2,171 matches
-
zile pământești, În apartamentul de pe 103 East 75th Street. Nu am urcat scările spre camera muribundului. Era suficient, cred, să afle că am trecut pe acolo și că știu ce se Întâmplă. „Prietenia trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
târg continuu, care le deformase definitiv caracterul. Vorbea cu vehemență rea, Înrăită, despre primitivismul agresiv al persecutorilor și despre umilitatea persecutaților, despre metabolismul lor grotesc, amestec de biete mici plăceri domestice și lente supurări persistente ale ipocriziei. Pe măsură ce ne-am Împrietenit, Începuse să-mi vorbească și despre familia sa, despre școală și colegi de școală. Altă modulație sufletească, căreia Îi modera gingășia și vulnerabilitatea prin umor poznaș, fermecat de diversitatea scenei cotidiene, românești, obișnuit să-i adauge, mereu, propriile șotii. Rude
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
incredibil, căci era singurul loc din România în care cenzura s-a arătat, într-un fel generoasă față de legionari. Ce se petrecuse la Sibiu, ca legionarii să se bucure de acest tratament de favoare? Foarte simplu, șefii organizației s-au împrietenit cu șeful cenzurii, un ofițer; și acesta s-a declarat dispus, pe propriile sale riscuri, să autorizeze publicațiile legionare, fără a preveni guvernul de importanța lucrărilor supuse aprobării lui. Încurajați de această promisiune, șefii organizației din Sibiu s-au prezentat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dintâi vizită. Copilul însă nu vorbea nimic și se arăta foarte rezervat. Mai târziu a fost și el antrenat în căldura discuțiilor noastre și a început să devină mai familiar, până la sfârșit, vorbind una și alta, am ajuns să ne împrietenim. Era târziu și noi nu ne încumetam să ne despărțim. Maiorul, care asista și el la această întâlnire duioasă, se bucura și el de bucuria noastră. Eram dintr-o dată cufundat în atmosfera caldă a familiei. Mai lipsea de la această întâlnire
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trebuia tipărit. Bătut la mașină și multiplicat, și-ar fi pierdut mult din efect. Problema a rezolvat-o Nae Mazilescu, student din Romanați, pe care l-am cunoscut în prigoana din 1938, când conducea studențimea legionară din București. El se împrietenise cu familia unui tipograf, care se nimerise a fi și simpatizant al mișcării. Acesta avea o mică întreprindere într-o mahala a capitalei, adică tocmai ceea ce ne trebuia nouă. Tipograful și-a luat angajamentul să culeagă textul noaptea, când lucrătorii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
da, ultima oară m-am culcat cu una plinuță pe vremea incidentului cu Armata Roșie. Avea niște șolduri și coapse extraordinare. Era funcționară la bancă și o vedeam întotdeauna la ghișeu. Se purta foarte frumos cu mine și ne-am împrietenit. Am invitat-o la un pahar de sake și apoi m-am culcat cu ea. Nu mi-am dat seama că era grasă până n-am ajuns cu ea în pat. La ghișeu îi văzusem doar fața și bustul. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o zicând. Cuvintele au ajuns la mine de undeva, dintr-o beznă îndepărtată. 15 În țara aspră a minunilor Whisky, tortură, Turgheniev Matahală a spart în chiuvetă toate sticlele de whisky din colecție. Nu a lăsat nici măcar una întreagă. Mă împrietenisem cu vânzătorul de băuturi din apropiere și-mi aducea, de fiecare dată când primea marfă de import, câte o sticlă la preț redus. Colecția mea fusese frumușică. Huliganul a început distrugerea cu două sticle de Wild Turkey și a continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O întreabă pe femeie dacă-și poate muta brățările la cealaltă mână. — Nu se poate. Le port întotdeauna la stânga. Secvență: intră un pianist ca în Casablanca. Un pianist alcoolic. Are întotdeauna pe pian un pahar cu gin și lămâie. Se împrietenește și cu bărbatul, și cu femeia. Le știe toate secretele. Deși extraordinar de talentat și cântă jazz ca nimeni altcineva, s-a apucat de băutură. Mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că eram de-a dreptul tâmpit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
, Valentin (20.X.1643 - 27.IX.1697), poet și traducător. Născut probabil la Sibiu, într-o familie de nobili sași, învață până în 1663 la Liceul Reformat din oraș, unde se împrietenește cu Mihail Halici. Urmează dreptul la Universitatea din Altdorf, de lângă Nürnberg (pe când studia acolo și Leibniz), susținându-și doctoratul în 1666, cu teza De Aequitate. Întors în țară, se dedică unei lungi cariere politice și administrative, fiind din 1679 pârcălab
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
Pion ș.a. Lucrează în presă - corector, secretar de redacție, redactor. În 1935 se căsătorește cu Rodica, sora mai mică a lui B. Fundoianu. Călătorește în străinătate, face sejururi îndelungate în Franța, unde îl cunoaște pe B. Fundoianu, cu care se împrietenește. Participă la cenaclul literar al revistei „Cahiers du Sud”, întâlnește diferite personalități literare și artistice, legând cu unele dintre ele relații strânse (între alții, cu sculptorul Constantin Brâncuși și cu actorul Louis Jouvet). În țară, de prin 1938, frecventează ședințele
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
remarcabil al revelării amănuntului semnificativ. Cel mai reușit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii prietenei, scrie și ea un roman; scriitoarea, care își trăiește propriile sale drame (reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului adolescent, o iubire târzie și fără perspective
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
de Cale Ferată Lemberg- Cernăuți-Iași, apoi șef al biroului de traduceri din Iași al Companiei. În acești ani frecventează ca audient Facultatea de Litere a Universității ieșene, bucurându-se de aprecierea lui A.D. Xenopol. Tot acum îl cunoaște și se împrietenește cu Mihai Eminescu. Din 1888 este profesor la diferite școli (Școala Fiilor de Militari, Liceul Național), iar în iulie 1889 se transferă la Școala Normală de Învățători din București. În 1891, la Berna, obține bacalaureatul și, cu dispensă de stagiu
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
are ocazia să le urmărească Îndeaproape. Corespondentul real al ei este secta raeliană, cea care declara În urmă cu cîțiva ani că este capabilă să cloneze oameni. Houellebecq Îl cunoaște Într-adevăr pe liderul ei spiritual, cu care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme diferă esențial de cele ale unor proiecte asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1916, ca interpret, pe lângă Legația Română din Stockholm și se dedică diplomației. În 1920 era viceconsul, iar după un an, secretar al misiunii române la Liga Națiunilor. Este transferat ca atașat de presă la Legația Română din Londra, unde se împrietenește, între alții, cu N. Titulescu și cu Ion Antonescu, viitorul mareșal. Între 1923 și 1936, elaborează aici lucrări despre cultura și realitățile românești. În 1937 va fi trimis cu însărcinări speciale pe lângă legațiile României la Washington și Paris. Colaborase, în
CIOTORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
a obținut masteratul. Este perioada în care pendula între literatură și psihologie. Despre aceasta din urmă nu auzise înainte de 1891, când a fost admis la Wesleyan University. În 1897 s-a decis să plece la Universitatea Columbia. Acolo s-a împrietenit cu James McKeenCattell, care l-a „convertit” la psihologia experimentală. Au improvizat în mansarda locuinței acestuia un laborator. Acolo a întreprins primele experimente și și-a conceput teza de doctorat, „Animal Intelligence”, cu care a obținut titlul de doctor în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și se întâlnea cu Văsii ăsta, care astfel a intrat pe linia asta religioasă. Frontieriștii C. I.: Ce categorii de deținuți mai erau? S. Ț.: De exemplu, Scurtu 40 era un băiat care lucrase la "Salvamarul" din Constanța și se împrietenise cu o nemțoaică de pe la noi. Nemțoaica a emigrat în Germania Federală, dar el n-a putut primi viză. "Eu o să trec granița!", i-a zis fetei, iar fata a spus că o să-l aștepte până la data de cutare și dacă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care au făcut detenție politică erau urmăriți în continuare. Și pentru că se întâlneau cu alți foști deținuți politici cu atât mai mult deveneau suspecți în ochii Securității. C. I.: Aha, ați menținut legături cu foștii deținuți cu care v-ați împrietenit prin lagărele pe unde ați stat. S. Ț.: Da, da, da! Se legau prietenii, ești om indiferent de situație și mai ales în situații de genul acesta, perioada asta de groază prin care ai trecut, se leagă cu atât mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nici acasă la Lupești tata nu ne lăsa să mergem cu plugușorul. C. I.: Dar ați cunoscut alte familii de deportați politici la Râmnicu Sărat? R. R.: Mai venea pe la noi o femeie care lucra la unitatea militară, spălătoreasă. Se împrietenise cu mama, văzuse că avea copii mulți și odată a venit cu jumătate de ladă de marmeladă, altădată venea cu câte o bucată de săpun. Era singură, n-avea bărbat. În rest, mama îi cunoștea pe toți deportații politici, că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe zid. N-am făcut mai nimic. Seara, brigadierul când a venit ne-a luat că n-am făcut norma. Păi să vezi că n-am avut cutare sau cutare, i-am turnat minciuni din astea mici. Apoi m-am împrietenit cu normatorul. Fratele lui lucra la gara din Bârlad și eu i-am spus că-s din Bârlad și că tata e ceferist. Ne-am împrietenit într-o oarecare măsură, dar nu mi-a dat cine știe ce ajutoare. Dar n-am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
avut cutare sau cutare, i-am turnat minciuni din astea mici. Apoi m-am împrietenit cu normatorul. Fratele lui lucra la gara din Bârlad și eu i-am spus că-s din Bârlad și că tata e ceferist. Ne-am împrietenit într-o oarecare măsură, dar nu mi-a dat cine știe ce ajutoare. Dar n-am făcut nimic nici a doua zi, când ne-au dus să facem un horn. Dar cum să-l faci dacă nu știai cum!? Ne-au zis
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu ieșeam la muncă pentru că nu aveam escortă. Ieșeam ultimii din colonie, eram 17-18 oameni. Mi-am zis: "ce să umblu eu prin colonie fără rost!?" M-am dus la bucătărie să fac treabă. Azi oleacă, mâine oleacă, m-am împrietenit cu ăia de la bucătărie. Eu, prost la cap, am început să spun către ăia că am fost bucătar la Salva-Vișeu, la Bumbești-Livezeni, niște minciuni. Și m-am trezit cu organizarea muncii, bucătar. M-am dus la raportul comandantului și am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe cineva din Iași. I-am filat pe toți - că dacă aveam ochiul de cătană format, obișnuit cu oamenii, cu soldații... - și am văzut un om înalt, frumos, care părea și cult. Și mi-am zis: "cu cine să mă împrietenesc și eu pe aici, să discut?" - că îmi era tot frică după ce trecusem prin anchetă cu tot ce a fost. Și am văzut acel bărbat frumos, cu ținută. Cine credeți că era? Că am întrebat și eu pe acolo, "cine
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de zile la București și acolo am făcut între alte cunoștințe și pe cea a culegătorului tipograf Petre Ispirescu. Cei care cunosc modestele încercări ale mele cu privire la limba poporală română, pricep de ce puneam un preț atât de mare, să mă împrietenesc cu bărbatul acesta, meșter iscusit în ce privește limba adevărată a poporului din Muntenia. Știam că la Iași trăia atunci Ion Creangă, pe care și cu tot dreptul, îl socoteam de un cunoscător neîntrecut al graiului poporului moldovenesc, ardeam deci de sete
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scândurele, ușile erau între zi așa, și așa vertical, o scândură bătută. Și eram cu sora și încă două fete din Sibiu și încă două cunoștințe, ne-am împrietenit, dar de la gară deja ne-a despărțit în două lagăre și aicea unde eram noi cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plângeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
obligat să fiu atent la intonație, pentru că trombonul funcționează exact pe baza aceluiași principiu pe care este construită vioara, la fel se cântă la acest instrument, nu este deloc ușor: tot șapte poziții, tot armonice, ș.a.m.d. M-am împrietenit cu fiul dirijorului și profesorului Aurel Niculescu, de la Brașov. O personalitate a vieții muzicale românești. Dinu mă scotea mai des din cămin, la concerte, "hai, Ovidiu, nu mai învăța la chimie, hai să mergem la concert, în seara asta dirijează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]