1,788 matches
-
se scumpesc mereu. O lecție pentru viitor: nici un imperiu, chiar dacă pare etern, nu durează la nesfârșit. în alte zone ale Europei, burgheziile își manifestă nemulțumirea și reclamă libertăți; se dezlănțuie naționalismul. Un semn precursor care nu înșală este următorul: capetele încoronate de la toate curțile Europei cer acum muzicienilor să aleagă pentru operele lor librete scrise în limba lor națională, și nu în italiană, cum era obiceiul până acum. Muzica prevestește viitorul. în 1776, coloniile britanice din America se declară independente; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nu avea cum să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pildă, nimeni nu a explicat misterioasa punte care leagă Thebussienele etc. de Dulăul din Baskerville. În ce ne privește, nu șovăim să lansăm ipoteza că traiectoria sa e normală, proprie unui mare scriitor care depășește agitația romantică, pentru a se Încorona, În final, cu nobila seninătate a clasicului. Să lămurim că, mai presus de orice reminiscență școlărească, Paladión nu cunoștea limbile moarte. În 1918, cu o timiditate care astăzi ne emoționează, a publicat Georgicele, după versiunea spaniolă a lui Ochoa; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care le-am lăsat moștenire o concluzie folositoare sau o generalizare admirabilă. Cei care au parcurs cele șase tomuri ale lucrării Nord-Nord-vest de Ramón Bonavena vor fi intuit nu o dată posibilitatea, mai curând chiar necesitatea, unei colaborări viitoare, care să Încoroneze și să completeze opera oferită de maestru. Ne grăbim să avertizăm că reflecțiile noastre corespund unei reacții personale, desigur, neautorizată de Bonavena. În unica ocazie când am convorbit, el a respins posibilitatea oricărei transcendențe estetice sau științifice a lucrării căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oului lui Columb prezentat de Urbas, care a trimis simplu și triumfător o roză. N-a existat nici o disidență; vorbele, artificioase fiice ale omului, n-au putut ține piept rozei spontane, fiica Domnului. Cinci sute de mii de pesos au Încoronat pe loc indubitabila faptă de vitejie. Ascultătorii de radio, spectatorii și telespectatorii, și chiar acei amateurs Înrăiți și ocazionali ai ziarelor de dimineață și ai autorizatelor și copioaselor anuare medicale vor fi remarcat deja, fără doar și poate, Întârzierea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În toate memoriile. Tocmai atunci (vorbim de ’41) se vernisase Salonul Artelor Plastice. Fuseseră prevăzute premii speciale pentru lucrările dedicate Antarcticii și Patagoniei. Nu vom spune nimic despre interpretarea abstractă sau concretă a ghețarilor plutitori care, În formă stilizată, au Încoronat fruntea lui Hopkins, dar momentul-cheie a fost cel patagonez. Colombres, credincios până atunci maximelor aberații ale neoidealismului italian, a prezentat În anul acela un sertar bine Întocmit din lemn, din care, când autoritățile i-au scos cuiele, a ieșit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care strada Bernardo de Irigoyen Îl face cu Avenida de Mayo. Beți de tinerețe, ne prezentaserăm amândoi În persoană la magazin, În căutarea aceleiași cărți poștale cu Cafeneaua Tortoni În culori. Coincidența a fost factorul decisiv. Vorbe sincere au Încoronat cele Începute de surâs. Nu voi ascunde că m-a Împins curiozitatea, când am constatat că noul meu prieten Își completase achiziția cu alte două ilustrate, reprezentând Gânditorul lui Rodin și Hotelul Spania. Amândoi cultivatori ai artelor, amândoi inspirați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
despre el articole de protest în credința pe care o aveam că asta îl putea ajuta... Nu știu cât a stat în închisoare și nu știu dacă ieșind a scris ceva, dacă Le culte de Pachamamma l-a inspirat și i-a încoronat suferințele. O vizită ne-a făcut și Jorge Amado, tot de pe-acolo, însoțit de Corin Grossu, fost redactor la "Revista Fundațiilor" după război, și care încercase să mă publice. Povestirea pe care i-o dădusem însă nu era realizată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
exclusivității: de exemplu, Todaiji este confecționat din lemn de aloe, vestit prin parfumul unic pe care îl emană. Sen Rikyu s-a dovedit inegalabil nu numai în a prepara ceaiul (scopul oarecum vulgar al întregii ceremonii), ci și în a încorona acest act printr-o atitudine exemplară de meditație moral-estetică. În acest sens, el a propus patru principii de bază, pe care un maestru care se vrea demn de acest titlu ales trebuie să le demonstreze netăgăduit în practică. Acestea sunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sîngelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth-Swanson, „Își Încoronase fantasmele juvenile În personajul femeii-mamă!“). Dar, oricît de greu mi-ar veni, va trebui totuși să pomenesc de destinul acelei progenituri asupra căreia doamna Nina Roth-Swanson păstrează tăcerea, de parcă faptul că suferea de o boală congenitală ar fi putut arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un cronicar contemporan judecându-și supușii la poalele unui stejar (vezi 119). Dar varianta cântecului eroic în discuție are un final specta- culos. La venirea voinicului cu probele materiale ale reușitei sale, Sila de Mihai „încremenește” de supărare. El îl încoronează totuși pe noul domn, anunță oștenii că i-a sosit ceasul morții, își leapădă armele (semn de renunțare la prerogative, dar și că nu va opune rezistență) și se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semn de renunțare la prerogative, dar și că nu va opune rezistență) și se lasă omorât de voinici, la poalele aceluiași „paltin galben” : El că-ncremenea Și rău îi părea Și el se scula, Nici mult nu trecea Și-l încorona, Crai că mi-l făcea Mozica punea Și el că grăia : - Voi, voinicilor, Voi, livinților [= vitejilor], [...] Să mă pomeniți Că eu nu am mult Și-acum să vedeți Că intru-n pământ ! [...] Și el că-mi vedea O puțină oaste
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
multe soiuri de iederă : „soi tracic”, iederă „bahică”, iederă cu „ciorchini silenici” etc. Ceea ce arată ce zeități (Bacchus/Dionysos, Silen) și ce triburi (tracii) își puneau cununi de iederă pe frunte. De la savantul roman aflăm și în ce cadru se încoronau tracii cu frunze de iederă : „Iedera încununează și astăzi tyrsul zeului [Bacchus = Liber] și chiar coifurile popoarelor Traciei în cadrul sărbătorilor sacre”. Dar nu numai sacerdoții și oștenii își puneau cununi de iederă, ci și poeții. Plinius vorbește despre „soiuri de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1757 de către ambasadorul Franței la Petersburg și predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris în anul 1843, a fost citit și comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa, de politicieni, istorici și oameni de cultură. Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezintă un text a cărui valoare rezidă în confirmarea, prin fapte istorice, a recomandărilor către urmași elaborate de țar sau atribuite
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
depuse înaintea Tronului. Apoi intră corpurile constituite și demnitarii înalți. La ora 2 jum. Regele și Regina intră și se așază. Prințul Dimitrie Ghica, președintele Senatului, înaintă și rosti cuvân tarea care începu cu vorbele: „Sire, Doamnă, Astăzi România se încoronează pe sine - și punând Coroana Regală pe capetele Majestăților-Voastre...“ Etc. etc. Și prezintă Regelui coroana de oțel. În același timp, C.A. Rosetti, președintele Camerei, făcu câțiva pași către Regină și, punând un genunchi în pământ, zise: „Doamnă, națiunea, privindu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului... Să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sânțit [sfințit] prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare!“ Apoi a început defileul tuturor demnitarilor și a delegaților din toate unghiurile țării, delegații a 3000 de comune. Seara, iluminație strălucită în oraș și la șoseaua Kiseleff. După urma acestei sărbători au rămas câteva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și Măria-Ta Regală, ca și moștenitorii Tăi, iei titlu de Rege al României. Miniștrii Măriei-Tale Regale, pătrunși de aceleași simțimânte ca toți românii, au aderat și s-au unit cu acest mare act. România, constituită în Regat, complectează și încoronează opera regenerării sale. Ea își dă un nume care este în acord cu pozițiunea ce a dobândit ca Stat independinte. Domnul României este Suveranul său, și acest Suveran, luând titlu de Rege, nu face decât să continue a exercita suveranitatea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
sigur că vor fi cu toții împreună nedezlipiți și fiii voștri, precum au fost și părinții voștri, precum sunteți și voi; prin urmare, d-lor, recunoscător soartei care mi-a dat această fericire, rară în analele istoriei, vă zic c-ați încoronat și viața mea, și aceasta numai pentru că am putut să mă țin de d-voastră. (Aplauze prelungite.) Trăiască România! Trăiască Majestățile-Lor Regele și Regina! d. al. lahovary: D-lor, după elocintele cuvinte ale bătrânului președinte al Camerei tăcerea, poate, ar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
la acea mare operă, a ne afla pe scena politică când s-a săvârșit unirea, acea primă bază a noului stat român, nu putem decât să fim cei mai fericiți când vedem că astăzi acea operă se termină și se încoronează! (Aplauze.) Timpul apoi veni ca, prin vitejia fiilor noștri pe câmpul de bătaie să vedem independența Statului nostru recunoscută de toate puterile străine. Prin această independență ni se defini pozițiunea noastră de Stat. Repet, domnilor, că această pozițiune ni s-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
vasile alecsandri: D-lor senatori, sunt și eu fericit că m-a ajutat D-zeu să trăiesc până acum ca să văd împlinindu-se acest act mare la care noi toți am visat. Prin rădicarea României la rangul de Regat se încoronează faptele eroice a acelor români cari s au jertfit în rezbelul din Bulgaria și vedem că sângele lor astăzi este recompensat de reprezentațiunea națională prin coroana care se pune României. (Aplauze prelungite.) Această zi este nu numai o sărbătoare care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cuvinte: Măria Ta, Sunt mândru și fericit că soarta m-a desemnat a veni din partea Senatului și Adunării Deputaților spre a da citire Măriei Voastre Regale legii ce s-a votat astăzi de ambele Corpuri Legiuitoare și prin care se încoronează dorințele întregii Românii. Apoi, d. președinte al Senatului a citit următoarele: lege Art. 1. România ia titlul de Regat. Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine și moștenitorii Săi titlul de Rege al României. Art. II. Moștenitorul Tronului va purta
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pe tron, pe ale cărui trepte au luat loc A.S. principele hereditar de Hohenzollern lângă Regină și principii Ferdinand și Carol lângă Rege. D. președinte al Senatului în numele ambelor Corpuri Legiuitoare a rostit următoarea alocuțiune: Sire, Doamnă, Astăzi România se încoronează pe sine-și punând Coroana Regală pe capetele Majestăților-Voastre. Astăzi ea culege laurii înțelepciunii și bravurii sale. Astăzi Viteazul ei Căpitan, care a avut nestrămutată credință în valoarea Națiunii. nealterabil devolament pentru libertatea și binele ei primește din mânele Națiunii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
în Capitală, spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sânțit prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare! în momentul când Majestatea-Sa a adresat căldurosul apel de unire a tutulor românilor împregiurul Coroanei Regatului, Regele a rădicat Coroana dasupra capului său și urări entuziaste și nesfârșite ale asistenților au salutat cuvintele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul Numiți rogu-vă câteva dintre cele mai bune și sigure mijloace prin care se ratează scriitorul român (de ieri, de azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel de întrebare. "Ratarea" nu-i întotdeauna descalificantă. Nu scrie Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mea generală avea ca punct de sprijin acest nume: Vittorio Pozzo, antrenorul campioanei mondiale. Și, în fond, ce să caute omul acesta în Larousse? El n-a scris capodopere, n-a spus vorbe celebre, n-a omorât, nu s-a încoronat, nu a pierdut imperii, n-a câștigat războaie, n-a inventat minunății. El a antrenat vreo 20 de ani o „națională”. El a creat o echipă de fotbal care a câștigat de două ori campionatul lumii. El a scris până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]