13,283 matches
-
sau alta, la creșterea poverii fiscale. Dar fenomenul este real și are chiar efecte pozitive, prin aceea că minimizează costurile politice și limitează proporțiile evaziunii fiscale. Nivelul optim al presiunii fiscale este extrem de greu de determinat. Deși teoreticienii l-au înălțat mereu în timp, practica l-a depășit de fiecare dată. De fapt, este vorba mai curînd de o percepție ce variază în funcție de circumstanțe diferite: economice, politice, psihologice etc. Ca atare, putem vorbi despre limite ale presiunii fiscale, și ele sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dormitor și bucătărie. În ogradă sădise flori de piatră, covor, iar în podul casei ținea câteva perechi de hulubi jucători. Galben-roșiatici, cu două moțuri, unul în creștetul capului, celălalt pe frunte, ca un vârtej. Îi privea, în zori, cum se înălțau în văzduhul proaspăt și cum se rostogoleau, apoi, ca niște moriști căzătoare. Cu greu își desprindea Ceasornicarul privirile de la ei. Seara, așadar, meșterul se retrăgea în camera amintită și, după cel mult o oră, se culca; adormea repede. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să înșiri gogoși unor oameni în toată firea. Ceasornicarul nu s-a îngrijorat. Își vedea de meșteșug, dregând cu aceeași sârguință ceasurile, câte i se mai aduceau. În răstimpuri, ieșea în ogradă pentru a-și privi hulubii jucători cum se înalță, rotitori, în vânt. Cădeau apoi, rostogol, zeci de metri, o sută; se ridicau iar. Orologiul nu bătuse niciodată, deși trecuseră peste trei săptămâni. E drept, nici nu se petrecuseră evenimente deosebite în urbe, dar măcar să facă un bang oarecare, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru care Dumnezeu a făcut lumea Așadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive și smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne‐a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălțăm la El, la viața cerească. De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S‐a făcut Om din iubire nesfârșită față de om, este temelia și inima credinței creștine. Această sfântă și mare lucrare mântuitoare a fost și scopul pentru care Dumnezeu
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: „Cu adevărat mare este taina dreptei credințe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă” (I Timotei 3, 16). Iar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan zice: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
înțelegând că această Catedrală este o necesitate liturgică, dar și un simbol al credinței apostolice a poporului român și al demnității lui. La cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2012 spre 1 ianuarie 2013, suntem chemați să înălțăm rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul 2012 și să-I cerem ajutorul Său în toată lucrarea cea bună și folositoare pe care o vom săvârși în anul nou 2013. Amintim aici că anul viitor, 2013, a
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
își păstrează candoarea originară. La o întâlnire din aceste zile cu publicul a povestit cum în copilărie, când regimul sovietic desființase bisericile românești și îi deportase pe preoți în Siberia, mama lui sfințea cozonacul, pasca și ouăle roșii de Paști înălțându-le în bătaia zvonurilor de clopot care veneau de peste Prut. Am plâns ascultând istorisirea.) O iubesc pe Valentina Tăzlăuanu, care face o revistă densă în idei, neprovincială, scrisă într-o limbă română simplă și elegantă, Sud-Est , dar rămâne, în viața
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
București), Palatul Bursei și Camerei de Comerț (sediul de azi al Bibliotecii Naționale) ș.a.m.d. Clădirile reprezentative construite în vremea primului rege al românilor atrag atenția prin monumentalitatea lor și stilul neoclasic, de inspirație franceză în care au fost înălțate. O binevenită și mereu necesară trecere în revistă a acestor ctitorii fundamentale pentru identitatea arhitectonică a Bucureștiului (în primul rând), dar și a vechii Românii (orașele din Banat și Transilvania au alte caracteristici arhitectonice), este prilejuită de apariția minunatului album
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
Transilvania au alte caracteristici arhitectonice), este prilejuită de apariția minunatului album semnat de Nicolae Șt. Noica, Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, tipărit de Editura Cadmos și Asociația Kultura. Un imobil la fel de impozant, înălțat în primii ani ai secolului XX, despre care se vorbește mai puțin atunci când sunt evocate marile ctitorii ale epocii lui Carol I, este Palatul Camerei Deputaților (Palatul Patriarhiei de astăzi). Poate pentru că, spre deosebire de Ateneu, Palatul CEC, Cercul Militar și celelalte
Oamenii româniei moderene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7871_a_9196]
-
un ghețar, cîntărețul pare a voi să cunoască ce se întîmplă în preajma lui. Deci tace, așteptînd. Tace, ca să poată vedea și auzi. Cît tace el, ca să poată vedea și auzi, eu stau în poziție sculpturală și ridicolă, cu un braț înălțat lîngă ureche și cu un picior în aer. Nu mă pot da înapoi, nu pot trece înainte. Abia suflu. Și Pavel-baci și badea Toma mă privesc cu severitate, temîndu-se de catastrofă." (Valea Frumoasei) Biruința vînătorului, care îi răsplătește dibăcia și
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Crișan Andreescu Arhiepiscopia Râmnicului îndeamnă slujitorii Sfintelor altare ca în ziua de 31 iulie 2014, orele 12.00 să înalțe rugăciuni pentru contenirea ploilor. Potrivit unui comunicat "în parohiile din Arhiepiscopia Râmnicului a început o colectă de strângere de bunuri de produse neperisabile (conserve, ulei, orez, zahăr, făină), apă îmbuteliată, produse de igienă și îmbrăcăminte, care vor fi distribuite familiilor
Rugăciune de contenire a ploilor şi colectă pentru sinistraţi în Arhiepiscopia Râmnicului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78850_a_80175]
-
unde orice gest schimbă și te schimbă: Încerci cu piciorul cristalul unei ape/ Și scoicile se-adună sub talpă ca un roi/ Din care se împrăștie ca notele pe clape/ Un cîntec de mătasă ce crește din noroi// Și te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește ca un metal în cîntec/ Și peștii pe nisipuri cum se tîrăsc desculți/ Cu solzii cuirase de argint pe pîntec// Și-ți tragi piciorul apoi din apa de cristal/ Privindu
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
deja vu, dintr-o altă viață. Oricum sună bine și motivant. Am înțeles ceva mai târziu, când Profu de română a nuanțat ideea într-un enunț polisemantic: dacă învățați, deveniți învățați. Numai cine învață, e un câștigător. Și se va înălța pe scara valorică a societății. Am crezut cu sinceritate, cum crede orice șoim al patriei, că perspectiva zborului spre înălțimi mă va motiva toată viața. Când am trecut la gimnaziu, au început să se manifeste primele întrebări existențiale: repetenția ca
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
vedem și în câteva poeme, unde autorul nostru, care a uitat să se semneze, se descurcă ceva mai bine în românește. Pădurea nemuririi este chiar o reușită, în context: "E bizară pădurea care-mi/ înconjoară plutirea./ Se apleacă și se înalță/ se rupe și se frânge,/ se sfarmă.// Vântul, din când în când,/ mai ridică inimi vegetale moarte,/ le topește în pământul negru:/ și el, ca un simbol al renașterii,/ le înalță și cad în lac./ Putrezite în puterea apei,/ nasc
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
pădurea care-mi/ înconjoară plutirea./ Se apleacă și se înalță/ se rupe și se frânge,/ se sfarmă.// Vântul, din când în când,/ mai ridică inimi vegetale moarte,/ le topește în pământul negru:/ și el, ca un simbol al renașterii,/ le înalță și cad în lac./ Putrezite în puterea apei,/ nasc licheni, și mușchi, și pânze,/ bolnave caută vindecare în cer./ Plutesc în derivă,/ suflate parcă de respirația/ lui Dumnezeu". Dar nu m-am dumirit cum stau lucrurile în poemul Examen la
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
poate, se explică recursul la peniță, zgîriind sîcîitor poala unui Dumnezeu ocupat, în dauna hașurilor mai apăsate. Adîncirea înserării tuturor e un examen de minuit luat pe cont propriu: "Eu știu tăcea cînd visul a murit/ Și-n toată clipa-nalț cîte-o statuie/ Tăcerii, pe un drum ce suie/ Neisprăvit." (Miez de noapte) De-adevărat, îndoielile sînt tăcute, fiindcă de unde să știi ce întrebare să pui, și ce răspuns să alegi? Un epigraf, al altor cuvinte potrivite, ursește, versurilor plecate în
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
titlul, ca în cazul poemului Mitologicale: "...nu-i chip să fixezi urma păduchelui de apă - portarul mănâncă semințe de floarea soarelui/ cu stânga le azvârle-n gură/ cu dreapta culege cojile de pe buzele umede/ scuipă la răstimpuri pe botul brotacului/ înălțat pe un ghem de lintiță între libelule și lișițe// popa primarul portarul păduchele de apă -/ tot atâția candidați la grațiile Poemei/ poetul refuză să dea câștig de cauză vreunuia/ el recunoaște - habar nu are care-i sunt urgențele/ care-i
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
coperțile unor uriașe dosare. / Dosarele secrete ale istoriei. / Se inventează o formă legală de a ucide un om - / sau cîteva milioane, ce mai contează? - / apoi își mai dau viața cîteva milioane de oameni / să găsească o formă legală / ca să le înalțe celor morți o statuie". Industria istoriografiei însă e mereu prosperă, incluzînd într-o „plăcută excursie", nu doar „glorioase vestigii", dar și odraslele menite a o perpetua („Copiii mai mici sunt noile piese / proaspăt achiziționate"), ca și figurile înaintașilor celebrați, de
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna de natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
plecată dintre noi, cred că nu greșesc dacă divulg că era dependentă de morfină, iar eu și tânărul poet îi cumpăram drogul, pe rețete, de la o farmacie de noapte. Se spune că morfina "te turtește", dar pe Miss Witherspoon "o înălța", îi dădea avânt. Stătea de vorbă cu mine și cu poetul, în holul de la San Jacinto, până în zori, până la primul cântat al cocoșului. - Ce m-aș face fără voi, băieți? murmura cu acea dulce, duioasă înțelepciune a bătrînilor care știu
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
care trăia") și "relațiilor" sale cu Dumnezeu. Nu sunt foarte convins că auroralul peisaj consemnat în Caiete ("Insomnie la țară. Odată, pe la 5 dimineața, m-am sculat să admir grădina. Viziune de Eden, lumină supranaturală. În depărtare, patru plopi se înălțau către Dumnezeu") reprezintă în chip evident expresia unei stări extatice cu credință, așa cum susține Marta Petreu. De ce nu s-ar citi aici doar expresia livresc-lirică a unui entuziasm estetic? Să fie apariția numelui lui Dumnezeu în acest text suficientă pentru
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
telefonul cu manivelă să funcționeze în ideea de a convoca medicul din Mafra care când mi-era lumea mai dragă mă strângea de bărbie și vindeca anginele cu o feroce pensulă de badijonare. Albinosul își făcea rondul prin ploaie, intrigat, înălțând la cer genele lui de purcel de lapte, iar medicul, Iolanda, a sosit imediat după masa de prânz, adulmecând nenorociri, în impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care piuiau
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
următoare: Lolita nu e o carte despre sex, ci una despre dragoste." Pentru mine, Lolita e o carte frumoasă pentru că este admirabil scrisă. Impecabila tăietură a frazei, asocierile de idei și de imagini, desăvârșita artă a introspecției psihologice și psihanalitice înalță romanul în rândul celor mai fascinante creații literare ale veacului tocmai scurs. Problema e că trăim într-un timp când lectura ideologică primează în fața oricărui alt tip de interpretare. Degeaba susține Vladimir Nabokov însuși că a vrut, prin acest roman
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
onomastic, o lume mărunt-provincială, fie și atunci cînd sălășluiește pe malurile altor revărsări de ape, mai impor-tante decît Someșul cel așa de subțiratic. E, în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și apoi citesc cu oarecare dezagrement încercărle trudnice, precum și aceasta de față, de a face compuneri poetice în metru antic. Prozodia veche, cu versuri avînd silabe în numere fixe și accente ce cad
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
senzație de punere în prezență care ne apropie de poveste. Trebuie să recunosc două momente inspirate ale documentarului, începtul și sfârșitul care cereau parcă un alt conținut, mai alert, mai nuanțat. Începutul ne introduce în vertijul traficului în timp ce camera este înălțată pentru a survola de sus, panoramic întregul tablou, apoi regizorul întoarce pe dos imaginea. Astfel, prin acest efect absurdist-suprarealist, avem dintr-o dată imaginea unui oraș de-a-ndoaselea, așa cum Max Blecher survola o întreagă lume printr-o lentilă roșie, o lume sangvină
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]