1,922 matches
-
are pe unde. Dar, arzând gunoaiele epocilor apuse ale Terrei - căci asta e și petrolul, și cărbunele -, a trezit Naturii nostalgia trecutului, acela În care noi nu existam Încă, iar asta se cheamă efectul de seră care pare să ne Încolțească, cel care va ridica nivelul oceanelor, transformând În fund de mare mulțime de câmpii litorale. Dar În alt mileniu... A descoperit ce mănâncă plantele. Și le-a dat Îngrășăminte. Nu din iubire, ci din egoism. Dar s’a grăbit, aflând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
propos de această ultimă apă: Ea este bogat energetică, implicit inhibitoare, ca greșind În plus, față de Însăși producătoarea ei, vița. O treabă pe cât de simplă pe atâta de complexă În implicații. Anume, ce rost ar avea ca sămânța viței să Încolțească, căci apă are deavolna, În bobița de strugure Încă atârnată de coardă? Dar acea apă e stimulatoare pentru antipodul heterotrof, omul sau pasărea care ciugulește strugurele, eliberând sămânța poate altundeva; ca și pentru drojdia care devorează zahărul bobiței lăsând În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de „somn“, stimulatoare când e vorba de dezvoltare. Și atunci, În fruct - Îl puteți numi strugure și apoi vin - se adună apă inhibitoare. Firesc. Căci ce-ar fi dacă, cu apă berechet la dispoziție, cum le e feleșagul, semințele ar Încolți În fruct, Încă pe pom? Așa, ele vor „dormi“ până ce fructul - implicit apa - nu va mai fi, fie că a fost mâncat, fie că a putrezit - tot mâncat, dar de microorganisme -, timp În care ele, semințele, ajung departe... O fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În plus pe fluxul lui tehnologic. Îmi aduc aminte Însă de un vechi experiment, pe care Cristi nu l’a considerat demn de a fi valorificat. Niște semințe - ptiu, drace! de fapt sunt cariopse, adică fructe - de porumb puse la Încolțit Într’o soluție nutritivă cu mult azotat au căpătat reflexe violacee: erau antocianii, semn că soluția devenise reducătoare. Și, Într’adevăr, analiza a dezvăluit azotitul. Dar eu știu că ăsta e un efect firesc al viețuirii oricărei plante. Desigur, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cea Înfăptuită a Ungariei ce trezește resentimente românești -, e o uneltire a aceluiași jandarm Împotriva Unirii. Căci trezește suspiciunile Rusiei care s’ar vedea astfel cu NATO la granița ei (Ucraina nu contează din acest punct de vedere). Dar Rusia, Încolțită de NATO, n’ar susține oare Unirea Basarabiei cu o Românie neutră? S’ar putea chiar să oblige. Suntem În calea răutaților, dar ele pot fi exploatate. Ca factor de echilibru, chiar În viziunea Apusului, Rusia nu va pieri, cel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu era chiar așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-i rugămintea, dădu Dumnezeu cel Sfânt Clip-aceea așteptată și dorită pe pământ Cele trei surori rămase se uniră-n gând și-n faptă Și sfârșiră legământul de supunere nedreaptă Și dușmanul ce venise, peste mări, din miazăzi, Ca o fiară încolțită în luptă crâncenă pieri. Iar DOBROGEA, fiica mării și a Soarelui copilă, După veacuri chinuite de robie fără milă, Își sfâșie vălul negru, lanțurile și le-n rumpe Și se-ntoarce fericită la surorile ei scumpe Și tuspatru surioare Țară
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
aștepta, pe măsura ticăloșiei sale. O oarecare apreciere a cazu lui o face în cartea sa, citată, Ion Gavrilă Ogoranu. Îi dăm cuvântul : -«Mă întreb ce l-a determinat să și vândă frații, și mă întreb de asemenea, când a încolțit în el planul vânzării. A intrat de la început cu acest gând, trimis de Securitate și a așteptat ani până a știut multe, pentru ca vânzarea lui să fie cât mai eficientă ? Olimpiu Borzea care după bunătatea inimii lui, și diavolului îi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a pancreasului, ficatului, plămânilor, inimii chiar (examinată strict anatomic, fără conotații metaforice); penisul însă, se pretează la varii disertații, interesând nu numai funcționalul fiziologic, ci și etica, morala, filosofia, religiile, ba chiar și politicul. Dovadă: reacția președintelui Johnson (1971) care, încolțit de câțiva reporteri ce-l zădărau cu întrebări privind motivele continuării războiului în Vietnam, n-a mai găsit alt argument decât descheierea prohabului și arătarea penisului gest însoțit de exclamația "uite, de-asta!" Cartea ziaristului de la "Vogue" n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atacă toți din toate părțile, și-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni din cotineață. Aicea putrezim cu toții, ne papă viermii de vii. Mă uitam la el la fel de siderat ca Andrei și socoteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o cum fierbe și se varsă pe jos, sfinte Dumnezeule, rămăsesem cu cinci mii când am ajuns la miezul nopții În Gara de Nord. Atunci mi-am amintit că de fapt ieșisem să-i cumpăr niște portocale lui Gabriel și deja Îmi Încolțise În minte planul de a lua un tren care a plecat la unu noaptea și a ajuns În Eforie acum un sfert de oră, iar restul de bani Îmi vor ajunge să mă Întorc În București cu un tren care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dăruiește o nouă și nesperată tinerețe. Băștinaș Acum mă pricep și să ar pământul ca un băștinaș. Semăn grâul toamna, după ce am desțelenit ogorul cu un plug de lemn tras de o vacă, și visez, în timpul iernii, la felul cum încolțesc semințele. Am învățat să cosesc fânul și să-l păstrez în fânar. Mulg oile și prepar brânza. Le curăț căcărezele fără să mă rușinez. Dionysos Toamna, în vremea sărbătorilor vinului, geții își înconjoară capul cu cununi de iederă. Asta-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în timpul nopții, ninsese abundent. Am privit fascinat candoarea zăpezii și, deodată, am văzut, în imaginație, o mulțime de boturi de lup, ai căror colți erau plini de bale fierbinți ce topeau crusta de gheață; erau niște capete de lupi ce încolțiseră instantaneu în zăpadă în urma unei secrete gestații. Viziunea aceasta era probabil efectul purității ce mă înconjura pe acest munte numit Kogaion, unde mă aflam în pelerinaj. Apariția lupilor umplea spațiul de urlete violente pe care doar eu le auzeam; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Neobservând că intră în mare pas cu pas143. În volumul Florile Răului (Les Fleurs du mal, 1857) Charles Baudelaire elogiază "Vinul" mai ales în poemul intitulat Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde-ncolțesc grăunții răscoalei în norod, Sub roșia lumină a unui felinar Smucit de vânt, răsare, ades, un peticar Mișcând din cap, cu mersul șovăitor și-ncet, Izbindu-se de ziduri mereu, ca un poet, Și fără să-i mai pese de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
nu pot fi1039, spune poetul și mai mult decât de a se identifica cu pământul nu îndrăznește. Și totuși recunoaște că însuși țărâna e parte din lumea de dincolo. Prin intermediul semințelor, la fel ca în Biblie, grăuntele de grâu va încolți și prin moarte simbolică va asigura roadele: Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viață, dacă mai întâi nu moare. Și ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
propriu 1040. Cuvântul aduce informația să sădească oglinda luminii pe pământ. Ore, zile și culori; vârste, anotimpuri și caractere; iată ordinea cosmică în plan zodiacal ilustrând viața și moartea, evoluția semințelor pe pământ. Iar noi, amestecându-ne cu infinitul presărat, încolțim, cuvintele fiind în undele poemelor cultura care o îngrijim prin împlinirea dragostei și perpetuarea divină până la moarte: Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte și înapoi, și cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau într-un vârtej
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
văzut pe Boc c-o lopată, dădea pământ peste guvern, l-am văzut pe Videanu în mâl, îmbrăcat la patru ace, ca pentru o recepție la “căsuța” lui de la Snagov, construcție la îndemâna oricui care muncește cinstit, zicea cel cu marmura, încolțit de întrebări incomode. Grija față de Țară i-a făcut pe guvernanți să uite, pe moment, de afacerile proprii, să se alăture poporului amețit de furia apelor, că, oricâtă apă ar curge pe bucata de țară numită Moldova, politica merge înainte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
internațională timp de o jumătate de veac, și continuă să fie ținută și azi prin manevre oculte, și veți simți în inimi zvârcolirile din morminte ale celor uciși pentru Adevăr. Nu îngăduie Dumnezeu ca sămânța căzută să putrezească fără să încolțească, să crească și să dea rod pe pământul și în sufletul românesc și al întregii lumi. Ca un sunet de trâmbițe aud în suflet chemarea la lupta împotriva lui satana și a slujitorilor lui a întregii suflări omenești sub patronajul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ne spui întâi nouă! Lăsați-mă să spun și veți auzi! Nu! Întâi ne spui nouă și apoi le spui și lor! N-ați spus dumneavoastră că mă lăsați să vorbesc ce vreau eu? Banditule, crezi că ne duci?, mă încolțiseră Livinski și Pușcașu. Atunci n-am nimic de spus tinerilor. Dar vă spun vouă, să nu ziceți că nu vi s-a spus, atunci când veți vedea cele ce vi se vor întâmpla. Ia spune, măi banditule, să auzim proorocirea ta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
început al memoriilor mele, dar între timp s-a întâmplat ceva atât de extraordinar și de oribil, încât nu mă încumet să-l descriu nici măcar acum, cu toate că s-a scurs o bună bucată de vreme de atunci, și mi-a încolțit în minte o explicație posibilă, dacă nu total justificabilă. Poate că lăsând să se mai interpună un răstimp, o să devin mai calm și cu mintea mai limpede. Am vorbit despre memorii. Oare astfel va putea fi intitulată această cronică? Timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că nu fac decât să creez o impresie falsă. Ce formă dificilă se dovedește a fi autobiografia! Mâhnirea, ambiția feroce pe care James le stârnea în mine - în mod inconștient, sunt convins de acest lucru - au fost sentimente care au încolțit și s-au plămădit treptat, și care izbucneau intermitent. Pe când eram copii, și chiar când am crescut mai mari, eu și James ne jucam împreună, ca doi băiețandri obișnuiți. Aveam puțini prieteni, în parte pentru că mama nu voia să invite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Arkwright, pentru că o dată s-a rățoit la mine. Protestele lui m-au făcut să mă simt vinovat, și nu faptul că l-am lăsat să mă aștepte ore întregi flămând, în timp ce eu mă ghiftuiam la Connaught Hotel. Sentimentele de culpabilitate încolțesc mai mult din acuzații, decât din greșelile în sine. Azi am cules flori de pe stâncile mele. Am încropit un buchet amestecat din valeriană, limba peștelui și licheni de mare albi. Lichenii au o mireasmă pătrunzătoare și plăcută. Nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a trebuit să plec, dar nu te-am părăsit, mă gândeam tot timpul la tine, știi doar, îți scriam în fiecare zi. Nu a intervenit altcineva, nu-i așa? Nu a intervenit el? În chip ciudat, ghidul acesta îngrozitor îmi încolțise abia acum pentru prima oară. — Nu. — Hartley, îl cunoșteai pe atunci, l-ai cunoscut înainte de a mă fi părăsit? — Nu-mi pot aminti. — Ba îți poți aminti. — Te rog, încetează, te rog! Felul în care rostise aceste cuvinte, aproape mecanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un zgomot ritmic, șuierat, urmat de ecoul unor bufniri surde, produs de năvala apei care se retrăgea din Cazanul lui Minn. Gândul la cazan răscoli în mine o nouă spaimă îngrozitoare: Hartley știa oare să înoate? Până acum, nu-mi încolțise încă gândul că o zbughise din casă pentru a se azvârli drept în mare. Strigase: „Aș vrea să mor!“. Oare, în toți acești ani, o străbătuse ideea sinuciderii? Într-adevăr, cum să nu se fi gândit și la asemenea alternativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vedeam o fâșie de piele înroșită de soare, care cobora dinspre gât. Îi zăream sutienul și rotunjimea sânilor conținuți în cupele de pânză. Și palpitul respirației aproape gâfâite. Era într-adevăr obscen. Încă de la primele înfiripări ale acestui plan, îmi încolțise în minte intenția de a o reține pe Hartley la mine, chiar prin forță; dar nu-mi imaginasem detaliile și, nu știu de ce, sperasem că de îndată ce-l va vedea pe Titus în casa mea, se va produce în ea marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]