KorAP: Find »[drukola/base=înghețat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...170 >

4,243 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

năpustește frenetic În beznă... cincizeci de metri... șaptezeci... nouăzeci... până când, dintr-o dată, se aude altceva. Acoperind vuietul motorului, apare un zgomot de crăpătură, urmat de un tremurat care se simte sub tălpi când Packardul atinge o pată Întunecată pe lacul Înghețat. Ca și gheața, viețile crapă și ele. Personalitățile. Identitățile. Jimmy Zizmo, ghemuindu-se peste volanul Packardului, s-a schimbat deja dincolo de orice capacitate de Înțelegere. Acesta este punctul În care urma se pierde. Până aici pot să vă aduc mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
renunțaseră după o jumătate de oră. Acceptaseră varianta lui Lefty, că Zizmo plecase să pescuiască la copcă și că era posibil să fi băut. Unul dintre detectivi Îl asigură pe Lefty că majoritatea cadavrelor apăreau primăvara, conservate remarcabil, datorită apei Înghețate. Familia s-a retras În durerea ei. Părintele Stylianopoulos a adus cazul În atenția episcopului, care a aprobat cererea de a i se face lui Zizmo funeralii ortodoxe, cu condiția să fie ținută și o slujbă de Înmormântare la groapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mai de sus. Și iat-o pe Tessie ridicând privirea și spunând: ― Cred că ai crescut, Cal. Era puțin spus că am crescut. Începând din ianuarie, din clasa a șaptea, și continuând până În augustul care a urmat, corpul meu, odinioară Înghețat, a suferit o creștere bruscă de proporții nefirești, cu niște consecințe neprevăzute. Deși acasă Încă mai țineam Dieta Mediteraneană, mâncarea de la școala mea cea nouă - plăcinte cu pui la cuptor, sărățele, jeleu În formă de cub - i-a anulat efectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
monstrul din Loch Ness? Încercau să-i facă o poză. Preț de-o secundă, Callie se văzu așa. Ca pe o creatură masivă, păroasă, poposind la marginea pădurii. Ca pe o volbură, scoțându-și capul de balaur dintr-un lac Înghețat. Acum ochii i se umpleau de lacrimi, făcând scrisul să vălurească, așa că se răsuci și se grăbi să iasă din bibliotecă. Dar sinonimul o urmărea. Cât timp ieși pe ușă și coborî scările printre leii de piatră, dicționarul Webster strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
natural, dar pentru noi erau naturale. Sub acest cer nocturn și straniu, Milton trase mașina cât putea de aproape de peronul gării și se opri. Opri și motorul. Luând servieta, ieși În aerul iernii din Michigan: aer nemișcat, cristalin. Toată lumea era Înghețată: copacii Îndepărtați, cablurile de telefon, iarba din curțile caselor de pe malul râului, pământul Însuși. Pe râu se auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nord. Când ai copilărit În Detroit, Înțelegi cum stau lucrurile pe lumea asta. De timpuriu, legi o relație strânsă cu entropia. De cum ne-am ridicat din jgheabul autostrăzii, am văzut casele confiscate, majoritatea arse, și frumusețea desăvârșită a parcelelor goale, Înghețate și cenușii. Blocuri care fuseseră cândva elegante stăteau alături de curți pline cu deșeuri, iar unde fuseseră cândva blănării și cinematografe acum erau centre de recoltare a sângelui și clinici de dezintoxicare și centre Mother Waddles Perpetual Mission. De obicei Întoarcerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Unsprezece să treacă prin Indian Village, pe lângă vechea noastră casă. Voiam să mă cufund În nostalgie, ca să mă liniștesc Înainte de a da ochii cu mama. Străzile erau și acum pline de copaci, dezgoliți din cauza iernii, așa că se vedea până la râul Înghețat. Mă gândeam cât de uluitor este că sunt atâtea vieți pe lume. Aici, pe aceste străzi, oamenii erau prinși În mii de probleme: probleme financiare, probleme amoroase, probleme de școală. Oamenii se Îndrăgosteau, se căsătoreau, se duceau la dezintoxicare, Învățau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
am răspuns. Poți să-mi cari geamantanul de câte ori poftești. ― Prinde-l! strigă Capitolul Unsprezece și ridică geamantanul. L-am prins, clătinându-mă. Chiar atunci se deschise ușa de la intrare și, În papuci de casă, mama mea păși afară, În aerul Înghețat. Tessie Stephanides, care Într-o altă viață, când călătoriile În spațiu erau o noutate, se hotărâse să se ia după soțul ei și să creeze o fată pe căi necurate, avea acum În fața ochilor, pe aleea Înzăpezită, fructul acelei intrigi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pentru o adunare. Plini de respect, au tras pe dreapta ca să lase să treacă procesiunea funerară. Pe Middlesex eu am rămas În ușa de la intrare. Mi-am luat În serios sarcina, și nu m-am urnit de acolo, În ciuda vântului Înghețat. Lui Milton, copilul apostat, i se confirma scepticismul, căci spiritul lui nu s-a Întors În ziua aceea ca să Încerce să treacă de mine. Dudul era desfrunzit. Vântul mătura zăpada Întărită și mă biciuia peste chipul bizantin, care era chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

din depărtare și a micuțelor case și biserici, o linie portocalie apăru ca o sabie de flăcări în noapte. Despică întunericul, separându-l în pământ și cer. Atunci mi se făcu frig! Ca și cum aș fi fost scufundat într-o apă înghețată, pielea mi se făcu ca de găină și totul începuse să încetinească în jurul meu. Creierul îmi înghețase! Inima îmi pompa gheață prin venele cristaline. Totul în jurul meu se mișca mai greu, încetinit, parcă, de frigul care mă cuprinsese pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la viață nu mai exista. Nimic. Mă învăluia un întuneric absolut. Nu mi-e frică de întuneric. Mi-e frică de ce voi găsi în el. Apoi dispăru tot vălul negru de pe ochii mei și mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
celulă, în cel mai mărunt fir de păr. Era, pur și simplu, copleșitoare. Eram paralizat de plăcere, dar totuși nu am căzut pradă preocupărilor și disperării. Era o atingere atât de plăcută... Acum urca. Degetele se răsfirau pe pielea mea înghețată și încet, încet, se îndreptau spre obrazul meu ce îmi părea albastru din pricina gheții ce o simțeam în el. O gheață sensibilă, o piele de piatră cu care simțeam mai mult decât până acum. Pe măsură ce căldura îmi invada obrazul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg atmosfera înghețată. E antiglonț. Ridicasem mantia și o arătasem. Nu era nici o gaură în ea. Trebuia să fie antiglonț, dacă Davirum era întreg, nu? "Chiar sunt antiglonț?" " Da, Corvium, sunt", răspunse Vladimir imediat. Altfel nu avea nici un rost să primim mantii dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
greu de căldura degetelor sale, despărțindu-se de mâna sa cu o nostalgie vizibilă, asemeni unui prunc ce realizează că nu mai are voie la pieptul matern. Când, însă, simți răceala ființei mele și a sângelui ce mie îmi pare înghețat, se lipi cu foame de podul palmei mele și parcă-mi implora degetele să se închidă în jurul mânerului său și să o accepte. Eram cu totul absorbit de întâmplare. Simțeam, în sabia din mâna mea, o voință ce o depășea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
am fost orb. Întotdeauna dau ajutor celor care au nevoie de el. Ar trebui să te duci la infirmerie... sau unde este nevoie de tine. Suntem în război, Ano! Îmi puse mâna pe obraz și căldura ei îmi dezmorți pielea înghețată. Mă privi într-un mod în care mândria, admirația și dragostea se împleteau fără șansa de a le deosebi. Ești rece. Să-ți mai aduc ceva de îmbrăcat din cantină? Nu. Du-te la infirmerie! Nu vroiam s-o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
degete și picura pe dalele îngălbenite de vreme. Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat în subsol. Erau palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce te gândești, băiete? zise el amenințător. Deci îmi citește mintea." Mi-am întins mâna, îndreptând pistolul spre el. Era singura soluție logică. Și dacă tot am sufletul întinat, atunci o crimă în plus nu îl va întina mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
despre contactul nostru? "Nimic. Parcă l-a înghițit pământu' , că și alții întreabă de el." Bine, dumnezeule, continuă-ți creația! Urmează-mă, Cronicarule! dictă el. De unde... De-ai ști doar, mă întrerupse el luându-mi capul în mâinile sale. Nemișcarea înghețată mă străbătuse din vârful capului până în călcâiele picioarelor! Simțeam fiecare piatră, fiecare fir de praf, fiecare fulg de nea care valsa spre pământ. Oh, Dumnezeule! Infinitul atins! Trebuie precizat pentru viitoarele generații de cronicari că legătura dintre un Împărat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
în teroare. Totul înghețase! Totul încremenise afară! Deci de asta am alergat... mersi, Corvium! Sergheiov se ridică de jos și se uită uimit la geamul de lângă el, gândindu-se la ce soartă ar fi avut dacă ar fi fost afară. Înghețat! Dumnezeule mare! Încet, încet, toți și-au reluat îndatoririle. Unii, mai sceptici, nici nu se mișcaseră din locul unde încremeniseră. Credeau că va mai fi ceva. În timp, și ei își aduseră aminte că aveau treabă de făcut. Majoritatea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
diverse treburi, cum ar fi ridicarea moralului, spunerea de bancuri la care nu râde nimeni și, în final, sprijinirea unui perete... muncă tare obositoare. Peste tot se trăgea! Unii trăgeau din pură plăcere, alții chiar ținteau ceva, fie o frunză înghețată, fie un cap de lunetist. În jurul nostru se auzeau constantele bufnituri și nelipsitele sunete de crăpătură. Ce obositor! Nu reușeam să mă odihnesc, așa că am pornit din nou pe holuri și tot acolo, cu puțin înainte de apusul soarelui, mă prinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
de zece minute era gata. Perir rămase cu ei. Eu am revenit la dreapta Împăratului meu. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul acoperit de zăpadă se puteau auzi motoarele suprasolicitate ale tancurilor care abia reușeau să urce panta înghețată. Erau de un albastru închis și contrastau puternic cu omătul imaculat de pretutindeni. "Să le distrugem, Corvium!" Așa și? De unde știi că n-au armură dublă? După cum au urcat dealul aș putea spune că sunt destul de încărcate... Ajungând lângă celelalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ale hypermarket-ului și, la celălalt, sigla imensă a sediului local al Gardienilor. Deci erau la vreo zece minute de Gara Minoră. Ieșiseră bine. Își traseră sufletul un minut, două, discutară un plan de acțiune și îl puseră în aplicare. Aerul înghețat le intra benevol în plămâni și îi irita îngrozitor. Fugeau cât puteau de repede pentru că știau că nouă oameni îmbrăcați în mantii gri și acompaniați de cinci dulăi înalți de un metru jumătate erau o imagine dubioasă și că peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
oameni de-ai Securității care nu aveau somn și urmăreau absolut orice. Dând un colț al străzii, au văzut lumina albă a stației feroviare. S-au grăbit spre ea. Pe străzi nu era nici o țipenie de om și doar vârfurile înghețate ale copacilor se mai mișcau sub adierea vântului și sub greutatea zăpezii. Ajunși în fața gării, dăduseră de un mecanic. Helur ieși în față și din faldurile mantiei sale scoase un document ce era ornat cu Rombul Argintiu al Elitelor. Doresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
alb și se gândea că așa trebuie să fie și moartea. Albă și nesfârșită... Noaptea veni și plecă pe nesimțite, căci între lumina zilei și întunericul serii nu era mare deosebire când norii groși învăluiau tot Pământul. Trecură de mlaștinile înghețate ale Nordului în acea dimineață. A doua zi, în jurul orei trei după-amiază, trenul se putea vedea cum spulbera troienele de zăpadă în drumul său spre gara Casei Domnului, care se ghicea la orizont. Toți își reveniră în fire. Erau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Era gara cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit și înghețat de multă vreme. Aerul mai vibră câteodată, când vântul devenea prea tare și izbea protecția înghețată a geamurilor de rama lor. Din când în când, se auzeau niște sunete înfricoșătoare dinspre pădurea care-și avea liziera la vreo două sute de metri în spatele bisericii. Era numai din Spini de Gheață! Aceștia sunt copaci modificați genetic să reziste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
scrum jumătate din acea clădire, dar nu pe toată. În biserică s-au gândit că n-are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște compot îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]