3,912 matches
-
motivul direct al "dezmembrării casei familiale". "Secretul nașterii" izbucnește nefast și în casa Linei Rim. Concert din muzică de Bach se deschide cu pătrunderea în casa nouă a Rimilor, una convențională pentru ficțiune, însă funestă pentru Sia. Ea intră cu înșelătoarea credință a Trubadurului că peregrinările au atins cuibul matern pentru totdeauna, refuzat fetei la naștere în antecamera morții. Simetria înfățișează, cum se știe, pe Lenora intrată în palatul morții ei apropiate, pe Maxențiu în palatul cavou de marmore albe, casa
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lasă loc nici unei intercalări: "Numai doamna Vera odăi cu pelargonii la fereastră și brizbiz cu dantelă cu igliță model greu doamna Vera, soacra băcanului casă corp coloniale-delicatese-băuturi, peste drum de casa Rim doamna Vera, necunoscînd genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare." Eticheta onomastică se completează aici, ironic, cu elemente de proprietate... imobiliară, care se construiesc ca apoziție în toată regula. Un determinant material exprimînd posesiunea locului și descrierea substitutivă pentru numele personajelor. O identificare de orgoliu, iar nu neutră, cum mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În fond, de ce nu, putem vorbi de un tipar neîntinat, falsificat în variantele nefericite ale ...cîtor femei? Studiul personajului camilpetrescian a scos la lumină, nouă cel puțin cu limpezime, ceea ce am numit un "complex al Damei cu camelii". Poate fi înșelătoare atitudinea naratorului, aceeași în ambele romane, de a respinge cu superioritate o temă livrescă de rang inferior (cum s-ar numi astăzi, dacă ar fi să-i găsim un corespondent în genul rușinos sentimental soap opera, pulp fiction?), o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cît cineva "face cu ochiul", iar jocul este posibil. Este acceptat, este chiar "regulă a jocului". Iar acest "la fel"(..."așa e, dacă vi se pare..."), cum și suava, în aparență, imitație de serie fac toată arta. În această superficie înșelătoare, s-o numim interfață, zonă părelnică de asemănare, sau chiar de "identitate", abia aici vin să de-construiască semnele discursului negativ, insurgent. Prin atitudinea ironică, ceea ce pare a urma rețeta, a se conforma unor reguli, se arată ca parodie a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Trei foi de vie >> Nimenea să nu te știe. ” Ochii și sprîncenele poartă ponosul dragostelor. Exemplificăm : ,, Frunză verde mărăcine CÎnd te văd neică pe tine Eu În ochi nu-ți pot privi Nici cu tin- nu pot vorbi. Căci ochii Înșelători Nu-i pot uită pînă mor. Ochii tăi sunt de iubit Sprîncenele de-amăgit. M-amăgești maică pe mine De nu pot trăi fără tine. De n-ar fi ochi și sprîncene N-ar mai fi păcate grele. Ochii și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pustie. ” İdeile ce urmează, sunt brodate pe o temă exhatologică. Exemplificăm:,, O pricină minunată ” ,, O pricină minunată Din-nceput de lumea toată Din-nceput și din vecie Precum la carte să scrie Cu cuvîntu tipărit Precum este-adeverit. Că lumea e-nșelătoare Și foarte amăgitoare. Cum Înșeală și-amăgește Pe toți domni-i pristăvește Pe domni și pe-mpărați mari Și pe cei ce sunt mai tari Că-mpărații și cu craii Lucră la cetăți cu anii. La ziduri nă alte și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ani. Având ca model o povestire a lui Machiavelli, I.L. Caragiale a adaptat obiceiurile, credințele, superstițiile la mitologia românească. În credința străveche, oamenii își imaginau că Necuratul umblă pe pământ și-i pune la încercare, deși se teme de femeile înșelătoare. El cunoaște păcatele și defectele omenești, evidențiate și în această întâmplare. Folosind un vocabular tipic pentru epoca fanariotă, I.L. Caragiale apelează și la expresii populare românești: "să-și mănânce de sub unghie", "să-ți puie coarne, să nu le poți duce
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și pe patru/ Totuși tu ghici-vei chipu-i/ Și de plânge, de se ceartă/ Tu în colț petreci cu tine/ Și-nțelegi din a lor artă/ Ce e rău și ce e bine". Privită ca un teatru, viața este înșelătoare, dar înțeleptul contemplă detașat și înțelege din jocul actorilor "ce e rău și ce e bine" (Strofa a patra). Poetul acceptă această atmosferă carnavalescă, se consideră un spectator contemplativ și stoic, se detașează de mascarada lumii, orientându-se după propriul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
T. Doamna T. (alias Maria T. Mănescu) pare străbătută de un flux de feminitate, are o frumusețe interioară deosebită, știind să-și trăiască viața enigmatic, la cotele cele mai înalte. Portretul fizic înfățișează o femeie fascinantă: era "nu înaltă și înșelător slabă", avea păr bogat de culoarea castanei, "poate prea personală ca să fie frumoasă în sensul obișnuit al cuvântului". Farmecul Doamnei T. vine din interior în consonanță cu o permanentă tensiune intelectuală. Emotivă, se află mereu în contact cu arta, surâde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale lor pâri sau răspunsuri, așteptându-se ce nu pot, ci să meșteșugească spre tăinuirea și dărăpănarea adevărului când nu le este dă folos a să descoperi și mai vârtos când că descoperindu-se să dovedescu ca niște mincinoși și înșelători sau mai bine să zicem nedrepți și hrăpitori. Iar când precum ca un obiceiu să urmează și acest fel dovedindu-se nu au frică de vreo pedeapsă pentru înșălăciunea sau lăcomia lor. Atunci fără sfiială să războiesc împotriva adevărului și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
înțeleg dreptatea, fac apelație cerând a să judeca și la mai mari judecători, fără numai porniți fiind ori din îndărătnicie spre îndelungarea judecății și zăticnirea judecății sau din lăcomie spre paguba celor năpăstuiți, bizuindu se meșteșugirilor și altor ficlene și înșelătoare cuvinte“. Am preferat să oferim citatul de amploare din pitacul lui Caragea, pentru că el redă foarte bine comportamentul individului devenit actor principal în cadrul unui proces, obligat așadar „să îmbrace“ altă haină în funcție de miză, de interes, de ceilalți actori. În plus
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Procedee tehnice folosite în atac: - lovirea mingii cu șiretul interior, exterior și plin, de pe loc și din deplasare către partener și spre poartă; - lovirea mingii cu capul de peloc și din deplasare; - preluarea mingii cu piciorul și pe piept; - mișcări înșelătoare (fente; - oprirea mingii (stopul; - conducerea mingii în relație cu adversarul. 2.2. Procedee tehnice folosite în apărare: - deposedarea din față și din lateral; - respingerea mingii cu capul și cu piciorul - jocul portarului 2.3. Acțiuni tactice folosite în atac: - demarcajul
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
Cambalache.107 Sábato evocă de multe ori în paginile sale acest complex psihologic și metafizic al "descendentului din străin", în strânsă legătură cu pesimismul lui. Cu atat mai mult ca să se aplece obsesiv și patologic spre interiorul său. Sábato este înșelător, spune Cătănia, agresivitatea să ascunde o nevoie continuă de a se simți iubit, dar și de a da iubire. Nu numai că a dat în viața lui multe probe de solidaritate și afecțiune, ci a și salvat pe mulți de la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iubire asupra lumii"98, oamenii fiind, pentru Sábato, acele "pedazos de absoluto", minunate frânturi de absolut, așa cum atât de frumos o spune însuși autorul 99, pentru care viața este imperfecta, realitatea dura este o confuzie dezolanta de idealuri frumoase și înșelătoare realizări, insă întotdeauna vor exista câțiva încăpățânați, eroi, sfinți și artiști care în viețile și operele lor ating fragmente de absolut, aceștia ajutându-ne să suportam relativitățile respingătoare. Tot un încăpățânat este și Sábato, la urmei urmei, artistul, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că din această întâlnire s-a nascut cel mai straniu cântec popular pe care l-a creat omul vreodată și care, pe deasupra, este singurul dans introvertit."139 Sábato spune că "nu trebuie să se înțeleagă metafizica ca fiind o asociere înșelătoare de numene", în sensul de perfecțiune, ideal, puritate, absolutul pur, ci înseamnă nevoia acestui absolut, așa-numita metafizica a concretului, "lucrurile văzute prin ele însele, florile prin ele însele"140. A nega argentinitatea tangoului, spune Sábato, "este un act la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sub propriii ochi. Suntem, în acest sens, de acord cu Sorin Alexandrescu, care, în amplul capitol ce-l dedică "exilatului Cioran", afirmă că un Cioran angoasat, disperat în fața nevolniciei condiției umane "ar fi, într-adevăr, o imagine seducătoare, dar, cred, înșelătoare: examinarea operei sale românești ne face să descoperim nu numai un Cioran înainte de Cioran, ci și un Cioran secret, chinuit de istorie, încântat într-o vreme de o utopie pe care o va abjura mai tarziu, obsedat, în sfârșit, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai ales cu ajutorul vieții înseși și al propriilor pasiuni pe care rațiunea nu le are în vedere"13. Filosofia este zadarnica, spune Cioran, definițiile date de ea sunt numai o fațadă, un rezultat al disperării omului în fața neantului. Lucrurile sunt înșelătoare pentru că sunt raportate ori la simțuri, care pot să fie iluzorii, ori la rațiune, care, prin logică internă, poate da greș, conceptele pe care le folosește nefiind operante. "Orgoliul filosofic e cel mai stupid dintre toate. Dacă printr-o minune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în minte un întreg sistem de forțe malefice, capabile să distrugă lumea, forțe de existență cărora nimeni nu-și da seama. Își propune atunci să nu se resemneze, ci să cerceteze această lume obscură. Sábato vrea, astfel, să denunțe aparențele înșelătoare, tendința noastră de a vedea și a crede numai în ceea ce avem în fața ochilor. Nu este o întâmplare că Fernando avea în comun cu Sábato copil aceeași pasiune: ambii înțepau ochii păsărilor și pisicilor cu ace și apoi le lăsau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ilustrare mai adevărată a misiunii scrisului lor, de catharsis propriu, dar și al celui de lângă ei, omul, decat lăsându-l să vorbească pe cel ce nu a renunțat să scrie în numele "omului viu și concret, miracol fragil pandit de ispitele înșelătoare ale unei civilizații apocaliptice"105, apărătorului dreptului gândirii magice de a coexista cu gândirea logică, "depășitorului nedepășit", cum îl numește Paul Alexandru Georgescu, Sábato, care, în fața atâtor iubitori ai operei sale, la primirea premiului Cervantes, și-a exprimat o dată în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a face față pericolelor. În ciuda diferențelor, ele se dovedesc complementare. Antilopa impala are un nas extraordinar, care poate să o pună la adăpost cel puțin dintr-o direcție (aceea din care bate vântul, care, în treacăt fie spus, poate fi înșelătoare), în timp ce maimuța are o vedere bună la distanță și acoperă o arie mult mai largă, cu atât mai eficientă cu cât există întotdeauna un tovarăș din aceeași specie care e cocoțat undeva sus pentru a supraveghea zona și a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a redeveni motivul unui efort intensificat în scopul realizării elevației evolutive. Trăsătura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imaginative reprezentînd simbolic incitațiile lui Satan participă fără știrea noastră la delierarea intimă a fiecăruia din noi pe parcursul întregii zil și al întregii noastre vieți. Din punct de vedere mitic, Satan ne poartă spre Infern atunci cînd îi ascultăm promisiunile înșelătoare sau cînd i-am executat activ poruncile, care sînt în realitate propriile noastre porniri subconștiente, implicînd autoresponsabilitatea. Infernul nu este un loc aflat în spații, ci reprezintă funcționarea unui mecanism de natură psihică: orbirea subconștientă pro-vocată și produsă de vanitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
insinuează că eul însuși se poate îndoi în unele situații de adevărata sa identitate.120 Persona, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea ascunde în unele situații temperamentul adevărat al individului iar, în alte contexte, exhibă o impresie înșelătoare în fața celorlalți. Cum Fred Vasilescu este persona ideală pentru Camil Petrescu, ar fi fost nepotrivit ca personajul să-și proiecteze o Anima accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o și recuză. Anima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al Autorului, <<obligă>> pe acesta la transferul intratextual al numelui, devenit indispensabil (...). Poate fi considerat, ulterior, un heteronim, când numele real al romancierului apare pe coperta cărții."322 (s. a.) Descrierea propriu-zisă a eroinei conține elemente, aparent, comune: "Nu înaltă și înșelător slabă, palidă și cu un păr bogat de culoarea castanei (...) și mai ales extrem de emotivă..."323. Defel întâmplător, atenția se concentrează asupra privirii, care, simbolic, metaforic și metonimic, sugerează capacitatea unui artist de "a da viață" Operei: "Avea orbitele puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
editură, apoi în holul "laboratorului fono"), nici unul nu știa cum să înceapă o discuție fără a deschide vreo cutie a Pandorei, care în Orientul Apropiat capătă formei sticlei cu djinn 6, din care ies duhuri încărcate cu "vorbe drăgălașe și înșelătoare". Se instalase deja "noua ordine", cu "manageri", cu alianțe greu de descifrat, cu o mai mare viteză de circulație a informațiilor. Furnizorul de amintiri se temea că din orice întâlnire ar ieși din ea Duhul Donatorului de Text, le Grand
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]