3,383 matches
-
coboară În adâncurile ființei, „drenând ego-ul”, Într-o suprapunere a misterioaselor canale genetice, care leagă prezumtivul pacient de o Întreagă genealogie a demonismului. Pentru eroul romantic, sinuciderea Înseamnă ieșirea firească din scenă, deznodământul căruia nu numai că nu i se Împotrivește, dar În direcția căruia lucrează cu tot dinadinsul. Eroul modern pare să se opună fatalității, cu atât mai mult cu cât el o percepe cu o minte rece, cu o luciditate adeseori Înspăimântătoare. Este tocmai barajul care separă două lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un diavol șugubăț care insufla sete bețivilor"247. Ar trebui așadar să se bucure de priză la cititori, mai ales că aceștia urmăreau cu nerăbdare aparițiile ce ieșeau din sfera de dominație a bisericii, ba chiar îndrăzneau să i se împotrivească și să o ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este ușor să înceapă de la zero, nici măcar în țara de origine. Capitolul 3 Prezentarea anumitor abordări mentale greșite ale românilor din Italia Există totuși și un revers al medaliei. Trebuie să recunoaștem că, adesea, însuși românii sunt cei care se împotrivesc integrării. În multe situații, comunitatea tinde să se închidă în propria carapace și să reproducă mecanisme de agregare identitară deosebit de puternice care împiedică existența unor contacte durabile cu italienii. Claudia Brunetto a documentat, într-un articol deosebit de interesant publicat în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
dominantă și, conform majorității celor care l-au cunoscut, a trăit el însuși în acord cu principiile pe care le-a susținut. În viziunea scriitorului, care vedea în minciuna ideologică răul fundamental din sistem, fiecare om este dator să se împotrivească minciunii, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul său: Și tocmai aici stă cheia eliberării noastre, ignorată de noi, cea mai simplă și cea mai accesibilă: neparticiparea personală la minciună! Minciuna să acopere totul, minciuna să stăpânească totul, dar nu pe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este I.V. Stalin "și noi împreună cu el". Puterea sovietică s-a consolidat, spune Soljenițîn, datorită consimțirii tăcute a întregii societăți la minciună. Până ca societatea să înțeleagă ce se întâmplă și care sunt dimensiunile răului, deja nu se mai putea împotrivi, deoarece devenise foarte vulnerabilă, iar teroarea se instalase pe deplin. Soljenițîn vrea să transmită vie mărturia despre suferința umană provocată de regimul totalitar. Demascarea nu vizează doar regimul stalinist, ci regimul comunist sovietic în ansamblu. Ceea ce a înțeles Soljenițîn este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
le primește la niște cerințe pe care se consideră îndreptățit să le emită. Este relevantă în acest sens scena în care Rusanov pretinde să se stingă lumina în salon, deși urmează să se aducă medicamentele. Singurul care "îndrăznește" să se împotrivească este tocmai Kostoglotov, provocând indignarea nemărturisită și neputincioasă a lui Rusanov: Pavel Nikolaevici simți că se sufocă, deși crezuse că s-a obișnuit cu atmosfera din salon. În douăzeci de minute, acest mitocan ar fi trebuit externat din spital și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să nu intre în conflict cu spiritualitatea creștină, care desacralizase orice putere umană și demitizase orice om, solicitând respectul pentru fiecare om, indiferent de națiune sau condiție socială. În anul 295, tânărul creștin Maximilian, înrolat la Theveste, în Africa, se împotrivea prestării serviciului militar refuzând sacramentum militiae și aducând pentru aceasta motivații etico-religioase. Acest episod poate fi luat ca, un simbol al unei atitudini mult mai generale a creștinilor față de structura militară. Uciderea tânărului recrut ne arată amploarea sugestivă a antimilitarismului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vreme, în Biblie, de autorul Proverbelor: Teme-te de Dumnezeu și de rege (Prov 24, 21). Aparent, afirmației lui Isus: Pune-ți sabia în teacă; pentru că toți cei care scot sabia, de sabie vor pieri (Mt 24, 52), i se împotrivește o alta: Acum cine nu are desagă, să-și ia și tot astfel și pungă; și cine nu are, să-și vândă haina, și să-și cumpere o sabie (Lc 22, 36). Deși Isus ne vorbește alegoric, ne face să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
1Pt 2, 13-20), sfântul Paul este clar și explicit în respectarea legilor și supunerea față de autoritățile civile. Nu înaintează nici o restricție față de legile de respectat, fiindcă toate acestea, care investesc activitatea umană, sunt vrednice de observat, cât timp nu se împotrivesc drepturilor divine, situație în care, potrivit învățăturii Apostolilor trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fap 4, 19 și 5, 29). În discursurile despre situația politică a vremii, ne vorbește ca cetățean roman și nu ca iudeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Scriind credincioșilor din Roma, față de care arată multă simpatie, le spunea că: Tot sufletul trebuie să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osândă. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Roma, față de care arată multă simpatie, le spunea că: Tot sufletul trebuie să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osândă. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că: Tot sufletul trebuie să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osândă. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voiești, deci, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea (Rom 13, 1-3). Fără îndoială, aici, ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
convertire. Tot aici se evidențiază verbul katalambáno, care pune accentul pe puterea persuasivă a adevăratei gnoze capabile să cucerească pe deplin individul, răsturnându-i valorile etice. În aceste condiții, comandantul pământesc își pierde valoarea de referință (dacă dispozițiile sale se împotrivesc conștiinței) pentru soldatul creștin, fiind înlocuit de cel ceresc (autorul conștiinței umane) care dirijează comportamentul omului, îndreptându-l spre ceea ce este drept. Adversitatea sa față de mentalitatea războinică se poate vedea în Paedagogus (Paidagogos), III, 11, 59, 2, de unde aflăm că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întinde curse, nu este ceva care interesează nicicum dreptatea, așa cum și Iosua a întins curse locuitorilor cetății vrăjmașe Ai și a fost lăudat de Dumnezeu. În fața obiecției care i se aducea referitor la preceptul lui Isus de a nu se împotrivi răului, de a nu face rău celui care săvârșește răul și de a suporta cu blândețe și umilință ofensele primite, Augustin răspunde că este bine să nu te împotrivești răului și să nu te lași învins de mânie și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se aducea referitor la preceptul lui Isus de a nu se împotrivi răului, de a nu face rău celui care săvârșește răul și de a suporta cu blândețe și umilință ofensele primite, Augustin răspunde că este bine să nu te împotrivești răului și să nu te lași învins de mânie și de spiritul de răzbunare atâta timp cât nu se aduce vătămare propriei persoane și propriei demnități. În timp ce Isus prin porunca sa nu intenționa să anuleze datoria cetățeanului de a apăra binele comun
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
echilibrată a Bisericii față de legea morală era foarte restrânsă pentru gnostici, dar prea largă pentru montaniști. Din acest motiv, atât unii cât și ceilalți nu puteau să rămână supuși Bisericii, întrucât impunerea disciplinei sale în domeniul moral și doctrinar se împotrivea esenței ereziei lor. Necesitatea unei alegeri libere de a gândi și acționa i-au determinat pe gnosticii să se îndrepte spre o lumea culturală a filozofiei greco-romane, iar pe montaniști să descopere o biserică fără ierarhie ori impunere de legi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oameni cu o credință nouă și răufăcătoare. Altminteri nu se poate explica îndemnul continuu al Apostolilor spre obediența și fidelitatea creștinilor față de autoritățile civile și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt creștini, iar aceasta va fi spre gloria lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credință nouă și răufăcătoare. Altminteri nu se poate explica îndemnul continuu al Apostolilor spre obediența și fidelitatea creștinilor față de autoritățile civile și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt creștini, iar aceasta va fi spre gloria lor, și nu pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care emitea apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți creștini au cedat în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau apostați, renegați. Creștinii care s-au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa mărturisitorului sau a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iar unii chiar și a morții. Deși se crede că epurarea soldaților creștini din rândurile armatei a început atunci când Dioclețian a trimis scrisori către guvernatorii provinciilor, poruncindu-le să constrângă soldații la sacrificiile păgâne, iar cei care s-ar fi împotrivit, să fie îndepărtați din serviciul militar, sau, că, cezarul Galerius, fiul unei preotese păgâne fanatice, l-ar împins pe Dioclețian la declanșarea persecuției, de fapt, motivele reale ale persecuției au fost diferite și determinate de provocarea anumitor comportamente militare (aruncarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a pornit persecuția împotriva trupelor prin verificarea și epurarea lor, le-a lăsat să aleagă una din două: ori să rămână ascultători (vechii rânduieli, n. trad.) și atunci își pot păstra poziția și gradele câștigate în armată, ori, în caz că se împotrivesc poruncii (de a jertfi idolilor, n. trad.), să le piardă. Atunci foarte mulți ostași din împărăția lui Cristos au preferat, fără ezitare și fără să mai discute, mărturisirea lui Cristos în schimbul măririi aparente și bunăstării avute înainte. Consecința acestor acțiuni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acestei lumi, pe unde am fost văzut rătăcind timp de douăzeci și șase de ani, nu am fost prezentat superiorului meu ca un criminal și nici ca un om certăreț. De șapte ori am participat la război, nu m-am împotrivit niciodată cuiva cu autoritate peste mine și nici nu am maltratat pe vreunul supus mie. Împăratul nu m-a văzut niciodată greșind, și acum crezi că eu, care am fost aflat fidel de atâția oameni perverși, aș putea fi aflat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Să-ți amintești promisiunile pe care Domnul a binevoit să le facă cândva și pe care le va păstra acum în voi. Trebuie să recunoașteți că voi doi sunteți niște creștini desăvârșiți, și, pentru aceasta fericiți“. Însă soția lui se împotrivea plângând și-l trăgea înapoi. Atunci Marcianus îi spuse lui Zotikos: „Oprește-mi soția!“.Astfel, martirul a rămas liber și Zotikos a continuat să o țină pe loc. Imediat ce a ajuns la locul stabilit, Marcianus privi împrejur și din mulțime
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
constrângă creștinii să aducă sacrificii idolilor. Luând loc în tribunal, printr-o hotărâre vrednică de dispreț, a stabilit să-i cinstească pe cei care i s-ar fi supus și să-i pedepsească pe cei care i s-ar fi împotrivit. Pe când își îndeplinea oficiul cu multă râvnă împotriva tuturor celor încrezători în Dumnezeu, voia să-i constrângă să aducă sacrificii, printre alții, și pe preafericitul Ferreolus. El nu era un soldat efectiv, ci doar îmbrăca ținuta militară, pentru că fiind creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ai conviețuirii pașnice, respectuoși față de tradițiile seculare, devotați împăratului și supuși autorităților legitime, cetățeni foarte buni, soldați disciplinați și valoroși: acestea nu constituiau pentru ei o renunțare la credință, o contradicție între viața interioară și cea exterioară. Dar s-au împotrivit atunci când au fost siliți să comită acte de idolatrie, asumând atitudinile categorice și specifice ale obiectorilor de conștiință. Din acest motiv îi vedem îndrăzneți, vorbitori, cu mintea lucidă, prompți și preciși în răspunsuri, plini de curaj și de tărie în fața
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]