5,200 matches
-
pivindu-i sânii în șoapta apei din pumnul lacului ce plânge ca un îndrăgostit. Ești trestia care râde pe genunchii obosiți ai emoției din sânul toamnei sătulă de iubit. SE URCĂ IARNA ÎN COPACI Se urcă iarna în copaci și ninge, îngheață timpul amețit pe-un vânt, sub muchia nopții luna își prelinge surâsul părului cărunt. Se urcă iarna în copaci și ninge, trosnesc pe buze resturi de cuvânt, te-mbrățișez cu un colind ce-și plânge sonata părului cărunt. Se urcă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CORDONUL OMBILICAL Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cordonul ombilical Gară, pustie... Lumina palidă a felinarului îngheață sângele , șinele nu mai cântă, coarde ruginite, arcușul nu le mai atinge demult. Mâna încremenită salută umbrele nopții, privirea caută perspectiva. A zburat... își caută gama. cântecul lui se va înălța? O ,mamă, tu ai fost doar lăcaș, nu e
CORDONUL OMBILICAL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357936_a_359265]
-
și la mănăstiri pentru hrana bolnavilor și a călugărilor bătrâni și neputincioși. Primindu-le, acestora nu le venea să creadă, și cu lacrimi în ochi mulțumeau Părintelui Mitropolit Justinian. După secetă, a urmat iarna grea a anului 1947, gerul năpraznic înghețând vetrele cantinelor, sobele școlilor și ale spitalelor, casele celor necăjiți. Lemne erau în pădure, dar lipseau mijloacele de a le transporta la cei în suferință, altă consecință a războiului, care a distrus parcul de mașini. Vlădica Justinian Marina a găsit
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
la mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu poezia coșbuciană, ori chiar reverberând accente din lirica lui O. Goga: „E ger și în soba-nvechită de timp... lemne ard/ Trosnește de doruri grădină, zăpezile-o-ngroapă/ Din lacrimi de cer înghețate privirea-mi se-adapă/ Și-un lujer de floare uscată zăcând sub un gard/ La fel ca și mine așteaptă... din neguri te-arată!” (Nostalgie). Este imposibil să scrii despre poezia Georgetei Resteman și să ai pretenția epuizării tuturor nuanțelor
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
și slănină, lapte la pet și ciocolată au berechet. Și-n mușuroi, pentru cei îndemânatici, sunt fabrici unde mămicuțele lucrează să-și îmbrace furnicuțele, fac căciulițe, bluzițe, plovărașe ciorăpei și ghetuțe pufoase. Au grădinițe, școli, teatre, cinematografe, mănâncă popcorn și înghețată din vafe. Au bunici, bunicuțe, ce-n nopți târzii le spun povești, ori le citesc poezii. Ele stau în hamac și auzi doar un oftat când Harap -Alb, prințul cel bun, este păcălit, o știm din poveste, de spân. Cei
CE FAC FURNICUŢELE IARNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358393_a_359722]
-
miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al conacului, locatar al cimitirului din apropiere, care începe să arate ca o casă adevărată a moșilor și
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
stările și reveriile eului, această prezență interlocutoare și referențială dă un farmec aparte multor poeme, justificând melancoliile și stările reflexive. Evanescentă și obsesivă, cu părul înmuiat în lună și stârnind ninsori de stele într-un grațios și melodic ding-dang, ea “îngheață auzul cuvintelor”, întruchipând probabil o visată și ideatizată prezență feminină ori poate doar o instanță poetică, parte a realului însuși, semnificând implicit nevoia poetului de interlocutor liric și existențial. Transcriindu-și stările în astfel de metafore, în tăcerea și simplitatea
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
pe zăpadă, pentru tine, un poem. însă, ori este geloasă, ori haină iarna asta, ba mă ceartă, ba mă lasă numai în genunchi să-ți scriu cu un deget pe zăpadă și râde-apoi și eu mă tem, că o să-mi înghețe mâna și nu termin acest poem. strecurându-se, șireata, se așterne peste versuri și mă-ntreabă: „nu e gata?” dar eu știu, vrea să mă vadă cum mi-ar sta om de... zăpadă! așa că, vino, cât e vreme, cheamă iute
SCRIU C-UN DEGET PE ZĂPADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358067_a_359396]
-
azi la portiță/ Cu unelte speciale/ A pictat totul, în cale.// A-nceput c-o tușă fină/ Pentru raza de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpăna de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în alb sunt îmbrăcați.// Chiar și biata pisicuță/ Are-o pată pe lăbuță,/ Nici cățelul n-a scăpat,/ Tot cu alb e colorat.// Iar aleea e pavată/ Cu un covoraș de vată./ Ce culoare-a folosit,/ Mai rămâne de
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank??? -Fantoma lui! șopti tremurat, arătarea. Dezmeticită, îl invită înăuntru. Omul înfofolit, cu căciula trasă bine pe cap, cu gulerul paltonului ridicat, a rămas in hol. Zăpada înghețată pe haină, în contact cu căldura din locuință începuse să se scurgă pe podeaua din marmură. A scos din buzunarul de la piept actele și i le-a înmânat lui Shan. Glumea cu ea.. -Nu știam că oamenii de zăpadă se
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
chiar ... -Da, sunt chiar ... .vorbi calm. Pot rămâne aici, te rog? Shan îl studie, amuțită ... Nu era înalt, nici mic de statură cum spuneau unii. Un tip plăcut, arătos, mirosea grozav... Black Orchid. -N-aș vrea, să par obraznic, dar sunt înghețat. Pot face o baie fierbinte? -Nu știam că oamenii de zăpada fac baie.. -Sunt norocos, am nimerit o persoană cu simțul umorului! - ... vinul este vinovat.. Dacă actele sunt autentice, atunci ești norocos! -Hm ... discutabil.. vorbea încet. Vocea lui suna diferit
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
balustradă. Strângea atât de tare balustrada între degete, încât ele i se albiseră la capăt. Te doare la glonț? îmi venea să-l întreb strigând, dar expresia dușmănoasă a feței crispate, pe care numai rareori i-o văzusem așa, îmi îngheța cuvintele pe buze. În pofida aerului rece, fruntea îi transpirase, iar picăturile de sudoare prinseseră să i se scurgă pe linia cutelor spre tâmple. Cu vreun an în urmă, îmi aminteam, mă privise aproape la fel, făcusem o trăsnaie iar el
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
altul: înaintarea prin poem surprinde printr-o logică a îndrăznelii de a continua firul poveștii: destinația este una de cuvinte: inima n-a ars de tot, ciobul ei - materie stranie, în contextul dat - pâlpâie - acțiune proprie focului, casa trupului e înghețată, metafora fumegă în înalt, spre jertfirea pe cruce, de care poeta nu va scăpa vreodată. Împăcarea aduce cu sine căldura unui adăpost, dar nu deplin, pentru că trupul e „coborâtor din naltul” - frumos oximoron al verticalității eterne. Într-o seară, într-
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
V. ÎN MÂINILE TALE RESPIRA UN NECUNOSCUT, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012. În mâinile tale respira un necunoscut printre refuzuri încleștate vise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se strâng când îngheață frigul tulpina în renaștere cleștele așteaptă mă plimb cu gândurile tale printre adăposturi vopsite spini albi palpabili în desene pierdute ... Citește mai mult În mâinile tale respira un necunoscutprintre refuzuri încleștatevise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
tulpina în renaștere cleștele așteaptă mă plimb cu gândurile tale printre adăposturi vopsite spini albi palpabili în desene pierdute ... Citește mai mult În mâinile tale respira un necunoscutprintre refuzuri încleștatevise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se strângcând îngheață frigultulpina în renaștere cleștele așteaptămă plimb cu gândurile taleprintre adăposturi vopsitespini albi palpabiliîn desene pierdute... VI. LECȚII DE VIAȚĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III., de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012. Lecții de viață despre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
mă voi trezi peste sau piatră într-un izvor de munte ne agățam de ultimul dans când păsările ciugulesc din palme atunci învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în râma îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole ... Citește mai mult Timpul ascultădurerea omului care treceprintr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morțiimă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
treceprintr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morțiimă voi trezi peste sau piatrăîntr-un izvor de muntene agățam de ultimul danscând păsările ciugulesc din palmeatunci învățăm să fim darniciarbitri necunoscuți ne măsoară pașiifiguri strecurate în născociri de-o clipăîn râma îngheață minutulsă renască fotografia din propria umbrățăruș înțepenit, ulițe în respirațienu vor crește păstăi, zambilenici lacrimi agățate de vreji de fasole... XXV. REFLECTOARELE CONȘTIINȚEI, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011. Reflectoarele conștiinței -Te rog să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii. Atunci când a înghețat, am devenit tristă. ,,Ă” este litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvv De câte ori voi reînvia
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
din 16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache ...în scorburile curate ale gândurilor fără liman, fără început sau sfârșit, acolo unde aripa sufletului nu e sfărâmată de trădări. anoste clipe ale iluziilor materializate în cuvinte, în gesturi înghețând între ramuri frânte de copaci. aleg pasul liniștit al cailor mării, plutirea în vidul dintre două singurătăți... mi-e drag anotimpul frunzelor căzătoare. îmi mângâie clipele pământene apoi, îmi spulberă temerile în dans de culori. verde crud îmbrățișând frenetic dorul
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii. Atunci când a înghețat, am devenit tristă. ,,Ă” este litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. Citește mai mult În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii. Atunci când a înghețat, am devenit tristă. ,,Ă” este litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii.... XIII. AMINTIRI...DIN POVEȘTILE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
mult vara), ori chiar începuturi de toamna bogată în sensuri, rod ori culoare. Am găsit multă iarnă, oameni acoperiți de fulgi de nea (care la poetă sunt zile ce trec), transformați în cele din urmă în oameni neîsuflețiti de zăpadă, înghețați de frigul nevieții, și o mulțime de nesfârșite, triste ploi bacoviene. Incompatibilă în structura sa interioară cu lumea în care trăiește (dar oare ce poet este?), Anna Nora Rotaru se întreabă fără însă a aștepta răspuns, /“ Ce caut eu pe
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
încep să plângă. Sunt suflet istovit de dor, un trecător, pribeag, în astă lume. De vânt, se-ndoaie merii din fața casei urmărind tristețea unei frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei icoanele îngheață. Privesc durerea ochilor bătrâni; puterea lor scutură cerul în fântâni. - Lasă-mă, măicuță, să m-alint! Mai vreau pe frunte a ta m ângâiere... să lupt cu viața, tu îmi dai putere, acasă am venit cu at âta dor, iubirea
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă speră să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele sau ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Adună cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi și băga legătura de cicoare pe sub el, apoi o împletea să fie snopul cât
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]