3,138 matches
-
gazetei 496. 4. Mersul epidemiei din 1893 Holera și-a făcut apariția în România la 7 iulie 1893, când la Brăila s-a înregistrat prima asemenea îmbolnăvire, importată, probabil, cu una din navele sosite din Orient, deși toate acestea erau înarmate cu patente dovedind efectuarea în bună regulă a carantinei la Constantinopol. Curând, alte cazuri s-au ivit la Sulina și apoi la Galați, dar infecția avîndu-și, eventual, originea la Brăila, de unde a provenit neândoios marele focar de la Cernavodă - Fetești, cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
loc. Se ridică și se îndreptă către arab, scoțând din buzunar o bucată de frânghie. - Ce vrei să faci? întrebă pe un ton sec Daru. Balducci, nedumerit, îi arătă frânghia. - Nu-i nevoie. Bătrânul jandarm șovăi: - Cum vrei. Măcar ești înarmat? - Am o pușcă de vânătoare. - Unde? - În cufăr. - Ar trebui s-o ții lângă pat. - De ce? Nu văd de ce m-aș teme. - Tu nu ești în toate mințile, fiule. Dacă se răzvrătesc, nimeni nu mai e la adăpost, aceeași primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
va face, neîndoielnic, portretul, și iar începea să picteze. Lucra, și deodată: "Jonas, trebuie să semnezi ceva!" " Cine-i, spunea el, factorul?" " Nu, ocnașii din Cașmir." "Bine, vin îndată!" Alerga la ușă unde în aștepta un tânăr prieten al oamenilor înarmat cu un manifest de protest, voia să știe dacă politica nu are aici nici un amestec, semna după ce primise asigurări liniștitoare și ascultase un discurs mustrător în legătură cu îndatoririle pe care i le creează privilegiile sale de artist și se întorcea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în colțul planșei, un număr de telefon. Sună-mă după masă. — Nu sun. Prefer să vin. La cinci, dar mă simt prost față de Manole... Lucian rămăsese alături, la locul său, și nu înregistra nimic. De câtva timp colegul Vornicu își înarmase nasul ochii obrazul cu lentile aurii, etanș față de orice mișcare. Nu observase, nu auzise, nu-l interesa. Dar doamna Ortansa veghea, firește ! Supraveghea, corela, colaționa, conlucra : aduna venin, plictiseală, curând nu se va mai putea abține. După-amiază turmentată, sala frigea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochii lui Apostol Bologa, albaștri și adânciți în cap, se aprinse o mândrie stranie. Răspunse cu o indignare abia stăpînită: ― Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare rușinea pentru corpul ofițeresc... A fost prins tocmai când era să treacă la dușman, înarmat cu hărți și planuri. Rușinos și revoltător!... Nu-i așa? adăugă după câteva clipe, fiindcă Klapka tăcea. ― Mda... da, poate, zise căpitanul, tresărind nesigur. Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a și vorbit cu comandantul batalionului ce se mai afla în Parva. Căpitanul, bețiv și disprețuitor față cu civilii, i-a spus că n-are vreme să se țină de mofturi. Vasăzică militarii consideră drept mofturi tot ce nu e înarmat cu pușcă sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi să se încerce, barem deocamdată, o aplanare pașnică, printr-o intervenție amicală. ― D-ta ești prieten cu locotenentul, zise solgăbirăul. Ați copilărit împreună... De ce nu cauți să-i vorbești? 9 În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
noastră. Situația tactică cea mai palpitantă am trăit-o odată cu invazia Cehoslovaciei. Eram, ca de obicei, cu vacile la păscut și ne îndepărtasem mult de pe imașul nostru, ajungậnd aproape de hotarele vecine. Un camion militar s-a apropiat de noi, soldați înarmați cu mitraliere au coborật grăbiți, cercetậnd locul. Aveam vreo doisprezece ani, dar politică se făcea cu prisosință la noi în casă, deși eu tăceam “smậrc”. Ascultam toate posturile străine, citeam zilnic ziarul “Scậnteia” rậnd cu rậnd, dar mai ales îl
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și-aceea E rea. Tu ai crezut, o Demon, Că în dreptate e putere. - Nu, Dreptatea nu-i nimic făr de putere. Cătat-ai aliați între Titanii Ce brăzdau caosu-n a lor răscoală, Ai înzestrat pământul cu gândiri, L-ai înarmat cu argumente mari Contra lui Ormuz. Și el ca tine a devenit rebel, Se svîrcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită - contra Lui. Dar detunat el recăzu în caos - Cadavru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iohanan, căpetenia, cu două sute optzeci de mii de oameni; 16. după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji. 17. Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmați cu arc și cu scut, 18. și după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmați pentru război. 19. Aceștia sunt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia pe care îi pusese împăratul în toate cetățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji. 17. Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmați cu arc și cu scut, 18. și după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmați pentru război. 19. Aceștia sunt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia pe care îi pusese împăratul în toate cetățile întărite ale lui Iuda. $18 1. Iosafat a avut bogății și slavă din belșug, și s-a încuscrit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
printre bălăriile care crescuseră cât ea de înalte nu cumva să o zărească cei de la secție deși niciodată nu a avut nimeni curajul să-i spună... ‘’de ce chiulește’’! De obicei era puțină lume și din peisaj nu lipseau siluetele pescarilor înarmați cu mulinete și prăjini care de care mai sofisticate aruncând de pe uscat, râmele de mare după chefal. Radu, era un bucovinean frumos, mult mai tânăr decât el... care se credea tânăr! Aveau pregătite slipuri fiindcă, pe acolo zăboveau adesea amatoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bobocul,,. - Ce tot vorbiți acolo? Nu vedeți că ăsta face mișto de voi? Este tot de vârsta noastră și anul trecut a fost student la Galați, iar acum își bate joc de voi ! Ionel, când aude, îl amenință în glumă înarmat cu o pernă în mâini și cu fuga peste paturi, Cristian iese de sub pătură hohotind iar Laur îi spune râzând lui Florin, - Dacă nu veneai să mă dai de gol, mai puneam vreo două întrebări și îi lăsam așa... să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de știre lui Avram, Evreul; acesta locuia lîngă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eșcol, și fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. 14. Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuți în casa lui, și a urmărit pe împărații aceia pînă la Dan. 15. Și-a împărțit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Tu de ce nu spui așa? Sclavul zîmbi: - Ai spus tu și pentru mine. Iahuben îl privi lung. Lumina faclei nu-i lumina îndeajuns ochii. Ce se putea ascunde în ei? Dispreț sau batjocură? Sclavul nu știa că acest soldat este înarmat și îl poate ucide dacă se răzvrătește? - Tu nu te-ai gândit că e primejdios pentru tine să nu rostești urarea? Dacă te ucid? zise Iahuben. Glasul îi tremura ușor. Fără a-și întoarce capul spre el, sclavul zise liniștit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la astfel de robi voinici. Și știa tot atât de bine că dacă cei mai mari decât el ar apuca să-l găsească vinovat, nici zeii nu l-ar mai putea dezvinovăți. - Puteam eu să bănuiesc că este prea puțin un soldat înarmat la opt robi înlănțuiți și două muieri? murmură sutașul mai mult pentru sine, crezând că nu e auzit de celălalt. Dar și fața îl trădă. Simțind la rândul său că nu e singurul care se teme, slujbașul regesc răscoli frica
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pornim mai întîi? întrebă sutașul cu vădită părere de rău că planul său nu a fost încuviințat de slujbaș. - Deodată în mai multe părți, zise slujbașul. Spre apus, spre răsărit, spre miazăzi și miazănoapte. Câinii or să le ia urma. Înarmează-ți bine soldații și să-i împărțim în patru șiruri de câte douăzeci și cinci... - Ești tare înțelept! Vrei să rămână paza și mai slabă la ceilalți robi? îl întrerupse sutașul. - Nu-i nimic! Ziua nu fuge nimeni, mai ales de la muncă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Uite semnul Piscului Sfînt: asta ține loc de pecete, ciupercă împuțită ce ești! și arătă cu mâna pieptul lui Auta. Ajutorul de sutaș își lăsă capul în jos și rosti, frînt: - Eu de-aicea fără arme nu plec. Soldații erau înarmați cu mai multe arme decât se obișnuia. Dibăcia lui Iahuben izbutise la început, însă acum părea să năruie totul. Auta privi rugător spre străini, dar aceștia nu făcură nici o mișcare. Soldații priveau cu mirare la butoiul mare și ciudat dintre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi porunci Iahuben. Soldatul povesti cum căpetenia care i-a dat unui sutaș o ceată de oșteni înarmați s-a gândit după plecarea acelora că poate scrisoarea era ticluită, de vreme ce nu avea pecete. Atunci a început să zbiere și a înarmat în grabă altă ceată, mult mai mare, trimițînd-o pe urmele celei dintâi. Apoi îi spuse cum ceata lor s-a întîlnit pe drum cu ceata cealaltă care striga fugind: - Aruncați armele. Ascundeți-vă. Au venit zeii din cer! Așa au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben, căci e luntrea zeilor. Zeii pot să care orice, și munții. Și mai aduse un braț de arme. Dar jos mai erau multe și luntrea se umpluse. Văzând, Iahuben se gândi o clipă, apoi îi porunci soldatului să se înarmeze și să păzească maldărele de arme până la întoarcerea lui, ceea ce soldatul făcu bucuros, mulțumit că scăpase cu atâta. Iar sutașul intră mândru în luntre, se așeză pe scaunul său și își prinse singur curelele, ca și când ar fi fost călător prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
armata regală română, fu nevoit să le facă loc, trecând pe cealaltă parte a străzii, obosit, neras, cu hainele șifonate. Intrigat la culme de rapiditatea suspectă cu care manifestanții făcuseră rost de steaguri, îi privea stupefiat. În fața primăriei, un om înarmat cu o pușcă Z.B. din dotarea armatei române, o făcea pe-a santinela. Firesc, trecerea lui nu rămase neobservată. Urmarea: cineva din primărie trimise la el trei indivizi civili, înarmați cu pistoale. - Încotro, domnule sublocotenent? Din ce regiment faceți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de steaguri, îi privea stupefiat. În fața primăriei, un om înarmat cu o pușcă Z.B. din dotarea armatei române, o făcea pe-a santinela. Firesc, trecerea lui nu rămase neobservată. Urmarea: cineva din primărie trimise la el trei indivizi civili, înarmați cu pistoale. - Încotro, domnule sublocotenent? Din ce regiment faceți parte? Interlocutorul îl privea lung. De unde te tragi, unde te-ai născut? Evident, voia să afle dacă era basarabean, postura delicată, având în vedere retragerea românilor, sau nu. - Vin dinspre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
plâng rareori de simptome ale afecțiunilor alimentare, dar în America aproape toată lumea consideră acum că este normal ca o masă copioasă să producă un oarecare disconfort gastric și mulți dintre occidentali merg în mod frecvent la restaurante și la petreceri înarmați cu medicamente antiacide și alte remedii pentru stomac. Pentru a-l îndruma pe cititor pe calea obiceiurilor alimentare naturale și sănătoase care duc la longevitate fără a sacrifica plăcerea de a mânca, următoarele pagini prezintă sfaturi practice pentru a combina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
poziția de apărare, iar eu Încerc să strecor niscaiva Îngrijorare și empatie În voce. Ce n-a mers? Tom ridică din umeri. Nu mă-ntreba Bruce, bolborosește el, clătinând din cap. Mi se pare prudent să schimb subiectul. — Te-ai Înarmat pentru meciul În cinstea ta? — Mda! Chipul lui Tom se luminează plin de entuziasm. E dificil acum că vine perioada de sărbători, dar băieții din comitet au făcut o treabă meseriașă și se pare că Kenny Dalish o să vină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cuvinte Ăoperații de analiză). Cu cât stăpânim mai multe cuvinte și, natural, sensul fiecăruia dintre ele, cu atât ne putem face înțeleși mai bine, cu atât înțelegem mai bine ceea ce se spune sau ceea ce citim. Învățătorul are sarcina de a înarma pe fiecare elev cu vocabularul general, comun tuturor pe care trebuie să și-l îmbogățească continuu. Din moment ce copilul devine școlar începe să folosească limbajul pentru a exprima și altceva în afara propriilor stări de moment, astfel limbajul devine un instrument al
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]