3,183 matches
-
ce masă VIP dorește, dar restul grupului va trebui să plece? Să găsim o soluție ca să aruncăm afară o sută de invitați și să facem loc alaiului său? Și cine anume va fi norocosul purtător al acestor vești? Nu se Înghesuia nimeni. Înainte să reușim să descurcăm dezastrul cu Diddy, unul dintre asistenți m-a sunat să mă anunțe că celebrii noștri invitați dintr-o trupă de băieți erau pe punctul de a fi arestați pentru cumpărarea de droguri În toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când în capul unei garnituri de vagoane-platformă pe care erau ancorate tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului?” ― Vezi tu? Noi am făcut ceva instrucție - vorba ceea - să-și aducă aminte leatul cum devine chestia cu „Înălțătorrr... distanță o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au luat foc și crengile verzi rupte din copaci. Au așezat bidoanele cu apa înghețată în jurul focului. Unii și-au pârlit mustățile încercând să încălzească conservele sau cojile de pâine... Nici nu au băgat de seamă că printre ei se înghesuia și căpitanul Coasă, încercând să dezghețe un colț de pâine... Venise mai degrabă mânat de teroarea singurătății celui pus în fața unei grele răspunderi: comanda unei baterii de artilerie trimisă spre un obiectiv insuficient de clar pentru el... „Să asigure flancul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
stângă lipită de sprânceana pensată. — Ești o dulceață. Ne vedem la Lyman’s când termin cu povestea asta. *** Sindicatul local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz încă mai putea mirosi sudoarea celuilalt. — L-am agresat astăzi pe-un tip. A fost destul de penibil. Audrey își flutură degetele de la picioare, făcând blana să tresalte. — Și ce? Asta e ocupația ta. —De regulă tipii pe care-i înghesui opun mai multă rezistență. — Vrei să zici că totul e doar un joc? Îi spusese odată lui Howard că singurele femei cu care merita să te încurci erau cele care te cunoșteau mai bine decât o făceai tu însuți. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și soția lui. După con cert, urlete de entuziasm pentru dirijor, vine direc to rul teatru lui să ne arate drumul spre cabina lui Sergiu. O puzde rie de spectatori se înghesuiau să-l felicite. Eu, plină de 107 ÎN TURNEE atenție față de doamna președintelui, o liniștesc spu nându-i să nu se îngrijoreze, pentru că e cu mine. Numai că, în mulțimea aceea nebună, m-am rătăcit de director, de președinte și, bineînțeles
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Micul grup porni, la trap, spre Suceava. Trecu prin păduri În care se simțeau pregătirile de luptă și ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla la câțiva pași de poartă, iar loviturile ienicerilor fură mai puternice În zona aceea, căci oamenii erau Înghesuiți prea aproape de traseul stăpânului lumii. Coada unei sulițe ajunse la el, dar nu-l atinse, căci necunoscutul se răsuci ușor, lăsând arma să lovească În gol. Pictorului nu-i scăpă gestul, care Îi confirma bănuielile: avea În față nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pași Înapoi, și asta cât putură de repede. Era o lecție a retragerii, la care nu luaseră seama niciodată, dar care acum putea fi, pentru fiecare din ei, singura salvare. Limita cercului atingea acum marginile pieței. Grupul lui Midhat era Înghesuit de Cuceritorii care nu voiau decât să arate că abandonează lupta. Răsturnarea de forțe era de neimaginat cu doar două minute mai devreme. Dar acum devenise reală. Rebeliunea prin forță era stinsă prin forță. Rebeliunea În spirit era zdrobită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
da cu biciul. La primele case ale mahalalei fu supărată că nu le recunoaște. Tot săltîndu-se căzu pe Nory la o podișcă, unde moșu oprise brusc și se încurca la vorbă cu un ștrengar de la barieră, pe care Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri, cercetînd-o cu ochii ei miopi, înfruntînd-o cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
P. trebuia să slăruie pentru o bursă. Mika-Le dorea să meargă în Italia, o lămuri Nory asupra scenei. în schimb, cu oarecare glas și mișcare, Mika-Le întreținuse apoi direct cu P. o conversație, veselă probabil, nestânjenită de faptul că o înghesuia cam de-aproape, nici de vocabularul lui, îndeobște cunoscut. Probabil corpurile muchioase prezintă particularitatea de a nu da aceleași intercepții de contact cu cele pe care le-ar da cele curbe, căci Mika-Le părea cu desăvârșire senină. Își făcea, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o terasă plată și joasă, unde un băiat stă întins într-un charpai, cu o mână trebăluind în interiorul pantalonilor de pijama. Pran Nath Razdan nu se gândește la moarte. Ba din contră. Bazarurile sunt goale și pe holurile spitalului sunt înghesuite cadavre, dar el nu-și face probleme. La cincisprezece ani, lumea sa se definește confortabil între pereții casei părintești. Singurul fiu al unui avocat distins, Pandit Amar Nath, Razdan este moștenitorul unei averi de câteva sute de mii de rupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
12, cu mecanism de frânare pe patru roți, capabilă să atingă o viteză nepământeană de 130 de km pe oră, de culoare crem cu tapițerie roșie - o Hispano Suiza H6. Este pentru noi? le întreabă Pran. Și așa este. Șoferul înghesuie cuferele în portbagaj, claxonează imperativ și pornește motorul atât de puternic. Apoi, într-un nor de praf, lăsând în urmă băieții veniți să caște gura, o zbughește pe străzile aglomerate. Lui Pran îi bate inima sub burka din cauza zăpușelii, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
refuză să mai vină în camera chinezească. Vrea ca băiatul să-i fie trimis la reședința britanică. Clădirea în care se află reședința, este foarte bine păzită. Nu mai are timp să-și facă planuri. Cam fără chef, Khwaja-sara îl înghesuie în una din mașinile nababului, șuierându-i să facă orice i-ar cere maiorul, apoi să-i raporteze. De data asta, nu se vor face fotografii. Reședința englezului se află la oarecare distanță, în afara orașului Fatehpur. Așa cum se cuvine unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi, a decis că trebuie să se fi îndrăgostit. Fata era înaltă și zveltă, cu mâini mari și un păr blond, zburlit, de obicei ridicat și înghesuit sub un topi Bombay Bowler. PC aprecie toate acestea, cum ar fi apreciat un trap bun sau chișița bine răsucită a unui ponei de polo. Nu l-a interesat nici un moment cum arăta Charlotte fără haine și i-a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care trebuie să o ofere numai anumitor persoane, nu și altora. Iată și șoferii, ținându-le pasagerilor portierele deschise și alergând apoi în jurul mașinilor să dea drumul la motoare și să pornească în scrâșnet de roți. Pran se trezește înghesuit lângă fotograf, în ultima mașină din convoi. Pe drumul care-i zgâlțâie oasele spre pădurile Fatehpurului, el moțăie în timp ce nobilul predică despre onoarea regatului și răsplata fabuloasă pe care o va primi, dacă-i ajută să-i convingă pe blestemații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oprește un moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un pumn. Oamenii speriați sunt înghesuiți pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este șocantă. O notă distinctă de ulei de trandafir din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de stângaci. Acum s-a integrat perfect. Tocmai o luaseră pe Grant Road, când observă ceasul ivit de sub manșetele lui albe și, nu pentru prima dată, o cuprinde un sentiment de îngrijorare față de el. Doamna Pereira trăiește într-o casă înghesuită de pe Grant Road, iar ramurile neemului din curte ascund de ochii curioșilor afacerile ei cu tărâmul din adâncuri.Vecinii își opresc copiii să vină la ușa ei sau să facă prea mult zgomot, ca să nu pună vrăjitoarea bătrână ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mână. Mirosul de benzină i-a invadat gura și nasul. Ce va spune doamna Macfarlane? După toată munca, toată dragostea ei? Și preotul? Ca răspuns la întrebările lui, obloanele de la mansarda de deasupra bisericii se deschid larg. Mulțimea clocotește, se înghesuie și cei din față, încearcă să se protejeze împotriva flăcărilor deschise în timp ce sunt împinși din spate. El își face loc cu coatele, simțindu-și fața, fața lui Bobby, arsă de un vânt uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează. Arzi! Arzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sandvișuri undeva lângă Islington. Apoi... WEST END! unde nu mai contează ce oră este, parchează mașina lângă o cârciumă numită Coach and Horses și plonjează în bar, ducându-și băuturile pe deasupra capului, atât este de aglomerat și scuze, scuze, sunt înghesuiți într-un stâlp, vă interesează, domnilor, nu mulțumim, cum credeți, din nou pe stradă, oamenii stau la intrare, muzica răzbate de la parter, încurcându-le pe domnișoarele sincopatice care-i întreabă zâmbind de ce nu veniți cu noi, avem un apartament în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pot face alte lucruri, cum ar fi să călărească, să se îndrepte încet spre un tun, să-i țină în ascultare pe nativi) au un statut social mai bun decât cei care dau citate din poeți enumeră multiplii lui x. Înghesuită în spatele dulapului lui Bridgeman se poate găsi ediția curentă a revistei universității, The Isis, al cărei Idol, Isis, este ca întotdeauna, un sportiv. „După ce și-a petrecut anii de formare prin copaci sau alungând braconierii de pe dealurile din Shropshire, nestăpânitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a permite o comparație, toate aceste lucruri sunt aranjate împreună cu altele de același fel, ochiul ridicându-se deasupra lumii pe care o scrutează, capabil să vadă undele de influență, legăturile de familie, rutele comerciale și liniile de descendență. Tot pământul înghesuit într-o încăpere. Toate acestea așteaptă ca el să le ordoneze și să se ordoneze în cadrul lor. — Mă înțeleg foarte bine cu tatăl tău, îi spune el lui Star. Antropologia este un subiect fascinant. — Mă bucur. Ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
profesor că Star s-a întors la Paris. Se gândește să se mute acolo definitiv. Vestea îl deprimă, iar când niște cunoștințe politice îl invită la Londra la un raliu acceptă, sperând că astfel va mai uita de ea. Se înghesuie într-un compartiment de tren cu o adunătură pestriță de studenți, un coș cu merinde și un steag britanic uriaș, pe care cineva l-a împrumutat de la colegiul lor, Officer Training Corps. Când ajung la Paddington, coșul este deteriorat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Star, care seamănă cu un platou de filmare pentru un film de groază. Toți invitații sunt dureros de eleganți și multe figuri îi sunt cunoscute din ziare și paginile de scandal ale ziarelor ilustrate. Singura persoană cunoscută este Levine, înghesuit între un pui de girafă împăiat și un aranjament de palmieri pitici, încercând să-l convingă pe un producător ilustru să-i pună piesa în scenă. O vreme,Jonathan prinde frânturi din conversația lor: — Comedia ușoară este definitorie pentru vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este primul restaurant chinezesc pe care-l vede Jonathan și nu-i place deloc. Chiar o să mâncăm în acest loc? întreabă. Nu i se pare locul potrivit pentru o cină romantică. — Sigur că da. Și vom mânca tocană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]