2,778 matches
-
lipsesc duminicile de la biserică, să citesc cărțile sfinte și să respect cele zece porunci. Mi-a scris pe o hârtiuță câteva numere de capitole din Biblie, pe care să le citesc de urgență și apoi, tămâindu-mă bine de jur împrejur și făcând de nenumărate ori semnul crucii, s-a ridicat și a ieșit. Am părăsit casa parohială năucită, de parcă primisem o măciucă în cap, și cu coada între picioare, ca și cum aș fi fost chemată la cancelarie și directoarea școlii mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
câștigat, când mai lesne, când mai greu, a adunat, puțin câte puțin, serviciul, la calea ferată, fiindu-i În favoare, și a reușit, prin ani, săși asigure pentru mai târziu o frumoasă vilă, cu o grădină de aproape un hectar, Împrejur, și o luxoasă mașină mică. Pe negândite i-a sosit și lui, ca, de altfel, fiecărui individ, căruia viața nu i-a dat cu paharul ca să-i ia cu carul, ci, pic cu pic, pe Îndelete și cu mult calm
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
anii de facultate. La universitatea de marină. De marină militară. Disciplina de acolo a fost un suport extraordinar, pentru el, În a-și măiestri nevăzuta meserie, pe care și-o perfecționa, În continuu, și anume, meseria de a domina totul Împrejur. Faptul a fost lesne continuat. Și, surprinzător, apreciat ca atare. Însărcinări deosebite, cu și fără risc, dar, deosebit de importante, Îi erau, cu nelimitată Încredere, date spre soluționare. Probleme dintre cele mai Încâlcite - el reușea, ca nimeni altul, să le descîlcească
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tot, de ureche: dar, să mă ierți, că nu am banii la mine, Însă, nici o grijă. Nici o grijă, Îi ia, el, aproape, sintagma din gură; nici o grijă, repetă, În timp ce-i caligrafie autograful, fără să fie atent la ce se Întâmplă Împrejur. Dar, se Întâmpla, oare, ceva, Împrejur? Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ierți, că nu am banii la mine, Însă, nici o grijă. Nici o grijă, Îi ia, el, aproape, sintagma din gură; nici o grijă, repetă, În timp ce-i caligrafie autograful, fără să fie atent la ce se Întâmplă Împrejur. Dar, se Întâmpla, oare, ceva, Împrejur? Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se pare, cu un minuscul buchet de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
îndreptat spre noi și nu știu de ce mi s-a adresat mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a confundat cu el. „Domnule Camus, ați luat premiul Nobel !” a reușit să șoptească insul după care a făcut stînga împrejur și s-a eclipsat, total epuizat, ca și cum ar fi fost mesagerul de la Maraton care anunță victoria grecilor împotriva perșilor și apoi se prăbușește mort. Camus s-a făcut alb la față, și-a mușcat buzele și mi-a spus, fără
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Bernard ? — mi se pare, dacă nu mă înșel... Doamna Warnotte îl privi cu o reală expresie de îngrijorare. Ce aveți, domnule Bernard ? Vă este rău ? — Doamnă, mai este cineva la mine în cameră, reuși să strige Bernard făcînd imediat stînga împrejur. începu să urce cu un pas hotărît scările urmat de doamna Warnotte. Din întreaga ființă a lui Bernard emana o panică atît de evidentă, încît doamna Warnotte simți că trebuie să-l creadă. ajunși în fața patului, Bernard fu incapabil să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așa cum am mai spus, ar trebui să fie însușită de mulți consacrați și consacrate căci, fiind însuflețită de nebunia pentru evanghelie, ne invită să ne debarasăm de mândria perfecțiunii pentru a fi în stare să ne recunoaștem păcătoși iertați: «tăiat împrejur în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin; evreu dintre evrei; după Lege, fariseu; după zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce privește justificarea care vine din Lege, fără cusur» (Fil 3,5-6). Nu de puține ori se întâmplă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se întindea aproape de la un capăt la altul al odăii, cu două bănci laterale. Masa și băncile, din blană groasă de stejar, erau lucrate în stil țărănesc, cu încheieturi de așchii. Cuiere de lemn și blidare acopereau pereții de jur împrejur, pline de căni și bliduri țărănești de toate tipurile. O mare plită țărănească cu cuptor, într-un colț, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsită cu căni albastre de format mai mare, iar plita
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor, ca o tejghea, dovedeau că fusese o brutărie. Între cele două case, ar fi trebuit să fie un gard, dar nu era decât o poartă în aer, într-o parte. Curtea avea înfățișarea unui han cu case de jur împrejur, vechi și cu încăperi ce se ghiceau prea mari. Latura din fund a patrulaterului avea o tindă pe stâlpi de lemn, prefăcută în geamlâc. Curtea era plină de butoaie, de doage, de scânduri scurte de stejar, de papură, fiindcă într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bărbos, mai mult bătrân, îi strigă: - Intră înapoi, Fany, de ce ieși dacă tu n-ai pantofi? Ce să-ți fac eu dacă n-ai pantofi? Ce să caute domnul? întrebă apoi bătrânul pe Felix, în vreme ce numeroase capete apărură de jur împrejur la ușile și ferestrele din geamlâc. - Căutăm un domn student Weissmann... - Ha, ha, Weissmann, este, este Weissmann, stă acolo în capăt, cu mătușă, pot s-o chem, că el acum e dus. Dar are să vină, sigur că are să vină. Vesel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și al Artei bucureștene, în general.) Gabi cel Norocos figura ca o bibliotecă a Serviciilor Secrete. Cărora, cu cea mai adâncă discreție, probabil că le și aparținea. - Dacă m-ați onora un moment cu atenția... reluă cuviincios și, simțind ridicîndu-i-se împrejur o îngrăditură de interes, cu instinctul unui actor profesionist, amână debutul relatării, distrîndu-se câteva lungi secunde cu cea de-a patra insectă, înainte de a o clănțăni între dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zeci de perechi de unghii umane, rânduite și parcă defilând, după formă, mărimi și culori, 33 de perechi de unghii, 2-3 perechi încă însîngerate. O nebunie. Să-l ia naiba de coleg al meu ori ce fel de demon zboară împrejur, dar parcă și inchiziția, din ce-am citit, era mai politicoasă cu unghiile semenilor ei... Și atunci toți cei care, în sufletul lor, înclinaseră să-i țină partea, se trăgeau mai lângă anatomia, înfășurată în năvod, a lui Ulpiu și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lasă-mă cubic! Singura diferență dintre ei părea că Bibi umezea toate clanțele, pe când Robin doar ochii ălora pe care îi lăsa moștenitori. Nimic nu-l lăsa să creadă că-i o năzărire. Dacă se-ntorcea pe călcâie, făcând stânga împrejur, nimerea la altar. - "Te rog să nu consideri oferta pe care ți-o fac ca pe-o favoare. De fapt, este totuși o favoare. Favoarea ai să mi-o faci dumneata. Binevoiește să accepți. Am fi putut fi prieteni..." Cocondy
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit, modul lor cardiac de-a acționa se limpezi. Următoarele mișcări se desfășurară ritmic și eficient, precum desfășurarea concomitentă a două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ESTE CA MUNȚII LUI DUMNEZEU, ȘI JUDECĂȚILE TALE SÎNT CA ADÎNCUL CELMARE" - recită, fără să clipească, tot spectrul Profesorului. Iar când își încheie citatul și termină și străbătutul camerei în lungime... Intră în zidăria peretelui din față. Și, făcând stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu infinite nuanțe coniac, al unor fazani dintr-un tablou agățat și decorând peretele respectiv. Intră și ieși și de-acolo. - Arasel! Acum m-am prins de ce v-ați îmbîrligat atâta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să le schimbe soarta. Laur avea atenția distributivă și de la 30 de metri o vede surprins pe Gabriela. Le spuse imediat colegilor să o ia înainte. Se apropia de mână cu un băiat, își legănau mâinile, voioși ca toată lumea din împrejur iar când au ajuns la 5 metrii de el, l-a zărit și ea. Se postase pe mijlocul trotuarului așteptând-o, nu avea cum să treacă decât prin el dar s-a oprit silindu-l și pe însoțitor. Pe Laur
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară, cam leneși și hoți, slugărind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primăvara. Într-o noapte, Grigore auzea lunecarea tăcută a gunoaielor. Pe acoperișul bordeiului se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul acela sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acoperite cu perdele albe. Se simțea mână de om gospodar. - N-ai vrea matale să intrăm înăuntru, că aici nu se poate vorbi, spuse ea cu șiretenie. Dogarul clătină capul neîncrezător, apoi îi făcu loc. - Poftim. Intrară. Femeia roti ochii împrejur. Casa sclipea de curățenie. Lucrurile stăteau așezate la locul lor fiecare și pereții erau îmbrăcați în velințe grele, colorate. Ici-colo atârnau fotografii înrămate cu scoici și la răsărit, sub icoană, ardea o candelă de sticlă roșie, abia pîlpund. Mirosea a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gunoierii de la groapă. Lina se strânsese mai lângă nașă. Simțea răcoarea de sub bolțile vechi de piatră. Ar fi vrut să plângă, dar nu se mai putea. Îl căută cu privirile pe Nicolae în mulțimea de capete. Nu-l văzu. Totul împrejur era o lumină aurie de soare care curgea prin geamurile turlelor, amestecată cu flăcările mici și vesele ale luminărilor. Rochia scumpă și groasă, bogată mirosea frumos a mosc. Nevasta brutarului o mângâie cu mâna ei caldă și o clipă crezu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Zestrea mirilor creștea. Aglaia tot mai striga pe rând numele unora. Se mai oprea la câte unul: - Masă bogată! Nae Dragavei, aici de față, picior de nun, o sută . de lei și un servici de tort! Iar își arunca ochii împrejur. . - Ce mai dați? adăuga către cei zgîrciti. - Sănătate, că-i mai bună ca toate! răspundeau unii. Spre răsărit, prin crengile vișinilor, răzbea lumina tulbure a zorilor. Lina se așeză pe un scaun lângă ginere care ieșise între timp și asculta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]