4,962 matches
-
care iubita servește ceaiul, cântă la clavir sau citește „ceva de la poluri”, ca în poemul Decembre. Instalat în fotoliu, lângă soba în care trosnește focul, poetul contemplă prin geamuri peisajul polar de afară și ascultă vijelia. Moment de liniște, de împăcare cu lumea din afară și de calm interior. Chiar și obiectele, până acum apăsătoare, doborâte de singurătatea lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă mi-s sfinte”. Zăpada (element, în genere, negativ, obstacol în calea spiritului și sursă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
socială” a vremii - Bal la Făgădău (premiera în august 1946, regia Sică Alexandrescu), „comedia lirică” Voiaj în Noua Caledonie (jucată în 1947, la Cluj), Iarbă rea (1948), Recolta de aur (1949), Pentru fericirea poporului (1951; în colaborare cu Nicolae Moraru), Bulevardul împăcării (1952) etc. Membru al PCR din 1945, al Comitetului Central între 1965 și 1974, făcând parte din delegația țării la ONU în 1957, primind Premiul de Stat în 1951, cunoaște apogeul carierei sale în decembrie 1973, când are loc, în
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
și uneori chiar de durată (Mielul turbat s-a jucat, în 25 de ani, de mii de ori, ca și Opinia publică, montată și în străinătate. Primele piese ale lui B. - Bal la Făgădău, Iarbă rea, Recolta de aur, Bulevardul împăcării - sunt de-a dreptul îndatorate lui I. L. Caragiale și lui Tudor Mușatescu, prin actualizarea, în beneficiul unui inventar de idei propriu epocii, a câtorva elemente dramatice de succes: atmosfera electorală care se încheie în concordie generală, liricizarea psihologiei omului simplu
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
1946; Sufletu’ arendășoaiei, București, 1949; Vocea Americii, București, 1949; Viața învinge (în colaborare cu Dinu Negreanu), București, 1950; Voința de pace a popoarelor nu poate fi înfrântă, București, 1951; Pentru fericirea poporului (în colaborare cu Nicolae Moraru), București, 1951; Bulevardul împăcării, București, 1952; Iarbă rea, București, 1952; Pamflete, București, 1952; Cântecul libertății, București, 1953; Teatru, București, 1953; Mielul turbat, București, 1954; Arcul de triumf, București, 1955; Recolta de aur, București, 1957; Rețeta fericirii sau Despre ceea ce nu se vorbește, București, 1957
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
acceptarea sau negarea trecerii anilor, ci în imposibilitatea de a se împăca cu vreuna dintre cele două atitudini posibile: fuga din propriul timp („De cați în urmă, / stâlp te faci, de sare / Trecutul arde, / fugi, hai fugi mai tare”) ori împăcarea cu gândul că viitorul nu poate aduce mai mult decât a fost („Cad frunză moartă, galbenă pe lut / cântându-mi viitorul din trecut”). Poet al contrastelor, B. conjură și amenință pe rând, oferă, unul după altul, spectacolul comedianului și pe
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
și de război, Chișinău, 1944; Poeme de dincoace, Brăila, 1947; Decastihuri, București, 1968; Vinovat pentru aceste cuvinte, București, 1972; Argumente împotriva nopții, București, 1976; Micul meu atlas, București, 1976; Echivalențe, București, 1978; Imn pentru flacăra fără sfârșit, București, 1982; Gestul împăcării, București, 1983; Toată țara-i școala mea, București, 1989; Memorii optimiste. Evocări și versuri din închisori, București, 1992; Poemele cumplitului canal, București, 1992; Lacrimi pentru Basarabia, București, 1995; Ceasuri fără minutare. Poeme din închisoare, București, 1996; N-aveți un surâs
CIURUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
Ceea ce s-a spus deja în subcapitolul privind clasificarea pacienților pe tipuri trebuie luat în considerație și aici, experiența arătând că acești pacienți pun mai mult accent pe rezultatele cosmetice decât pe reușita tehnică și funcțională. Întotdeauna apare aici problema împăcării speranțelor și pretențiilor subiective ale pacientului - „în sfârșit, dinți albi și frumoși, într-o gură bătrână!” - cu posibilitățile obiective și situația lui financiară. În cazul protezelor parțiale trebuie acordată o mare atenție gradului de instruire a pacientului în problema igienei
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ostatic la Curte. ACT[UL] III SC[ENA] I. Vin ostaticii și văd pe Pepelea cu mătura-n mână, îl salută. Scenă comică. Veroni îmbrăcată băiețește ca ostatic. Vrea să se despartă de Bogdan căci e fată săracă. Nu astfel. Împăcare. Vin delegațiunile din toate părțile Moldovei. El le arată pe mireasa lui. Trâmbițe. Capăt. {EminescuOpVIII 91} [ PERS0ANELE ] BOGDAN-DRAGOȘ BOIERUL DIN M[OARA GUZANILOR] SOȚIA LUI VERONI PAHOMIE arhiereul din Rădăuți PEPELEA STROLEA scutierul b[oierului] d[in] M[OARA] G
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
VODĂ, TOADER BĂLAN, ȘTEFAN VULPE] [VODĂ] Cum te cheamă și ce pricină ai? [TOADER BĂLAN] Mă cheamă Toader Bălan și mă judec pentru împresurarea ce pătimește un loc al meu despre megieși. [VODĂ]1 (dîrz)Ce te judeci cu megieșii? împăcare nu se poate? Pentru fiece lucru de nimic, la Domnie, ha? Ce socotiți voi, că altă treabă n-am decât să vă număr prunele din grădină? [TOADER BĂLAN] M-aș împăca bucuros M[ăria] Ta, numai nu vrea s-audă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poate? Pentru fiece lucru de nimic, la Domnie, ha? Ce socotiți voi, că altă treabă n-am decât să vă număr prunele din grădină? [TOADER BĂLAN] M-aș împăca bucuros M[ăria] Ta, numai nu vrea s-audă megieșii de împăcare și sunt mulți. [VODĂ] (vornicului, încet) Cercetează bine pricina lui... pare un sarac drept. (tare) Locul n-ar mai pătimi, dar poate tu să-i pătimești pierderea lui. [TOADER BĂLAN] Cum o fi voia M[ăriei] Tale. [VODĂ] Dar tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și totuși... în fine îndreptai privirea asupra lui don Caldero... fața sa întunecată era mai palidă decât totdeuna... el era ca un cadavru și numai ochiul său întunecat zăcea necontenit asupra mea. - Astăzi e 12 august, murmură el înaintea sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ solemn învoiala. Împăratul trimise acuma pe Alexie, cel mai în vârstă ginere ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această solie de pace și, în puterea împăcării giuruite, să-l poftească prietenos în tabăra curții pentru o convorbire. Acesta, neavând nici un prepus, urmă invitarea, dar în vremea vizitei fu prins după porunca împăratului, care-și uită de jurământ, aruncat în temniță și pus în lanțuri. Se-nțelege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din Thessalonic ce i se adusese, Ioannițiu serbă cu bucurie un triumf, nemeritat îndealtmintrelea, căci nu-l câștigase el însuși. Cu toată marea putere de acțiune și vitejia sa, regentul Enric era de firea lui om blând și dispus spre împăcare, încît pe de o parte el, pe de alta ajutoarele de oaste și de bani din Europa apuseană, aduseră în șovăitoarea poziție a latinilor oarecare consolidare și îndreptare; dar cauza lor câștigă și mai mult încă prin respingătoarea și imprudenta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Manoil Comnen (Angelos), fratele despotului Teodor, părăsi asemenea priveliștea lumii acesteia, precum pomenirăm mai sus, succesiunea și domnia în Tessalonic trecu în mînile nepotului său Mihail, fiul lui Ioan Asan și al Irinei Comnena (Angelos). În acest chip se făcu împăcare și pace între rudele lui Asan, cari erau pe de o parte despotul Teodor Angelos, al cărui fiu Ioan își apropriase în Tessaloniki titlul și demnitatea unui împărat, apoi despotul Constantin Angelos, iar pe de altă parte Mihail Asan, nepotul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de împăratul cu bunăvoință, prietenie și onori, Uroș alcătui cu dânsul condițiile de pace, între cari cea dentîi și cea mai însemnată era ca bulgarii să cedeze romeilor cetatea Tzepaena, drept care Uroș dete și primi făgăduința că se vor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dentîi și cea mai însemnată era ca bulgarii să cedeze romeilor cetatea Tzepaena, drept care Uroș dete și primi făgăduința că se vor mănținea reciproc vechile granițe între amândouă țările, și fiindcă amândouă părțile întăriră tratatul de pace cu jurământ solemn, împăcarea era în faptă făcută și potrivită cu dorința și trebuințele amândurora. Când Uroș, îndeplinindu-și opera păcii, își luă rămas bun de la tabăra împărătească, împăratul îl încărcă cu scumpe daruri de onoare, a căror valoare se suia la 20000 de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și primind oferta, le dete în sfârșit voie să se întoarcă la anul 1286. Astfel românii, maltratați și chinuiți fără de vină, se văzură pe deasupra osândiți de-a-și răscumpăra de la împăratul pe bani mulți mântuirea de relele lor, adecă dreptul comun. Împăcare și alianță între Terteres și împăratul. Ca o despăgubire foarte la îndemînă pentru neliniștele de la hotară ce se-ntîmplau pe atunci, a fost pentru împărăția romeică împăcăciunea cu Terteres, care a izbutit cu toate stavilele ce-i stăteau în cale și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
săbiei. Când se născu în urma acestora o ceartă serioasă pentru posesiunea Basarabiei între regii din Polonia și Ungaria pe de o parte și Tartarhanul Usbeg pe de alta, papa Benedict XII adresă o scrisoare prietenoasă Tartarhanului, propuindu-i mijlocirea sa pentru împăcarea certei și rugîndu-l să revie de la intenția de-a ataca cele două regate. Nu era ceva estraordinar, ci tocmai în spiritul chemării Scaunului roman de-a se folosi și de această ocazie pentru încercări de convertire asupra Tartarhanului. Pretențiile de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izbutit de-a-și scăpa aproape toată oastea sa mai întîi la munte, apoi noaptea pe malul drept al Dunării. Nemaifiind supărat de inamic pe câmp limpede, Sigismiund înainta mai înlăuntrul țării, trecu Dunărea, luă Nicopoli și încheie cu aceasta campania. Împăcare și alianță cu Sigismund. Luarea Nicopolei Progresele neoprite ale armelor osmane sporiră în Ungaria. ca și în Valachia îngrijirea pentru existența proprie, căci Baiazid I, luând Silistra în anul 1394, resmulgînd ungurilor Nicopole, Vidinul și Șiștovul, ducând cu sine prins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alianță în contra poftelor de agresiune ale regelui maghiar Sigismund. Petru Mușat, părăsind priveliștea lumii, lasă în urmă-i cinci fii din căsătorie legitimă și cu drept de-a-l moșteni: Roman, Ivașcu, Vilcio, Iuga și Alexandru. Ștefan I Voievod. Război și împăcare cu Ungaria. Acum Moldova ne prezintă priveliștea uricioasă de frați și veri învrăjbiți, care nu numai că se subminează cu răutate unul pe altul și se dușmănesc, ci se și oștesc pe față unul împrotiva altuia chiar cu ajutor străin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
același timp să fii abandonat entuziasmului și să fii cu toate astea și precaut (besonnen). Aceste antiteze (Gegensatze), cari nu se urmează doar, ci să pătrund într-una una pe alta, formează viața cea mai intrinsecă a artistului dramatic, și împăcarea lor este actul propriu al creațiunei. Această arte reîntoarsă la natură și natură înălțată la arte a ascuns în sine, după cum (s-a arătat) rezultă din arătarea noastră, aceste două trepte dentăi ca pe două momente a unei dezvoltări mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl aduc la realitate cu siguranță desăvârșită prin o dominare necondiționată asupra tuturor mijloacelor lor. Ba încă poate că o conștiință care-ar pătrunde până-n detalii mai curând ar răpi câte ceva din frescheța și originalitatea reprezintărei în loc să-i adaoge; pentru că împăcarea absolută [a] unor asemeni antiteze, ca acelea a simțitului și-a cugetatului, îi pare eterogenă naturei femeiești în genere, o natură în care însuși supremul cugetărei sale are mai mult caracterul unei inspirațiuni și-a unei intuițiuni decât a unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne duc adeseori până la confiniile estreme a tot ce e reprezintabil, pentru că aparițiunea lor întreagă ne ridică îndată asupra prepusului cumcă lucrează numai o forță a naturei și cumcă domnește numai afectul. Noi vedem și gustăm în ele totdeuna o împăcare..... dintre natură și arte, dintre cugetare și simțământ. Și aicea se arată ca un criteriu al creatoricului că artistele reprezentative de rangul întîi insuflă adese, până [și] figuril[or] poetice subordinate, din izvorul propriu de simțire și intuițiune, o viață
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-o frumoasă viață organică recitațiunea și cu elocința fizică. Dezvoltarea acestui al treilea stadiu, rezultatul celor două momente unilaterale dintâi, ni arată artea dramatică în adevărul și frumusețea ei, în care amândouă vin la drepturile lor absolute și la împăcarea lor deplină. Conceptul reprezintațiunei dramatice câștigă așadar în ea realitatea sa deplină, și opera poetică cea mai pătrunzătoare și mai naltă sensibilizare a sa. PARTEA SPEȚIALĂ (PARTEA APLICATĂ) DIVIDEREA PĂRȚII SPEȚIALE Fiindcă reprezintațiunea dramatică are de mediii al realizărei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a sări în sunete laterale cari șterg caracterul literei și, a doua, de-a face sunetele articulate atât de cursiv ca pronunția să poată urmări ușoară și liberă toate împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]