1,815 matches
-
m-a băgat în păcate, Bat-o Doamne, arz-o focu', Că m-a ... că m-a..." Na... c-am uitat! Descânte-mă tu mai departe. Știi să descânți? Ohoo! Știu o grămadă, chicotește Voichița. Te-a învățat taica? o înțeapă Ștefan. Nu mai descânt! se bosumflă Voichița. Te rog!... Bine!... Voichița se reculege câteva clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați-l! Și de l-ați găsit Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în carne și oase, atunci să vedem "bunătate"... Luca Arbure, cu bolovanul său la spinare, dă buzna pe cărare: Vine! Vine!... E cătrănit! Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Platon, Aristotel, cum îi mai cheamă... Și... și totuși, în numele acestei "Dreptăți absolute", să nu pierzi omenia, cutează Tăutu. Ștefan tace, apoi, încetișor: Am și pierdut-o, Ioane, oftează el. Crezi că poruncesc cu inimă ușoară: "Taie-l! Spânzură-l! Înțeapă-l!"? Pravila nu-i spovedanie, e bici! Poate ștreang... poate secure...Unde-i lege, nu-i tocmeală! Să fie pildă și învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. Vreau o țară curată! Un domn n-are dreptul să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l înțeapă... Îmi zbârlesc musteața, fac fețe-fețe, o-nghit și bag nasul în ulcică să nu mă dau de gol. Afurisiți moldovenii iștea, de unde le-or fi aflând pe toate? Râd eu... râd mânzește de mine însumi! Boierii râd și ei... La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-ți răspundă. Mihail înghite în sec. Boierii se prăpădesc de râs. Înghite-o, Coțofene! îl atinge Bodea. Crieri în tine nici cât într-o găină, îl zădărăște Luca. "Pe măgar îl recunoști după urechi; pe nătărău după vorbă", îl înțeapă Șendrea. Boierii râd, dar cel mai tare râde Mihail. S-o lăsăm baltă, propune Ștefan cu veșnicul său zâmbet mucalit. S-o lăsăm, încuviințează Mihail, parcă dezamăgit că Măria sa n-a încurcat cărarea, cândva, undeva... Bre Nichiperceo, n-ai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru îi aruncă pe sub gene o căutătură grea. Fulgerător, caută ochii lui taică-su, apoi privește din nou la Voichița. Se răsucește pe călcâie și pleacă. Alexandre!... Alexandre!! Ce l-o fi apucat? ridică Ștefan din umeri. Parcă l-a înțepat o viespe... V-ați certat? Voichița, lipită de zid, cu ochii plecați, tace. Ștefan o apucă de bărbie și-i înalță capul. Ea stă cu ochii închiși. Ce s-a întâmplat, Voichiță? Tremuri... Zău, nu mănânc veverițe, îi spune zâmbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l ia! explică Alexa podidit de invidie. Muieri, poale lungi și minte scurtă, scuipă Cupcici cu dispreț. Ți-ai luat nevestică tinerică, frumușică. Te-ai băgat cioban la turmă de iepuri... Să-ți târgui și o pereche de coarne, îl înțeapă Alexa din invidie. Du-te dracului! izbucnește Cupcici. Știi ceva?! spune el apoi, panicat, dar se liniștește. N-am treabă, o țin sub cheie... Am auzit că domnii ăi mari din Francia, când pleacă la rezbel, au născocit o pașmanterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat pentru că Măriei sale nu-i prea plăceau "bărboșii"! se frăsuie Cupcici. Să zici bogdaproste că nu ți-a tăiat și capul, o dată cu barba, îl înțeapă Alexa. Nu pierdeai mare lucru... Boierii se aprind: A nesocotit rânduielile statornicite în vechime! A legiuit o pravilă fără îndurare! Taie și spânzură, de parcă Moldova-i moșia lui tătâne-su! Ne șfichiuiește, să nu uităm cine-i "stăpânul"!... În el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
soru-sa de apărătură? Ce apărătură?! Cine?! Aista?! Aista-i turc! N-are mamă, n-are tată! N-a avut "dovada"! De-o avea... "salcia!" "Salcia", se tânguie Cupcici îngrozit. Dar nu mă slăbește, scrâșnește Isaia cu ură. Mă scormone, mă înțeapă, se joacă cu mine ca pisica cu șoarecele: "Cumnățele, dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă slăbește, scrâșnește Isaia cu ură. Mă scormone, mă înțeapă, se joacă cu mine ca pisica cu șoarecele: "Cumnățele, dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată, bre? se jeluiește Cupcici. N-ai grijă, vin ei! Vin! Ah! Cum îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aprinde Ștefan. Dintr-un foc, împușcă mai mulți iepuri odată: zdrobește Împărăția otomană, jucându-se de-a războiul, încununându-se "Salvator al Creștinătății", lovește într-o Moldovă ce-i sta ca spinul în ochi, scurtează nasul "moldoveanului obraznic", ce-l înțeapă mai abitir ca săgeata ceea buclucașă, și, nu în ultimul rând -, dă socoteală de aurul Papii, pe care Dumnezeu știe cum l-a tocat, că prin lupte cu turcii, nu s-a prea văzut... Să recunoaștem, "Rex" aista-i mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră cu ură Isaia. Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu!... Eu nu!... Boier Alexa, ce ai de spus în apărarea "domniei tale"? Alexa, cu brațele încrucișate la piept, resemnat, liniștit, împăcat cu soarta, răspunde demn: Aștept dreapta osândă, spune el. Îl rog pe Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
găsi un ac în carul cu fân” - al memoriei; și iată că, până la urmă, l-am găsit!) Un copil neastâmpărat și neatent a înghițit un ac (de cusut), care „s-a plimbat” apoi nestingherit, luni de zile, prin trupul lui, înțepându-l ba într-un loc, ba în altul. Nimeni nu putea să facă nimic să-l ajute, într-un fel sau altul, pe băiat... căci acul „călătorea”, și era imposibil de localizat. O călătorie fantastică (cum avea să se intituleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a dezamăgit, cu o colegă). * Prin ce ne enervează cel mai mult țânțarii? Prin propria lor enervare, când nu-și ating scopul și sunt - pentru moment - alungați. Culmea! Pur și simplu, se scandalizează pentru că nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o simțim față de superba omidă dovedește că esteticul are întotdeauna nevoie de un (cât de cât) suport etic. Mică târâtoare înnobilată, promovată în ierarhia cățărătoarelor, ea întruchipează perfect ruptura dintre frumos și bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în Brăila și a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat la confecționarea bărcilor cu ajutorul cărora se demontau minele marine, fără a se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cele mai profunde. Povestindu-i lui Boni (Herlin) ce i s-a întâmplat fetei compatrioților mei, a deschis gura spunând că singura răzbunare pentru violatori ar fi pur și simplu să se facă o păpușă de ceară și să fie înțepată cu nenumărate ace peste tot! Am rămas bouche bée auzind acestea de la un om atât de rațional. Am impresia că nu-mi cunosc deloc prietenii, ce ascund în ei ființe străine a căror voce nu iese decât în situații extreme
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fierului de călcat prea încins. Pesemne prafurile primite, dar și noaptea nedormită petrecută cu dureri și cu rău au făcut ca în scurt timp după intrarea în sală să adorm. În cealaltă parte aveam vecin pe secretarul Țăpoi. Acesta mă înțepa în coastă pentru a bate mecanic din palme. Pauzele, destul de rare din fericire, îmi tulburau somnul. Reușeam să adorm imediat ce expunerile reîncepeau la tribuna oficială. 206 Capitolul IV BIETUL OM SUB VREMI Sâmbătă, 23 decembrie 1989 După plecarea soțului la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai rare și mai frumoase. Am rămas impresionat de cunoștințele profesorului Constantineanu. Echipa de cercetare era destul de mare: Constantin Pisică, Victor Ciochia, Elena Gavrilescu, Ionel Petcu, Raoul Constantineanu fiul profesorului, eu și alții. Toată ziua colectam insecte, iar seara le înțepam cu ace entomologice și le puneam în colecții. Și în timpul zilei, dar mai ales seara, făceam schimb de impresii și de insecte și ne etalam capturile. Erau momente de adevărată educație științifică. Atâtea lucruri noi aflam, atât de multe comentarii
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
poate deveni cu adevărat cercetător „dacă nu poartă în suflet „focul sacru” al cercetării științifice”. De altfel se vorbește de „spiritul” de la Agigea întronat de profesorul Borcea. În 1936, pe când făcea o disecție pe un pește marin, profesorul s-a înțepat cu bisturiul. A făcut septicemie și în 48 de ore a murit. Moștenirea lăsată de profesorul Ioan Borcea s-a dezvoltat și a devenit una dintre cele mai mari și mai importante stațiuni de pe tot litoralul Mării Negre. În 1970 era
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
așezate pe o tavă de argint și începe cu voce tremurată să-și țină discursul de bun venit, în timp ce grasa lui soție îi oferea împărătesei un buchet de trandafiri. Răspunzînd cu un surîs, împărăteasa ia buchetul cu mîna goală, se-nțeapă într-un spin și scoate un țipăt ușor. Împăratul, cu ochii la staroste, se întoarce iute spre împărăteasă și înțelegînd despre ce este vorba, mătură cu mîna pîinea și sarea de pe tavă, o apucă și o răsucește, fără efort vizibil
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Rodriguez Santiago. Și nouă ne place dințosul și nici nu-l avem la inimă pe Santiago, de cînd cu golul lui Chihaia la Marsilia. Dacă arăta centrul terenului atunci, în minutul 94, Dinamo era în primăvară, Andone continua să se înțepe cu Giovanni, iar alt fost barcelonez, Esteban, își găsea sigur timp pentru slujbele părintelui Lluis, fiindcă era șomer, nu antrenorul liderului în România. Asta se întîmplă pe malul Mediteranei, într-o lume catolică prin excelență. Cînd Ronaldinho e eliminat de pe
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
compli-cîndu-se printr-un cifru de convenții simbolice (azimă, vin, blid, năframă), cam în stilul liturgic al lui Claudel sau în maniera Roman de la rose. Poeta încearcă să tragă "lanțul avarelor tăceri", ca să ajungă la "crinii" care simbolizează ceva, însă e înțepată de "spinii" care și ei înseamnă ceva, intră în "cimitirul nădejdilor", unde dă de un chin ce-i prihănește "mirul prohodului din suflet", ori vorbește de "coasele toamnei" care trec prin "lunca nădejdilor", unde "floarea albaștrilor cînd" și "frunza verzuilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în Brăila și a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat la confecționarea bărcilor cu ajutorul cărora se demontau minele marine, fără a se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
stăpân în casa asta?”). Copilul nu trebuie supravegheat la tot pasul, nici excesiv „îndrumat”. Un părinte matur emoțional nu va cădea în tentația de a hiper-proteja copilul („Nu alerga, ai să cazi!”, „Nu pune mâna pe șurubelniță, că te poți înțepa!”). Bineînțeles că va lua măsurile necesare pentru a evita accidentele sau îmbolnăvirile, dar nu va inocula copilului sentimente de inferioritate. Copilul creativ simte nevoia să descopere, este curios, iar acest lucru se împlinește numai asigurând libertate copilului, iar supravegherea trebuie
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere, și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute În pereții lor, de pătrundeau Înăuntru. Și dacă stăteai În celula aia nu puteai să stai rezemat, că te Înțepau cuiele... Și am făcut-o și În pielea goală, iarna... Eram scos câte 24 de ore și dus... V-am spus că eu, În general, eram cuminte, aveam alte preocupări, știam cum să mă feresc. De altfel, noi, care aveam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]