KorAP: Find »[drukola/base=încântat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...83 >

2,060 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

care a avut loc numai aici, pe Pământ. — Numai că acum, interveni Ted, noi știm că nu este un eveniment unic. Pentru că acolo, În afara habitatului, se află o ditamai nava spațială. — În ceea ce mă privește, n-aș putea fi mai Încântată, zise Beth, mușcându-și buza. Nu prea pari a fi, observă Norman. — Trebuie să vă spun că nu mă pot stăpâni să nu fiu neliniștită. Acum zece ani, la Stanford, Bill Jackson a susținut o serie de seminarie săptămânale cu privire la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
111 11 —11110— 1101 - 1101— 100 —100000----(Atenție! Rog comparați cu originalul. Am pus doar liniuțele orizontale, nu le-am pus și pe cele verticale. Trebuie să rezulte o spirală.) Norman privea ecranul complet buimăcit. Doar Harry Își plesni mâinile Încântat. — Excelent, spuse el. Asta e foarte util. — Adevărat? — Bineînțeles. Acum am o șansă să lupt. Adică să descifrezi codul? — Da, desigur. — De ce? — Îți amintești de secvența numerică inițială? Asta e aceeași secvență. — Zău? — Desigur. Numai că e În binar. — Binar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Acum te văd Într-o cu totul altă lumină. Norman zâmbi flatat. Mai tot timpul petrecut aici În habitat se simțise a cincea roată la căruță, un membru inutil al echipei. Acum, cineva Îi recunoștea contribuția, iar el se simțea Încântat. — Mulțumesc, Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că până acum n-am băgat deloc de seamă. Cu gândurile aiurea, Beth Își atinse pieptul, prin costumul colant. Mâinile ei apăsau țesătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721

capăt încercării. S-a îmbuibat cu pastile împotriva greții, a consumat sucuri de fructe pînă în ziua în care curiozitatea i s-a saturat. „-Știam că nu există om bun în stare pură”-îi spune tînărului Doctor care îl asculta încîntat. „Pentru că însuși idealul prezintă potențialitatea viciului. Dar ceea ce-am văzut întoarce efectiv stomacul pe dos. Tu cum suporți meseria asta?” Doctorul se spală îndelung pe mîini, pe față, se șterge cu un prosop albăstrui și apoi îi răspunde. „-...Pentru că

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

să spargă ușa, iar femeia nu mai scosese gunoiul de săptămâni întregi, așa că tot apartamentul era dezgustător, după care tipa a încercat să se sinucidă și-au pus-o pe scaunul electric. Sau ceva de genul ăsta, a povestit Helen încântată, nefiind genul de persoană care să lase vreodată detalii insignifiante și enervante precum faptele reale să intervină în procesul de relatare a unei povești de groază strașnice. Sau poate că doar au închis-o sau cam așa, a recunoscut ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că așa e, m-am gândit înțepată, dar, draga mea, tot ceea ce știu am învățat de la tine. — Aproape că-mi vine să cred că e posedată! a continuat Helen. Crezi c-ar putea să fie? a întrebat-o Anna foarte încântată, evident gata să-și scoată agenda ca să le dea numele unui exorcist bun. („Am auzit că e grozav. Toate prietenele mele au mers la el.“) — Uite ce e, fetelor, a zis mama cu blândețe, Claire a trecut prin multe. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pe bună dreptate. Dumnezeu știe că aveau tot dreptul să fie suspicioși după felul în care suferiseră în trecut. Mâncarea de casă le aducea aminte mult prea bine de dezastrele mamei. Și, în mod evident, mama era mai mult decât încântată să bage zâzanie. Dacă-i încuraja să-mi refuze mâncarea din start, însemna că nu aveam să mai pregătesc nici o masă, iar vechea ordine din casă avea să fie restabilită, ceea ce însemna că ea scăpa de belele. Când i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cumva eteric. Era plină de eșarfe care atârnau peste tot, avea o fustă croșetată prin care se vedea foarte bine și niște bijuterii foarte colorate. Era limpede că-l cunoștea pe Adam. A, bună, Adam, a zis ea precipitat, evident încântată, roșind de plăcere. Oare Adam le face să roșească pe toate femeile cu care intră în contact, m-am întrebat eu. Sau chestia asta se întâmpla numai în cazul femeilor din familia noastră? Nu știu de ce, dar bănuiam că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
slujbă importantă, a zis ea cu acreală. N-am zis decât că are o slujbă. Și oricum, a trebuit să renunțe la ea din cauza copilului. — A, copilul! a exclamat Adam. Pot să-l văd? Sigur că da, am răspuns eu încântată, dar întrebându-mă și de ce era Helen așa de răutăcioasă. Vreau să spun, de ce era mai răutăcioasă decât de obicei. —Kate doarme acum, dar se trezește cam într-o jumătate de oră, așa c-o să poți s-o vezi atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
arăta. Mai ales atunci când era serios și avea o imagine foarte de contabil. Chestia asta mă făcea întotdeauna să zâmbesc. Arăta ca un tip complet lipsit de simțul umorului. Dar eu știam că situația stătea altfel. Și eram așa de încântată știind că la sfârșitul petrecerii sau întâlnirii bărbatul meu avea să meargă acasă cu mine. Îmi doream ca întotdeauna să fie așa. Văzusem destule femei măritate care deveniseră grase și neatrăgătoare și care vorbeau cu soții lor de parcă aceștia ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
culoarea vinului. O să meargă de minune, m-am gândit în timp ce o trăgeam nerăbdătoare pe mine. M-am întors la mine în cameră și m-am privit în oglindă. Pentru a doua oară în decurs de două zile eram surprinsă și încântată de ce vedeam. Arătam înaltă, slabă și tânără. Nicidecum ca un părinte singur. Sau ca o nevastă părăsită. Indiferent cum s-ar presupune că ar trebui să arate o astfel de persoană. Cu o pereche de ciorapi groși și propriile mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
care ar fi trebuit să stau de vorbă era la mai mulți metri depărtare de mine și că majoritatea berii îmi ateriza pe încheietura mâinii. Laura a vrut să afle totul despre Kate. Iar eu am fost mai mult decât încântată să-i povestesc. Când eram mai tânără, mi-am promis că niciodată n-o să mă transform într-o mamă care te plictisește vorbind numai despre copilul ei. Știți la ce mă refer: la tipul ăla de persoană care povestește la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
putea să nu fie prietenul lui Helen. Juriul încă delibera. — Bună, mi-a spus el zâmbind seducător. Te-am văzut din cealaltă parte a barului. Ai nevoie de ajutor? A, bună, am zis eu menținându-mi expresia calmă cu toate că eram încântată să-l văd. Ce noroc că Laura a ales barul ăsta, m-am gândit. — Ce mă bucur să te văd! am zis. Nici n-am reușit să comand încă. Barmanul mă urăște. Adam a izbucnit în râs. Și eu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
când îl vedeam pe Adam, aveam un șoc. Uitasem cât de frumos era. Bărbatul ăsta înalt și superb, cu picioare lungi și musculoase, mă așteaptă pe mine, m-am gândit simțindu-mă puțin copleșită. De ce?! —Claire! a exclamat el părând încântat să mă vadă. Am crezut că nu mai vii. Nici nu vin, am bolborosit eu. A, deci ai trimis în loc o proiecție holografică a ta? Sau cum? m-a întrebat el zâmbind. Nu, Adam, vreau să spun... uite ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
noutate chiar și pentru mine. Auzeam prima oară de chestia asta. — Deci, dacă vrei, putem să ne întâlnim la o cafea, i-am spus. Dar va trebui s-o iau și pe Kate cu mine. —Grozav, a zis el părând încântat. Kate e superbă. Te rog s-o aduci. —Bine atunci, am concluzionat eu puțin surprinsă de entuziasmul lui Adam. Deși, am meditat, cu mare șiretenie - mi s-a părut mie - dac-o plăcea așa de tare pe Kate, atunci poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să fie tratat de mine pe post de balsam de suflet. Era ceva similar cu mersul la coafor. Sau la epilat. Apoi m-am înfuriat din nou. Pentru că eu nu mă gândeam la Adam din perspectiva asta. Eram cu-adevărat încântată să stau de vorbă cu el și să fiu cu el. Cu toate că nu-l cunoșteam decât de câteva zile. Ceea ce m-a adus frumușel înapoi la întrebarea: cum puteam să mă simt atrasă de o persoană pe care n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cuplez cu Adam. Până și maică-mea. —Maică-ta ți-a zis să ți-o tragi cu Adam? —Ei, n-a folosit chiar cuvintele astea, dar la asta s-a referit. — Și-atunci ce te reține? m-a întrebat Laura încântată. Ai și binecuvântarea maică-tii. E un semn de foarte bun augur. M-am gândit câteva clipe. Da, am oftat. Presupun că asta ar trebui să fac. Cum?! a lătrat Laura. Vorbești serios? —Pentru numele lui Dumnezeu, am început eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
caută pe tine, m-a anunțat ea întinzându-mi telefonul cu o față pe care nu se citea nimic. —O, am spus eu luând receptorul, și răsuflând ușurată. Asta așteptasem toată seara fără ca măcar să-mi dau seama. Alo, am zis încântată, dar încercând să-mi ascund satisfacția de mama și de tata. —Claire, a spus Adam cu vocea lui minunată. Ce mai faci? —Bine, am răspuns eu cam stânjenită. Mama și tata erau tot în hol și amândoi se uitau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de a fi alături de o persoană atât de egoistă ca Helen. Rareori observa ceva care nu i se întâmpla ei personal. Tocmai atunci a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a așezat, lângă noi, pe pat. A scos din geantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tăcuse. Era sigur, absolut sigur n-aveam noi norocul ăsta. Sau poate c-o să fiu răpită, a continuat Helen pe un ton visător. Aș putea să ajung ca Brian Keenan. Și el are două surori urâte! a exclamat ea triumfătoare, încântată să descopere o asemănare între ea și o persoană care fusese răpită. Numai că eu am patru surori urâte, a continuat ea gânditoare. Ei, nu contează. Nu sunt urâte, a spus mama indignată. —Mersi, mamă, am spus eu rânjindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
punctul ăsta am respirat profund. Îmi asumam un risc foarte mare. Îmi dezvăluiam sentimentele. — Prefer să te văd decât să nu te văd, am reușit, într-un final, să-i spun. Da? m-a întrebat Adam părând plin de speranță, încântat și copilăros. — Da. —Ești sigură? Sunt sigură. Ai încredere în mine? —Of, Adam, am spus pe jumătate râzând, pe jumătate plângând. Am spus că vreau să te văd. Nimeni n-a zis nimic de încredere. —OK, a zis el râzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dea înapoi? Își schimbase părerea? Era agitația de dinainte de începerea partidei? Dar după asta și-a revenit în forță. —Bună, mi-a spus el zâmbind. Arăți superb. —Bună, i-am zis și eu, în ciuda emoțiilor. Ce minunat, m-am gândit încântată. Mă simțeam periculos de decadentă. Eram la o întâlnire secretă cu un bărbat splendid. Oare m-am mai simțit atrasă de vreun bărbat așa cum mă simt atrasă de Adam? m-am întrebat. Probabil, m-am gândit oftând. Și redevenind, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
toate astea dându-și coate, vociferând, lamentându-se cu voce tare din cauza perioadei de timp pe care au fost nevoite s-o petreacă în ascunzătoare, întinzându-se și scuturându-se de praf, apoi drapându-se artistic pe covorul din dormitor, încântate să revină la locurile lor. Ce ți-a luat așa de mult timp? îi strigă cu veselie una dintre șosete seducătorului acoperit de succes. S-a cam împotrivit, ai? — Am crezut c-o să rămânem acolo o veșnicie, glumește bine dispusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am răspuns eu. Eram așa de relaxată și de mulțumită, că abia puteam să vorbesc. —A fost groaznic, a continuat el. De ce? am vrut eu să știu. Fiindcă mă atrăgeai așa de tare. — Chiar așa? l-am întrebat surprinsă și încântată. — Da, chiar așa. Nu, erai chiar așa de atras de mine? l-am întrebat ca o nebună cu acte în regulă. Da! a insistat el. Nici măcar nu puteam să mă uit la tine, de teamă să nu sar pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ai ignorat total. — Da, mi-a răspuns el sec, și aproape că mi-am întins toți mușchii din corp. Nu puteam să mă concentrez pe nimic cu excepția ta. Erai așa de dulce în hainele alea de sală. A, am exclamat încântată, lipindu-mă și mai tare de el. Pe la unu și jumătate, am spus: — Ar cam trebui să mă duc acasă. A, nu, a zis el înfășurându-și mâinile și picioarele strâns în jurul meu. Nu te las. O să te țin aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]