20,977 matches
-
așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea patru sau cinci asemenea lucruri În debara și le făcea ca noi, le Încărca pe toate În căruciorul roșu și le ducea undeva. Am aflat mai tîrziu că le dădea de pomană unor oameni de pe stradă. Într-o zi, la aproximativ o lună după ce am Început să locuiesc cu el, Jerry a adus acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
așezat În căruț. Am apucat să zăresc coperta cu roșu și galben a Cuibului, dinții uriași și Însîngerați ai șobolanului uriaș, Însă erau și foarte multe exemplare ale unei alte cărți, una cu copertă simplă cartonată și pagini dezlipite. A Încărcat În cărucior exemplare și dintr-una, și din cealaltă, după care l-a ridicat În brațe, cu cărți cu tot - așa forță avea - și i-am ascultat pașii bocănind pe scări. Tocmai voiam să iau Liftul și să cobor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rău că am făcut-o. Rătăcitor prin grădina regretelor. CÎnd plecam amîndoi de acasă, nu o făceam doar ca să vindem cărți pe stradă. Odată ne-am dus la film. Era Început de septembrie, o după-amiază apăsătoare, cu cerul greu și Încărcată de mirosuri. Jerry tocmai voia să iasă și deschisese deja ușa. Eu tocmai eram la masă, Îi terminam prînzul și citeam numărul de ziua trecută al ziarului Globe. A șovăit, s-a Întors și mi-a aruncat o privire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
una. Erau macarale cu mingi de demolat și buldozere enorme blindate, ale căror șoferi aveau căști și ochelari de protecție și le manevrau din cuștile lor de oțel. De fiecare dată cînd se prăbușea o clădire, muncitorii ovaționau, după care Încărcau bucățile de moloz În camioane gigantice, cu care le duceau la groapa de gunoi. Acest lucru s-a Întîmplat cîteva săptămîni la rînd. Străzile erau pline de fum și de praf și de mugetul mașinilor, și din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
chiuvete și toalete. Arătau ca niște case de păpuși uriașe. Într-o dimineață, Shine a venit la prăvălie Însoțit de doi tipi În salopete. Bărbații au luat biroul, scaunul și toate bibliotecile care nu erau prinse de pereți, le-au Încărcat Într-un camion imens pe care scria Mayflower și au plecat. După ce aceștia au demarat, Shine s-a mai plimbat puțin prin prăvălie. De data asta, n-a plîns. Încă mai erau cîteva cărți aruncate pe jos și, În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
funți și opt uncii și jumătate. — E greutatea exactă? — N-are importanță. Arthur Rowe se uita, dus pe gînduri, la mîna stîngă a doamnei Bellairs, Încremenită În raza de lumină: o mînă urîtă, pătrată, cu niște degete groase și boante, Încărcate cu inele de argint enorme, pline de pietre scumpe. De la cine primise instrucțiuni? Oare de la spiritele cu care era În legătură? Dar În cazul acesta, de ce-l alesese tocmai pe el ca să cîștige cozonacul? Sau era, poate, doar o presupunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu În romanele la modă, Îndeosebi În cele scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tîrziu nu ne satisface la fel de mult ca lecturile din copilărie. Lumea ce ni se dezvăluia În ele era una extrem de simplă, ale cărei legi le cunoșteam, pe cînd cărțile de mai tîrziu sînt complicate, pline de contradicțiile vieții și parcă Încărcate cu propriile noastre amintiri dureroase: cutare ofițer decorat cu Crucea Victoriei ajuns În boxa acuzaților, cutare cetățean dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnule? Cum să le urc după o zi atît de grea? se plînse el, rezemîndu-se de spătar și ducîndu-și mîna la inimă, Într-un gest patetic, fără drept de apel. La drept vorbind, nici n-ar fi trebuit să mă Încarc cu o asemenea valiză! „La urma urmei, se gîndi Rowe, pot să mai fac o faptă bună Înainte de a părăsi această lume“. Numai că fapta asta bună nu-i plăcea deloc. Desigur, omul părea Îndeajuns de bolnav și de obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise, pesemne, la un om nebărbierit de peste două zile și Încărcat cu o valiză plină de cărți. Rowe numărase cincizeci de trepte, cînd bărbatul de la recepție Îi spuse, măsurîndu-l din cap pînă-n picioare: — Îmi pare rău, dar nu mai avem camere. — Am adus niște cărți pentru un domn Travers, de la camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda un bibelou grecesc ce prezicea viitorul, o carte de joc care putea fi și patru de treflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cerul cenușiu, uniform și imobil, observatorul pare o capcană pentru cicloane, o momeală plasată acolo ca să atragă mânecile de vânt ale oceanelor tropicale îndepărtate, oferindu-se, ca o relicvă ideală, furiei uraganelor. În unele zile, orice văd mi se pare încărcat de semnificații: mesaje greu de comunicat altora, greu de definit, de tradus în cuvinte, dar tocmai de aceea hotărâtoare. Sunt avertismente sau presimțiri care mă privesc pe mine și omenirea în același timp: pe mine, nu evenimentele exterioare ale existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atât să vi-l restituim. Cel ce vorbește astfel e un omuleț uscat și cocoșat ce pare că se usucă și se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând, gâtul răsucindu-se în efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o termin... — Las-o baltă, șoptește o voce în spatele tău. Nu te pune cu ăștia Nu te-ngriji de carte, am și eu un exemplar, vorbim mai târziu... E o călătoare sigură pe ea, o lungană în pantaloni, cu ochelari, încărcată cu pachete, care trece prin toate controalele cu aerul cuiva obișnuit cu asta. O cunoști? Chiar dacă ți se pare cunoscută, prefă-te că nu știi nimic: sigur că nu vrea să fie văzută vorbind cu tine. Ți-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest dialog se înfăptuiește prin privirea mea, care scrutează paginile interzise. Și Poliția e spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
agenți îmbrăcați civil care-l arestează. Ce poveste își așteaptă finalul? Plimbându-mă pe marele bulevard al orașului nostru, elimin în gând elementele pe care am decis să nu le iau în considerație. Trec pe lângă clădirea unui minister, cu fațada încărcată cu cariatide, coloane, balustrade, socluri, console, metope, și simt nevoia s-o reduc la o suprafață verticală netedă, la o placă de sticlă opacă, la o diafragmă care să delimiteze spațiul, fără a se impune vederii. Dar chiar simplificată, clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de rufe. Se opri la Francistown și bău o cană de ceai pe veranda unui hotel cu vedere la calea ferată. O locomotivă diesel, care remorca o garnitură de vagoane pline cu călători din nord, trase la peron; un marfar încărcat cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-le pe toate, le semnez, e bine, e foarte bine, suntem mulțumiți, plecăm, mă mut, sunt de acord... Uite, nevastă, ai și tu dreptul să semnezi! Acolo, vezi și pe partea cealaltă. Semnează-te, să fie... Mulțumim, scoatem tot, le încărcăm, am un camion, mâine e liber ca-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu sacoșa încărcată de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
facă asta aproape o jumătate de oră, iar trupul continuase să trăiască și inima să-i bată, cu aproape desăvîrșită normalitate, vreme de o săptămînă și mai bine. Asta era pricina pentru care balenierele veneau din toate părțile lumii, să Încarce țestoase uriașe din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, căci nicăieri nu găseai carne de mai bună calitate, care să se mai și păstreze, pe deasupra, vie și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O țestoasă adultă reușea să supraviețuiască la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]