrie 1904, st. v. 25 octombrie 1904, p. 271. DRAGOMIRESCU 1925: Mihail Dragomirescu, "De la misticism la raționalism", Tipografiile române unite, București, 1925, p. 393. DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Note biografice", în „Universul literar”, XLV, nr. 33, 11 august 1929, p. 515 DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Un prinț al poeziei: Ștefan Petică - Douăzeci și cinci de ani de la moartea lui", în „Universul literar”, Anul XLV, nr. 33, 11 august 1929, pp. 514-515
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
35-38. KARNABATT 1921: D. Karnabatt, "Discipolii maestrului", în „Renașterea română”, III, nr. 625, 23 martie 1921, pp. 1-2. KARNABATT 1944: D. Karnabatt, "Boema de altădată, Ștefan Petică", Tip. Vremea, București, 1944, p. 90, 109, pp.111-132. LĂZĂREANU 1929: Barbu Lăzăreanu, "Notele zilnice ale lui Ștefan Petică", în „Adevărul literar și artistic”, IX, seria II, nr. 464, 27 octombrie 1929, p.6. LĂZĂREANU 1932: Barbu Lăzăreanu, "Tristul poet, Ștefan Petică", în „Vremea”, V, nr. 243, 26 iunie 1932, p. 7. LOVINESCU 1940
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Țara de Jos”, I, nr. 11-12, 15 decembrie 1924, pp. 217-218. MOLCUȚ 1970: Molcuț, Eufrosina, "Studiu introductiv" la "Scrieri," Editura Minerva, București, Seria Scriitori români, VII-LXXXII, 1970. MOLCUȚ 1974: Molcuț, Eufrosina, "Ștefan Petică, Scrieri", I, II, ed. îngrijită, studiu introductiv, note și variante de Eufrosina Molcuț, seria Scriitori români, Editura Minerva, București, 1974. MOLCUȚ 1980: Zina Molcuț, "Ștefan Petică și vremea sa", București, Ed. Cartea Românească, 1980. MOLCUȚ 1983: Zina Molcuț, "Simbolismul european"," "I-II, introducerea editorului, Editura Albatros, București, 1983
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
poeme în proză și versuri)", în « Florile dalbe », I, nr. 4, 15 februarie 1919, p. 64. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "În disprețul contimporanilor", în « Ateneul literar », Bacău, I, nr. 5, iulie 1925, pp. 1-3. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică: note biografice, amintiri, scrieri, valoarea operei poetice, caracterele poezieipeticiane." Gr. Tabacaru, Ed. I., Tecuci, Editura Librăriei Dimitrie C. Patron, 1925. TOMESCU 2006: Ana-Marina Tomescu, "Barbu Fundoianu, Ștefan Petică - personalități cu orgoliul singularității / Barbu Fundoianu, Ștefan Petică - Personalities with the Pride of
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1912, pp. 103-107. TUTOVEANU 1912: George Tutoveanu, "O lămurire", în „Freamătul”, II, 1-3, Bârlad, ianuarie-martie 1912, p.77. TUTOVEANU 1912: George Tutoveanu, "Ștefan Petică", în „Freamătul”, Bîrlad, II, nr. 1-3, ianuarie-martie 1912, pp. 3-17. TUTOVEANU 1912: Tutoveanu, George, "Ștefan Petică, notă biografică", în „Freamătul”, II, nr. 1-3, Bârlad, ianuarie-martie 1912, pp. 46-47. TUTOVEANU 1925: George Tutoveanu, "Ștefan Petică "(reproduce parțial articolul din „Freamătul”), în „Miorița”, III, nr. 5-6, Galați, ianuarie 1925, pp. 100-104. TUTOVEANU 1929: George Tutoveanu, "Ștefan Petică" (reproducere din
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
compozitori. Fugile sunt exemple de tratare liberă a schemelor formale, modele de exprimare artistică a unui bogat conținut de trăiri și, totodată, lucrări lipsite de ornamentația încărcată și greoaie a stilului baroc. Simplitatea severă, dinamismul dezvoltării și măiestria formei sunt notele caracteristice ale noului stil polifonic bachian. Clavecinul nu mai era capabil să răspundă aspirațiilor muzicii lui Bach. Instrumentul "Hammerklavier" al lui Gottfried Silbermann (1683-1753), realizat în deceniul al doilea, era o perfecționare a pianofortelui creat în 1720 de Bartolomeo Cristofori
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Voiculescu, sub numele conspirativ "Felix", cu Securitatea ca poliție politică. Verdictul a fost confirmat și de Justiție, așa cum prevede legea, Curtea de Apel București respingând în 5 februarie 2010 contestația senatorului. Curtea de Apel a justificat decizia prin faptul că notele informative au lezat drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor urmăriți. Conform CNSAS, prima oară când Voiculescu a fost recrutat de Securitate a fost în 1970 sub numele de cod „Mircea”, când i s-a dat misiunea de a colecta informații
Dan Voiculescu (politician) () [Corola-website/Science/297701_a_299030]