4,324 matches
-
un oarecare episcop numit Ștefan. Inscripția ne vorbește despre existența unei episcopii la acea dată la Callatis, fapt ce presupune o organizare bisericească citadină ori prezența unui puternic centru creștin a cărui activitate s-a prelungit și asupra populației din împrejurimi. Dovezile creștine ale necropolei și cele ale orașului susțin această mărturie. 5. Capidava (Topalu, jud. Constanța) Situat pe malul drept al Dunării, la nord de Axiopolis, orașul antic Capidava este amintit, pentru secolul VI p.Chr., printre cele 15 episcopii
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
DISPOZIȚIA EI ÎNTUNECATĂ. VĂZU BINE CĂ ECHIPA EI DE LUCRU TRECUSE DE FAZA REPARAȚIILOR ZGOMOTOASE CU MAȘINI ȘI ACUM ÎNAINTA DE-A LUNGUL CORIDORULUI DISTRUS. MINTEA I SE RETRASE TOT MAI MULT ÎN SINE ȘI SE PREOCUPĂ MAI INTENS DE ÎMPREJURIMI. SE GÎNDI: LUCRUL IMPORTANT ESTE SĂ DESCOPERE CE S-A ÎNTÎMPLAT, ȘI NUMAI APOI SĂ ACȚIONEZE. ÎNCRUNTÎNDU-SE, CERCETĂ PEREȚII MUTILAȚI AI HOLULUI. OCHII EI VERZI ARUNCARĂ SCÎNTEI. SPUSE CU CEVA DIN VECHIUL EI SPIRIT SARDONIC: ― Judecînd după unghiul razei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-i zîmbească nedumerit, dar nu-i puse nici un fel de întrebări, iar Hedrock nu se apucă să-i dea informații. Cînd pacienții dormeau din nou, Hedrock se cațără în copacul cel mai înalt pe care-l putu găsi și studie împrejurimile. Dar nu erau decît copaci si dealuri vălurite de jur-împrejur, iar foarte, foarte departe, aproape pierdută în zare, o întindere mai mare de apă. Ceea ce-l interesa încă și mai mult erau petele gălbui de pe un copac aflat cam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
împușcat este banditul Marcovici Gheorghe. Pădurarul îl duce pe subofițer la dispensar, unde și s-Așacordat primul ajutor. Banditul Marcovici Gheorghe Banditul Marcovici Gheorghe aveAșasupra sa un binoclu militar și urcat într-un copac pe un pat amenajat, stătea și supraveghea împrejurimile și în special urmărea patrula de miliție care era pe urmele bandei. AȘAșa depistat că o patrula se apropia de pădure și atunci bandiții le-au ieșit în întâmpinare, au ocupat loc la pândă și când le-au venit în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cuțit în urma cărorAșa căzut în mijlocul cașieriei, unde se aflau un scaun răsturnat, mai multe hârtii și registrul în care se ținea evidența persoanelor care primeau împrumuturi. Printre acestea figura și numele mamei lui Stere Petre. S-a trecut la cercetarea împrejurimilor locului faptei, s-a format un cerc de suspecți și după două zile ofițerul care conducea echipa a ajuns la concluzia, după eliminarea rând pe rând a mai multor suspecți, că nu putea fi altul decât Stere Petre, țigan din
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acasă, Stere Petre află de la mama lui cele întâmplate și la rugămintea ei, merge la Banca de Credit pentru a obține el un împrumut. Gășind ușa încuiată, observă prin fereastră că în interior se află cașierul și, cunoscând clădirea și împrejurimile, se duce prin spate și printr-un culoar intră în cașierie, încercând să-l lămurească pe Miclăuș Ionel să-i dea împrumutul. Acesta îl amână pentru a doua zi sub motiv că nu are banii. Atunci autorul a scos cuțitul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
regiunea Gala i, colonel Dumitru Roman - șșeful D.M.R. Gala i,ț ș ț subofițer Nichifor Sandu - conducător autoți investigator. 1. Maior Ghivirigă Vasile; 2. Slt. Pandrea Dumitru; 3. Subofițer Diaconu Ioan cu câinele de luptăț Un aspect de la cercetările din împrejurimile locului faptei din raza comunei Spulber, mun ii Vrancea, în căutareaț corpurilor delicte ăvictima Ion Lepădatu) O DISPARIȚIE MISTERIOASĂ În toamnAșanului 1952 am fost seșizat despre dispariția de la domiciliu a unei tinere pe nume Ioana Bari din comuna Gura Caliței
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
centralei electrice. Din miezul ei răzbate până la ei un muget înfundat, semănând cu ciocnirea unor uriașe ciocane de ciclop. Borduria își întinde umbra ei tehnologică. Tintin, Milou, Haddock și Tournesol nu-și pot reprima un tremur contemplând clădirea ce domină împrejurimile punctate de micile case și de barăci metalice. Viitorul întunecat al omenirii se află în fața ochilor lor, întruchipat în mijlocul Africii. Capitolul 8, în care Olrik și Sponsz contemplă viitorul Undeva dincolo de zidurile inexpugnabile ale colosului ridicat la Bulundi, undeva în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adânc se află un alt obiectiv secret, ce îi adăpostește pe cei dispăruți. Doctorul Maketero este parte din rezistența care luptă împotriva mareșalului. Cei pe care i-am zărit în junglă, apărând și dispărând, sunt rebelii care se adună în împrejurimile centralei de la Bulundi. Cruzimea mare șalului întrece imaginația. Doctorul Maketero ne-a arătat câteva fotografii obținute ca prin miracol - satele arse sunt populate de cadavrele celor uciși, iar craniile celor lichidați sunt așezate în pari, spre a înspăimânta pe cei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. "Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... ― Sânt sculptor. Spuneți-mi Daniel. ― Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de aripi, nici foșnet de frunze, un loc neutru, ca să spunem tot ? Schimbarea anotimpurilor nu se citește decât pe cer. Primăvara se anunță numai prin calitatea aerului, sau prin coșurile de flori pe care mici vânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vinde prin piețe. În timpul verii soarele incendiază casele prea uscate și acoperă zidurile cu o cenușă întunecată; nu mai poți trăi atunci decât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vorbească ușor, cu elocință. Deși își mai căuta și acum cuvintele, reușea aproape tot timpul să le găsească, parcă s-ar fi gândit de mult la ceea ce tocmai spunea. Se însurase foarte de tânăr cu o fată săracă de prin împrejurimi. Tocmai pentru a se însura își întrerupsese studiile și își luase o slujbă. Nici Jeanne, nici el nu ieșeau niciodată din cartierul lor. Se ducea s-o vadă la ea acasă și părinții ei râdeau puțin de acest pretendent tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bine stabilite. Putea fi o suburbie americană construită din piatră biblică. — Da, e destul de simplu, spuse Lee. Infrastructura de-aici e grozavă, iar cea de dincolo e ca dracul. Înaintară în tăcere, ochii lui Maggie plimbându-se peste peisajele din împrejurimi. Puteai să citești o mie de documentări și să studiezi sute de hărți, însă asta nu reușea să înlocuiască ceea ce vedeai cu ochii tăi. Regula asta se aplica Bosniei și Belfastului și se aplica și aici. Stai puțin, spuse Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar putea să trezească interesul unui lanț de magazine universale. Poate ar cumpăra fabrica pentru a o transforma în magazin. Am mai prins curaj ascultându-l. Dar apoi mi-a vorbit de un obstacol. Nu există loc de parcare în împrejurimile fabricii. Nivelul de viață al celor din cartier e prea scăzut ca să justifice un magazin universal și așa mai departe. A spus că unica speranță ar fi să o închiriez ca depozit. Dar și aici a urmat ceva în legătură cu autostrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îmbujoră obrajii, fiindcă Porfiri îl simțea doar pe față, restul corpului fiindu-i înfofolit în piele de nurcă, iar shuba lungă până la glezne îi exagera rotunjimile, dându-i apariția unui clopot mare de blană, accentuat de ushanka imensă de pe cap. Împrejurimile și spațiile deschise ale St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn făcute de mântuială între ele, îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită care le lăsa indiferente, acestea apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Trebuie să plec, spuse ea în timp de Virginki își luă fața în mâini, urmărind urma mută a galoșilor ei. Capitolul zece Din nou sub magazinul de pălării Porfiri Petrovici își aprinse o țigară. Flacăra chibritului îl ajută să inspecteze împrejurimile. Ușa cu grilaj pe care o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându-l, înainte ca acesta să îi ardă degetele, iar ușa dispăru. Porfiri clipi abundent, testând întunericul cu genele sale și tuși scurt așteptând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vadă Los Angelesul cu acest bărbat la volan. Părea amuzant. — Adică mi-ai suporta prezența preț de două ore, În mașină? Întrebă el cu un licăr jucăuș În ochi. Sunt flatat. Chiar mi-ar face mare plăcere să-ți arăt Împrejurimile. Făcu o pauză. — Poate la sfârșitul ăsta de săptămână? — Ar fi grozav! Sigur, asta nu Însemna nimic. La astfel de evenimente, oamenii spun orice, din dorința de a fi drăguți, apoi nu-i mai vezi niciodată. Mai avea un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
femeie ușoară, pentru că plecase cu un necunoscut, deși În secret Începuse să-i displacă faptul că era legat de grup. Pe dinafară, era un om cu o grămadă de responsabilități: o viitoare fostă soție, copii, o galerie, o casă În Împrejurimile orașului, dar În realitate nimic nu-i plăcea mai mult decât să hoinărească fără nici un fel de bagaje. Și Pedro era supărat. Avea o prietenă foarte tânără În New York, de fapt avea chiar două, dar i se părea amuzantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
responsabil. Nu vrea să se joace cu inima mea Înainte să fie sigur că ar corespunde așteptărilor mele - spre deosebire de Matthew. Câteva minute femeile stătură una lângă alta la soare, ostile. Haide, să mergem la Los Angeles. Ziceai că-mi arăți Împrejurimile, zise Desert Rose, Încercând din răsputeri să pară veselă și s-o Înveselească și pe Kitty, după lovitura sub centură pe care i-o dăduse. — Draga mea, astăzi nu am mașină, invitația era pentru ieri, când trimisese Matthew taxiul. Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Întâmplase, am Început să ne certăm și am uitat. Dacă nu le duc azi o să fiu nevoită să plătesc 1500 de dolari pe ele. — Matthew a spus că putem să o rugăm pe Suzanne, menajera, să ne ducă prin Împrejurimi cu mașina, dar nu cred că e o idee bună să mergem prin oraș, nu cunoaște drumul. — E minunat! Să mergem s-o rugăm pe Suzanne să ne ducă la Circuit City, zise Desert Rose. Se ridică de pe șezlong, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
joi și trecu ziua de vineri, trecură sâmbăta și duminica, dar abia marți, la aproape o săptămână după întâmplarea cu vasele, telefonul suna din nou în casa lui Cipriano Algor. În ciuda celor spuse, olarul nu ieși să caute cumpărători în împrejurimi. Își ocupă timpul care trecea ca melcul cu mici treburi, unele inutile, ca inspectarea și curățarea cuptorului, de sus până jos, pe dinăuntru și pe dinafară, bucată cu bucată, cărămidă cu cărămidă, de parcă l-ar fi pregătit pentru cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce-o mai fi făcând Găsit, am uitat complet de el, oare doarme. Olarul se ridică, dădu la o parte perdeaua de la fereastră, Nu-l văd în cușcă, spuse, Umblă pe afară, îndeplinindu-și obligațiile de paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine. Găsit stătea întins pe preș, în fața pragului, cu botul întors spre intrare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
flacără le mușcă și le linge încetul cu încetul până la tăciune, cel mai bine e când îl putem răsfăța cu conuri de pin și talaj, care ard mai încet și produc mai multă căldură. Cipriano Algor se va aproviziona în împrejurimi, va comanda unor tăietori și agricultori câteva care cu lemne de ars, va cumpăra în atelierele și tâmplăriile din Centura Industrială câțiva saci cu rumeguș, preferabil de lemn tare, ca stejarul, nucul și castanul, și pe toate va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]