2,507 matches
-
-i trecea prin cap să plece de la Citizen. Deci, domnule Allen - Fran se îndreptă de spinare până când ajunse aproape la fel de înaltă ca Jack -, ce vă aduce aici în afară de încercarea de a ne seduce stagiarele? N-am venit să îmi exprim încântarea în privința Nunții Anului din Woodbury, o provocă, știind că avea s-o enerveze. Deși ai fi fost o mireasă mult mai frumoasă. Îmbrăcată în crem, aș zice, mai degrabă decât alb feciorelnic, și cu ceva mai puține volane. Ești prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea să-i complice și mai mult existența. După ce-i făcuse lui Fran onoarea imensă de a-i da viață, mama ei se așteptase ca fiica să nu-i mai ceară nimic altceva. Tatăl ei fusese cel care îi adusese încântare și bucurie și care o făcuse să creadă că era îndeajuns de inteligentă și de frumoasă (o perspectivă subiectivă, dar cumva o convinsese de asta) ca să devină orice și-ar fi dorit. Astfel se născuse, între tată și fiică, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
micuți, cu ramă de aur, și Fran se trezi întrebându-se dacă erau adevărați sau dacă îi purta doar spre a da impresia de seriozitate pe care restul imaginii sale o contrazicea. În sfârșit, observă Fran cu un fior de încântare, era mai înalt decât ea. — Doamnă Norton, zise luând paharul pe care i-l oferea Henrietta, nu am cuvinte să mă scuz îndeajuns. De parcă i-ar fi citit gândurile lui Fran, își scoase ochelarii și își masă ochii o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tot Mike va avea ceva de comentat. Era mai bine să stea de vorbă cu el, să vadă ce îl roade. Și o ultimă veste bună. Am fost nominalizați la titlul de cel mai bun ziar regional. Un murmur de încântare umplu încăperea, iar Fran hotărî să nu le strice bucuria cu știrea că celălalt candidat la titlu era Woodbury Express. — OK, la treabă. Am nevoie de câteva știri pe scurt de calitate... cea despre bărbatul care și-a pierdut cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
râse. — Avem nevoie și de ziariști. Deschise ușa și o conduse pe hol. — Mulțumesc pentru că ai venit și pentru că crezi în ce facem noi. Uneori îmi amintesc doar eșecurile și uit finalurile fericite. Mi-ai redat optimismul. Fran strălucea de încântare. Simțea o profundă tristețe în ființa lui Laurence și tânjea să afle de unde venea. Poate că suferise o decepție în dragoste sau avusese o copilărie nefericită. — Laurence, șovăi ea, voiam să te rog ceva. — Dă-i drumul. Te-ar deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de vorbă cu Stevie în spatele grupului. — Domnu’ Jack! strigă ea. Sunt prietenii dumneavoastră? Intrați! Intrați! Grupul vesel năvăli înapoi înăuntru, iar proprietara, cu chipul uscățiv luminat deodată de încântare, le promise că o se le gătească ea însăși câte o porție de paste. Privind în urmă, Fran decise că acel ultim pahar de vin îi pusese capac. Încercase să-l refuze, dar femeia păruse atât de jignită, repetând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am hotărât să ne căsătorim! Minunat! răspunse Ralph. Sper să fiți foarte fericiți împreună. Fran fu uluită. Cuvintele erau cele potrivite, dar tatăl ei drag le rostea de parcă ar fi vorbit cu un străin. Se așteptase la o reacție puternică. Încântare, poate, și o urmă de îngrijorare din cauză că nu apucase să-l cunoască mai bine pe Laurence înainte să i se dea această veste neașteptată. Dar felicitările acelea mai curând distante! Era aproape ca și cum ar fi stat de vorbă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca sigur copilul lui Laurence și să i-o spună fără ocolișuri. O iubea, la urma urmei. Probabil că Henrietta avea dreptate. Avea să fie șocat dar avea să se împace cu ideea. Apoi putea începe să savureze bucuria și încântarea de-a avea copilul după care tânjise atâta timp. Iar dacă Express își reducea prețul și îi făcea cu adevărat probleme, putea oricând să ia în calcul ideea de a renunța la jurnalism și de a-l ajuta pe Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plecase deja de la spital. Va fi nevoită să treacă singură prin această încercare, dar trebuia să înfrunte ceea ce o îngrozea cel mai mult: viitorul. După o jumătate de oră, Ralph se trezi. — Franny - ochii lui încă vioi se luminară de încântare, de parcă n-ar fi văzut-o cu doar o jumătate de oră mai devreme -, ce bucurie să te văd. Ce vânt te-aduce? De data aceasta, Fran zâmbi numai și îl luă de mână. Începea să se obișnuiască. Zgomotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pornită. — Era. Atât de pornită, încât a uitat să-i pomenească tatei de întâlnire. Ce femeie împrăștiată. Așa că a trebuit să-i amintesc eu de asta. A fost genial, Stevie, fermecător ca-ntotdeauna. Ochii lui Stevie se aprinseră de o încântare subită. — Poate că au greșit diagnosticul. Poate că a avut doar un atac minor. Toată treaba asta cu Alzheimerul ar putea fi o greșeală oribilă. Sperând din suflet ca Stevie să aibă dreptate, Fran porni după ea pe scări, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Da, îl somă Henrietta fără milă. Sau o să rămâi nemâncat în seara asta. Ultimul lucru pe care îl zări Fran când demară fu o scenă dintr-un alt film în care Simon se lăsa pe un genunchi, stârnind țipetele de încântare ale lui Sophie și Lottie, care strigau: „Cine e băiat neascultător?“. După acest ritual, bănuia ea, aveau să meargă sus pentru o partidă pe cinste. Căsnicia avea, la urma urmei, și părțile ei bune. Maică-sa era în grădină, curățând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sosi, cu răsuflarea tăiată, îmbrăcată într-un costum bizar de erou de pantomimă și, în loc să înceapă să discute despre nuntă, aduse imediat vorba despre taică-său și despre căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
revenise sarcina să convingă distribuitorii să expună Fair Exchange în standuri, își trânti posteriorul impresionant, rezultatul prea multor prânzuri pe bază de fish’n’chips înfulecate în grabă, pe biroul lui Fran și anunță cu un aer ce aducea a încântare că cel mai mare lanț de distribuiție a presei din regiune refuzase categoric să expună Fair Exchange. — Ce?! zbieră Fran. Cum pot să facă asta? Avem panouri de promovare instalate în tot orașul, reclame menite să ațâțe și să intrige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și Jean Seberg în rolul Ioanei d’Arc? Având ceva din puterea de atracție a unei martire, până când bănuiau pe cineva că vrea să le fure bărbatul, moment în care se transformau în tigroaice. Fran simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui Miriam și își croi drum spre ea. — Ce face tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă. Azi dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar fi văzut logodnicul privind în gol, de parcă ar fi văzut o nălucă. Apoi întorcându-se și îndreptându-se spre cel mai apropiat telefon. — La naiba, înjură Jack încet, realizând că uitase acasă încă un lucru de care avea nevoie. Încântarea de-a sta într-un hotel, chiar și într-unul atât de primitor și de nepretențios precum Cathedral Arms, îi trecuse deja după o zi. Le ducea dorul lui Ben și lui Ralph, care devenise în chip bizar un membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te rog, să ne anunți data viitoare când pleci la plimbare? Drept răspuns Ralph îl privi cu deosebită atenție. — Te știu de undeva, nu-i așa? întrebă el. Îmi amintesc - în glasul lui se simți o notă de siguranță și încântare pentru că își amintise -, vii în fiecare marți să iei gunoiul. Ben chicoti în spatele lor. — Ajungă-ți, foarte mulțumesc, șuieră Jack. Probabil își închipuie că tu ești instalatorul. Intră, călătorule, îl pofti Jack, o să-ți găsesc ceva interesant de văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Victor Eftimiu din Corabia cu pitici polemizează, dintru început, cu formula raționalist-burgheză a romanului: „În roman, legile fizice și toate constrîngerile naturii nu sînt niciodată înfrînte și deznodămintele se supun logicei de care fantezia basmelor își bate joc cu încîntare. Adorabilă simetrie și ordine în acest desfrîu al imaginației!”. Refuzul „complicațiilor psihologice”, adaugă Vinea, se asociază cu subiecte care ar putea fi ale unor „nuvele moderne”, lipsite însă de „pedantlîcuri psihofizologice” à la Paul Bourget. Apreciind fidelitatea față de tiparul feeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arcade cu flori, voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămânță. Mi-ai dibuit aplecarea firească și gustul ce-l am pentru tot ce devine în patrie, pentru tot ce sporește și crește-n izvornită. Mi-ai ghicit încîntarea ce mă cuprinde în față puterilor, în ipostaze de boabe, în fața mărunților zei, cari așteaptă să fie zvârliți prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu o dată sămânța mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Neînsemnate la chip
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
am zîmbit și eu și am ezitat puțin, neștiind prea bine dacă să-i strîng mîna sau să o sărut pe obraz și nevrînd să fac ceva greșit. Îi adusesem bujori, așa că i-am Întins buchetul, spunînd că era o Încîntare s-o cunosc. Ea luă florile și-mi mulțumi, strîngîndu-mă rapid În brațe, iar eu m-am relaxat pe loc. — Ellie, Îmi spuse, luîndu-mă de braț și conducîndu-mă Înăuntru, am auzit atîtea despre tine. Și uită-te și tu, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
PÎnă cînd Îl cunoscusem pe Dan. 4 — Le-a plăcut foarte mult de tine, mă anunță Dan a doua zi dimineață. Nu că m-ar mira. — Adevărat? am Întrebat eu, fără a-mi putea ascunde nota de ușurare și de Încîntare din voce. — Absolut, confirmă el și zîmbi larg. De fapt, mama a zis că ești perfectă pentru mine. — Oh. M-am retras din locul În care mă cuibărisem lîngă el, pe canapea, și l-am privit sever. — Nu ești, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu are niște bunici atît de iubitori și de generoși, dar simt că sînt pe cale să izbucnesc În lacrimi. În clipa asta, sentimentul care mă copleșește este acela de ură față de Linda. O urăsc pentru că m-a lipsit de bucuria, Încîntarea și senzațiile momentului, pe care le-a confiscat și le dă drept ale ei. „Nu e copilul tău, ci al meu!” aș vrea să-i arunc În față. „Eu ar trebui să cumpăr toate astea, nu tu!” Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aproape complet goală. Pe de altă parte, Michael rînjește Încîntat. — Sa-lut! zice el, cu o expresie de motan care a pus laba pe borcanul cu smîntînă. Linda se Întoarce și-și dă ochii peste cap către nimeni În special. — Ce Încîntare să vă cunosc, adaugă și-i strînge mîna, rînjind În continuare și măsurînd-o fără jenă din cap pînă În picioare. Deci, sînteți bună prietenă cu Ellie? E Întotdeauna o plăcere să-i cunosc pe prietenii lui Dan și Ellie. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
petrece cu atît de puțină durere. Am nevoie de lacrimi, de durere, de jale. Nu se poate să fie ca acum, adică să pălească totul Încet, pînă la dispariție. — Mă gîndeam să mîncăm În oraș. — Sigur, zîmbesc eu cu reală Încîntare. Sună minunat. — Îl aduc Înapoi Înainte de șase jumătate, spune el. Mă uit la el și nu pricep. Pentru baie, precizează. Mă gîndeam să-l duc la una din cafenele din Belsize Park, să mîncăm. Dacă e OK, adică. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
strîngă la piept, așa cum făcea Linda cea de demult, cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și spune-i că vrei să stați de vorbă. Epilog — Doamne! Nu se poate, glumești! Dan și cu mine scoatem exclamații de Încîntare În timp ce lăsăm din mînă bagajele pe podeaua de marmură și ne repezim la fereastra imensă, ca să vedem oceanul. — E fantastic! Mă Întorc către Dan și zîmbesc larg. El mă ia În brațe și mă sărută pe buze. Și cine zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
exarhului să plece din Ravenna ca să ajungă într-un oraș din regatul longobard? Și cu o astfel de suită, ce mai... am intervenit eu. Imediat după trecerea ultimului soldat, am traversat în goană drumul, neliniștind caii de la ultima căruță, spre încântarea lui Rotari. CARTEA A DOUA I I-am dezvăluit lui Faroald misterul ierbii arse, arătându-i urmările sării animale. Două zile mai târziu domeniul și-a recăpătat liniștea de dinainte. Dar nu și inima mea. Prea multe lucruri păreau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]