12,381 matches
-
Dana Diaconu Anul acesta, Premiul Cervantes pentru anul 2011 i-a fost decernat poetului chilian Nicanor Parra care, la cei 97 de ani ai săi, nu a putut face lunga călătorie din îndepărtata sa patrie pînă în Spania, astfel încât ceremonia de decernare a prestigioasei distincții, ce a avut loc, ca de obicei, în aula Universității din Alcalá de Henares, a fost una atipică. Absența laureatului și a tradiționalului discurs pe o temă privind
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
umorul creatorului de antipoeme, prin lectura câtorva dintre acestea, prefațate tocmai de o referire specială la eveniment transmisă participanților: „Vă așteptați la acest premiu?/ Nu/ Premiile sunt/ ca Dulcineele din Toboso/ cu cât mai mult ne gândim la ele/ mai îndepărtate/mai surde/ mai enigmatice./ Premiile sunt pentru spiritele libere./ Și pentru prietenii juriului.” Nicanor Parra este al treilea scriitor din Chile care obține Premiul Cervantes, după Jorge Edwards, în 1999, și Gonzalo Rojas, în 2003. Tot chilieni, să nu uităm
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
Adorno visa o lume eliberată de muncă, „un praxis dincolo de blestemul muncii”, al cărei model ar fi arta. Putem aminti și aici de „utopia estetică” a lui Tudor Vianu, care credea că „eliberarea muncii” se va realiza, într-un viitor îndepărtat, prin transformarea muncii în artă). Concepția lu Marx despre viitorul „imperiu al libertății” era totuși mai realistă: el considera, potrivit unui cunoscut paragraf din volumul al III-lea al Capitalului, că „imperiul libertății” se va baza întotdeauna pe muncă, fie
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
rândul său, nici prestigiul nu e cu totul gratuit: „în societatea postmodernă actuală, producția și consumul de identitate sînt un motor socio-politic - și chiar economic - de importanță strategică”, după cum ne putem lesne aminti dacă ne gândim la trecutul nu foarte îndepărtat în care Europa încă impunea canoane culturale. „Parafrazîndu-l pe Massimo d’Azeglio, Europa a fost creată, acum ar fi cazul să fie creați și europenii. Iar pentru aceasta, cultura este mai puternică decît euro! Instituțiile europene au deci interesul să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
eșuate” în declanșarea crizelor internaționale. În plus, este constatată o permeabilitate crescută a frontierelor, ceea ce face ca geografia teritorială să nu mai fie o barieră în calea „exportării” rapide a problemelor dintr-o parte a lumii în alta, oricât de îndepărtate ar fi acestea. Rolul jucat de SUA în cadrul relațiilor internaționale la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI este analizat pe parcursul mai multor pagini, implicarea puterii americane fiind de fiecare dată asociată cu credința acesteia din urmă în valorile democrației
Hegemonia informației by Sorin Arhire () [Corola-journal/Journalistic/4663_a_5988]
-
o parte, sunt dezavuate deciziile luate sub impulsul naționalismului și al viziunilor locale înguste, iar, pe de altă parte, sunt valorizate ideile de alianță și de coaliție internațională, capitol la care România a fost deficitară într-un trecut nu prea îndepărtat. Cartea scrisă de George Cristian Maior reprezintă fără nicio îndoială o lectură utilă și plăcută pentru orice cititor interesat de problemele lumii contemporane. Exprimarea elegantă, logică și clară contribuie și mai mult la reușita publicației, în condițiile în care autorul
Hegemonia informației by Sorin Arhire () [Corola-journal/Journalistic/4663_a_5988]
-
cel al lui Al.Gh. Donescu (1934-1938) și sfârșind cu cel al generalului Victor Dombrovski (1938- 1940), capitala s-a redefinit urbanistic în mod benefic, în sensul modernizării sale edilitare. Dintre proiectele care urmau, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, să prindă contur în București, am reținut câteva care păreau atunci absolut promițătoare: amenajarea unei „cetăți universitare” în Dealul Piscului, apoi ridicarea Monumentului de la Adamclisi pe dealul Văcăreștilor sau pe dealul de la Arsenal, ce ar fi devenit un „Pantheon Național
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
că această călătorie se desfășoară în Europa de Est, un spațiu familiar, și nu într-un spațiu exotic? Drumul celor doi, tată și fiu, se desfășoară treptat; dacă s-ar fi urcat într-un avion și ar fi plecat într-o țară îndepărtată, călătoria lor n-ar fi fost atât de plină de sens. Ei se duc mai întâi în Austria, peste graniță, apoi, din aproape în aproape, ajung în România. Cred că în civilizația occidentală omul nu se simte atât de liber
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
despre lucruri reale (...) și, simultan, dorința de-a evada din datele imediate ale propriei comunităț i (...). Pentru europeni, o cale de a-și satisface ambele dorințe este aceea de-a citi romane traduse din engleză, ce vorbesc despre o cultură îndepărtată, însă una relevantă pentru cititori, datorită dominației culturii anglo-saxone și în special americane în lume”. Și ce spune ea despre viitorul literaturii? „Se citește și se scrie mai puțin despre propria societate, așadar romanele abordează tot mai puțin teme naționale
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
accepta premierul că guvernul să treacă printr-un nou vot în Parlament? E posibil să fie surprize la vot? De ce nu a semnat încă Victor Ponta demisiile miniștrilor liberali? Varianta unei rupturi de facto a USL mai apropiată sau mai îndepărtată? Cine poartă vină principala pentru aceste ciondăneli și jigniri publice între Antonescu și Ponta? Dacă n-ar fi existat coabitarea, USL rămânea unit și de neclintit pînă în 2016? Credeți că USL rezista până la prezidențialele din 2 și 16 Noiembrie
Radu Tudor: Opt întrebări în urma atacurilor Ponta-Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/45790_a_47115]
-
ficțiunile simbolice lipsesc cu desăvârșire din recuzita scriitorilor mai noi. Ce-i drept, realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea în spațiul românesc, ci în îndepărtata Danemarcă. Mai exact, După Sodoma e un amestec specific între o ficțiune senzaționalistă și o parabolă apocaliptică. Profesorul de etică Thomas, ajuns la ceea ce englezul numește midlife crisis, pornește pe urmele propriului trecut într-o manieră inedită și...cât se
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
greutate afirmația că, în ciuda mărturiilor prietenilor, Urmuz a fost, totuși, un scriitor autentic, nu un amator. Căci calitatea de scriitor nu ți-o conferă dorința de a scrie, ci conștiința artistică (excepțiile, de întâlnit mai ales la scriitori din epoci îndepărtate, confirmă regula). Or, cineva care își lucrează textele cu minuțiozitatea cu care, iată, aflăm că și le-a lucrat Urmuz, revenind de zeci și zeci de ori asupra fiecărui rând, până când cele câteva pagini devin o construcție travaillée à mort
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
al României. - Acum sunt șomer, pot să mă duc la forțele de muncă. - Am mizat mult pe evoluția politicienilor români. Aveam lecția primită de la PNL-PSD în 2007, când m-au suspendat. Dar 2012 mi se părea un an mult prea îndepărtat de 2007. - Am crezut mult în distribuția puterii. De aceea am dat SRI și SIE Opoziției. O încununare a mandatului meu ar fi fost dacă reușeam și o coabitare. - N-am crezut că vor prefera să împingă țara în instabilitate
Băsescu: Am fost suspendat de două ori degeaba () [Corola-journal/Journalistic/43592_a_44917]
-
de multe ori, o pierdere de vreme. Mostre, destule: „Frică și ură. În oglinda/ ferestrei: în care-și ascunde obrazul. Fluture/ uitat printre pânzele de păianjen ce întâmpină ziua de mâine.// În pragul sinuciderii. Uneori, pe vreme urâtă: când/ hohotitul îndepărtat al unui bețiv, care strigă în stradă lozinci, îl/ agită și îl colorează în portocaliu, negru și alb, fluture. E/ manifestație ? Privește afară: nu...” (p. 251). Sau: „O strângere de mână și/ o încărcătură de cherestea pe cerul zilelor de
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
lene. Tot una de clasă. În literatură a intrat sub numele unui personaj din romanul rusesc, și anume Oblomov. A devenit un substantiv comun, oblomovism, tot așa de celebru precum donquișotism sau bovarism. Oblomov e un nobil dintr-o gubernie îndepărtată a Rusiei secolului XIX, care își petrece viața nefăcând nimic. Lenea lui nu e înnăscută ca a săracului din Creangă, altfel spus, nu e o incapacitate, un handicap care nu poate fi depășit nici sub amenințarea pieirii. Oblomov nu muncește
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
pe fusul văzduhului/ Miresme și nori. // În timp ce sufletul / Se obișnuiește cu pământul / Și respiră adânc.” Noua carte a Anei Blandiana, despodobită, expurgată, aproape, de metafore, se înscrie în șirul acelora care valorifică fondul dramatic al personalității poetei, atât de mult îndepărtată, astăzi, de spiritul jucăuș și ingenuu al primelor sale manifestări.
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
proteja teritoriile din Orientul Îndepărtat de expansiunea excesivă a statelor învecinate rămâne de actualitate.” Acesta a mai precizat că este important ca manifestările negative, printre care și apariția unor enclave formate din cetățeni străini pe teritoriile din Siberia și Orientul Îndepărtat al Rusiei, să nu fie permise. Comentariile primului ministru scot în evidență un subiect sensibil, și anume temerile Rusiei în ceea ce privește afluența imigranților din China pe aceste teritorii care ar însemna, în cele din urmă, pierderea controlului asupra lor. Declarațiile lui
Medvedev: Protejarea resurselor Siberiei este esențială by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/57730_a_59055]
-
aceste teritorii care ar însemna, în cele din urmă, pierderea controlului asupra lor. Declarațiile lui Medvedev vin în condițiile în care Rusia și China au relații diplomatice și comerciale puternice, dar creșterea influenței acesteia din urmă în Siberia și Orientul Îndepărtat al Rusiei reprezintă de mult timp o sursă de tensiuni. Bogată în resurse, Rusia este țara cu cea mai mare suprafață din lume, dar cu o populație de 143 de milioane de persoane care s-a diminuat în ultimii ani
Medvedev: Protejarea resurselor Siberiei este esențială by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/57730_a_59055]
-
și el conceptiv atunci când pleacă de la date și statúri de toată lumea (re)cunoscute, iar reînvierea unei epoci și a unor personalități nu e refugiu și nici protest deghizat. Textul rememorează/„oglindește” vieți și istorii umane, fie ele dintr-un trecut îndepărtat ori din contemporaneitate. Romanul e încă gen tărăgănat, înaintând, în cercuri largi, pe creasta vorbelor. Verbalizarea, ca funcție cvasi-magică, are trecere la un Moromete, de pildă, care domină adunarea insinuând, ca un orator abil, că știe mai mult decât spune
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Sau eu, ha, ha, nu mai exist, așa cum o credeam în tinerețe, în forma și în specificitatea sa, sau... n-am existat, astfel, niciodată! Să fie acesta darul unui autor epic, care - ca și Odiseu, s-a hazardat pe mări îndepărtate, în lupte și aventuri, unele inutile și singurul dor care-i mai rămâne, poate țel sau certitudine, este... Ithaca! Insula bătută de valurile Mării Egee, unde fusese „cu siguranță” în tinerețe și unde lăsase o femeie și un prunc. Unde existase
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
nici o fantezie nu ar putea să concureze. O ultimă întrebare: există cărți de călătorie în proiectele dumneavoastră viitoare? Nu știu, deoarece nu știu niciodată ce îmi va rezerva scriitura - dacă îmi va mai rezerva ceva - în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. În acest moment nu am în minte nici o carte de călătorii; bineînțeles, am în minte călătorii, întrucât pentru mine a călători este indispensabil vieții, iar din aceste călătorii tot va ieși vreo scriere. A consemnat și a tradus din italiană
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
traiectoria într-o evoluție profundă. Deși colegi de vîrstă și de generație, ne-am tatonat de la distanță. Nu întotdeauna am agreat stilul talk-showului pe care îl făcea - astăzi mi se pare că și el aparține unui trecut cu mult prea îndepărtat ce ține de performanță, că prea puțin din vorbăria infinită și inepuizabilă de astăzi, care îneacă micul ecran în aroganță și superficialitate, are ceva din miza și consistența discuțiilor provocate și conduse atent de el - și nu ne-am găsit
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
opt de ani ai mei și cu patru cărți publicate deja de la douăzeci de ani, m-am așezat în fața mașinii și am scris: „Mulți ani mai târziu, în fața plutonului de execuție, colonelul Aureliano Buendía avea să-și amintească acea după-amiază îndepărtată în care tatăl său îl dusese să facă cunoștință cu gheața”. N-aveam nici cea mai mică idee despre sensul sau originea acestei fraze și nici unde avea să mă conducă. Ceea ce știu azi este că n-am încetat să
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
de coșmar: îi dezvăluie din dosarul întocmit de serviciile secrete ateniene tainele pătate de sânge ale neamului Atrizilor și astfel îl determină să se întoarcă în ținutul lui natal. Îmbătrânit, dar nu ani, secole, ivit parcă dintr-o altă eră, îndepărtată, Oreste e silit să se despartă de iubita sa și să se recunoască înfrânt de fatalitate: Grea boală sângele strămoșilor, Aglaia. Ascunsă adânc, dar o dată apare. Și atunci nu contează de când ești bolnav. [...] Mă vor chinui încă Eriniile neiertătoare, știu
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
cacealma. Dacă, în perioada tinereții, fusese de o punctualitate exemplară, în ultimii săi ani de viață nu-și mai respecta cuvîntul. Memoria părea să-i joace feste. Era vorba însă de evenimentele dintr-un trecut foarte apropiat. Căci, în ceea ce privește trecutul îndepărtat sau cunoștințele sale legate de filozofie, aici lucrurile erau clare. În orice moment, Mihai Ursachi putea să- ți reproducă fără a sta prea mult pe gînduri fragmente din Platon, din Tucidide, din Plotin, Holderlin sau Kant, din Titus Livius sau
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]