1,779 matches
-
veni spre mine: „Nu te supăra, d-na Cantacuzino, este așa de obosit și surmenat, doarme 3 ore pe noapte, nici la masă nu se astâmpără, scrie și lucrează toată ziua și toată noaptea.“ „Nu mă supăr, doamnă, dar sunt îngrijorată și mâhnită văzând în ce stare este, și mă doare, căci pe dânsul credeam că ne putem asigura viitorul țării. Potoliți-l, căci va ajunge să fie doborât. Nu credeam că gl An to nescu, chiar furios, ar putea fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne putem asigura viitorul țării. Potoliți-l, căci va ajunge să fie doborât. Nu credeam că gl An to nescu, chiar furios, ar putea fi atât de nepoliticos. E un semn rău. Trebuie îngrijit.“ Și am plecat, într-adevăr, foarte îngrijorată. Îi vorbisem și de arătarea pe bani a caselor Lupeascăi. „Avem nevoie de bani“, îmi spuse. „Dar nu strânși în demoralizarea populației, răspunsei, am văzut pe trotuarul ei sute de fete, femei, studente și studenți, liceene, care făceau coadă pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care dai peste adevăratul lui nume. Cred că ați înțeles. Miruna se apucă să răsfoiască niște hârtii de-ale mele. Găsește și numele ei, Bălănescu, Pif, ce faci, mă, tu scrii despre noi? Nu ți-e bine? Ia o mină îngrijorată sau care maimuțărește îngrijorarea. Dacă află Vali, mă omoară. Cum adică aerul să capete consistență? 26. Bucătăria Ca de fiecare dată, R.T. mă primește în bucătăria lui îngustă și mă invită solemn să mă așez la o masă pătrățoasă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut o zi mai afurisită la școală, vreau să mă trântesc o oră, a oferit el o scuză nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nici o carte, cititul cărților era, după părerea lor, o chestiune mai mult decât îndoielnică, era „anormală“ - tot ce-i tipărit e minciună, așa se spunea. Cât despre scrisul cărților, era mai periculos ca o boală. Mama îmi explica de ce e îngrijorată: e lucru știut că de la scris omul ajunge să se smintească. Pe deasupra, ei îmi mai și finanțau scrisul acesta despre trecutul meu și împotriva prezentului lor, plătindu-mi chiria și mâncarea la oraș.Faptul că scriam le distrugea iluziile pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puțină sare pentru a fi cât de cât mai digerabile. Rămăseserăm numai piele și os. Eram niște descărnați și slăbănogi, încât coastele ieșeau în evidență jenant și dureros, putând fi numărate fără dificultate. Arătam ca niște stafii. Mama era extrem de îngrijorată; intrase în panică. Mâncați copii, mâncați boabe fierte, că poate Bunul Dumnezeu ne va ajuta și de astă dată. Trebuie să avem încredere în mila și iertarea lui. Acum, mai mult ca oricând, era valabilă cugetarea filozofului grec obligat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
serios, în același timp: In the popo ? Francezul din spatele camerei nu mai așteaptă să intervină "interpreta", ci spune el direct: No, direct in the pizdul (ultimul "l" din cuvântul buclucaș accentuat puternic și rostit nelalocul lui). La care moldoveanca răspunde îngrijorată: No baby ? Răspunsul francezului nu se mai aude, filmulețul fiind doar de câteva secunde, cum spuneam.... 9 februarie 2005 Holurile conferinței sunt pline de afișe: Grande conférence. Pierre Fresmatt de Derulle, professeur en arts visuels, Université Paris I, Panthéon-Sorbonne. Hergé
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la 2, căci o să-ți aduc eu ceva pentru ea, bine?“ „Ce vorbești, băi, ce zici acolo?“, se burzului Gabriel. „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!“ și trânti halba de masă cu zgomot, că lumea de la mese întorcea deja capul, aruncând priviri îngrijorate... „Taci, măi băiatule, ți s-a urât cu binele?“, se întoarse un bătrânel la el. „Ce-i tataie, matale ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, ce mai dorești de la mine? Ați construit societatea socialistă multilateral dezvoltată și mama
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
neurolog, să îți facă eventual un consult mai amănunțit înainte de a te apuca de alte treburi?! Ai ochii roșii și pari extenuat. Mâinile îți tremură și ai slăbit foarte mult. - Nu-ți face griji. Nu ai nici un motiv să fii îngrijorată. - Cred că glumești! Nu vezi că situația este scăpată de sub control? Așa arată un om sănătos? Ca tine? Noi doi nu ne mai înțelegem. Nimic din ce fac nu este bun. Din nimicuri iese scandal. Nu mai putem continua așa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
n-o să-l pot avea la Mangalia, unde, mi s-a spus, e destul de frig seara. Bagajul încă nu l-am făcut. Scuză-mi franceza; abia mai pot ține tocul în mână. Omul de la tren încă n-a venit; plec îngrijorată și tristă, fără vești de la tine, preaiubito. Mâine-dimineață, sculare la ora 4, pe urmă la gară, cu Lina și Costel. Ăsta este, Mouette, raportul asupra zilei de azi... Vreau să stau la Mangalia până la 28 septembrie; am cumpărat azi 10
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și dulce; acum casa hibernează... [cu] adevărat. Dragostea mea. 9/1947 23 octombrie [1947], joi Aseară am primit a șasea scrisoare a ta, în care îmi dai amănunte despre mutare și despre noua ta reședință, de vreme ce reședință este. Sunt cam îngrijorată. Nu e cumva un ușor dezechilibru între locuință și banii de care dispui? În cei cinci mii de franci datorie socotești și banii de la Rainer? Eu aștept și sper încă suma de 20 de mii de lei, promisă de adevăratul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că j’ai trop présumé de mes forces... Poate și unde nu am primit nimic de la tine și în jurnale se vorbește de frig mare în Franța și de echauffourées în Paris... Primește în astă seară în odaia ta prezența îngrijorată și tristă a mamei tale care trăește încordat și de multe ori nenorocit. 31 octombrie [1947], vineri seara Azi o zi extrem de grea; dimineața de la 8½ la 1½ clase; zbateri cu jurnalul de perete, cu programul lucrărilor ciclului democrat, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să-l mai fac o dată. Te binecuvântez și te încredințez grijii bunului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te iubesc, te binecuvântez și consider orice scrisoare ce-ți va veni de acum încolo de la mine ca o grație a lui Dumnezeu. Mamina ta II 13 ianuarie, marți [1948] [...] Ce faci tu cu doctoratul tău? Crede-mă, Mica, sunt îngrijorată pentru că îmi pare că tu părăsești gândul doctoratului și eu țin atât de mult la lucrul acesta, care e în fond la baza sacrificiului consimțit de mine. [...] Crede-mă, uneori pierd nădejdea unei revederi, alteori nici nu vreau să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la succesul acestor scumpe idei care au devenit într-atâta ale mele, încât trebuie să lupt pentru izbânda lor, cu riscul de a crăpa de oboseală. Să știi că nu mă plâng: îmi place munca mea, Doamnă Marchiză, dar sunt îngrijorată fiindcă mi se pare că sunt nedemnă, că poate altcineva ar avea mai multă pricepere decât mine și ar face mai mult bine dragei mele țări. Totuși: „Înainte!“, și cu atât mai rău pentru cine cade. Draga mea, astă-seară am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în luna august scrisorile ne vor fi mai oficiale, căci și G. pleacă în concediu. Ultimele tale scrisori, pentru că au trecut pe la cenzură, mi-au sosit abia după 15-18 zile. Te sărut, fetița mea frumoasă, din toată inima mea istovită, îngrijorată, descumpănită. Mama ta 66/1948 Duminică 25 iulie [1948], ora 7 seara [...] Micuță, te întorci în țară în două cazuri: 1) dacă se extinde comunismul până la Paris - mai bine te obișnuiești cu cel de aici, care va fi trecut prin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după ce a plecat, toată lumea îi zicea „cloșca cu genii“; a izbutit să se smiorcăie într-un colț, la fiecare aparteu. Te rog să-l întrebi pe fiul lui „muți scump“ dacă mai are aceleași mijloace de trai, fiindcă ea e îngrijorată - ca orice mamă, de altfel. Draga mea, cu această carte poștală închei seria de felicitări de anul ăsta și-ți spun cu amărăciune: pe anul viitor. A venit Maria; te las și te strâng la piept sălbatic, ca o pisică
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă tem să-l fac, ca atunci când ești în plină criză de ficat și ai găsit o poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă, îngrijorată că o amintire mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai fii deprimată. Nu te da bătută: ești tânără, ești frumoasă, ești la Paris, în orașul visurilor tale și alor mele. Dacă ai vrea să te măriți, aș suporta totul cu mai mult stoicism. N-aș mai avea figura asta îngrijorată, cum e cea a tatălui lui Greg -sunt sigură că alegerea ta are să fie perfectă, ca perfecțiune umană și morală. La mulți ani, draga mea. M. c. p. Duminică, 31 decembrie [1950] În graba mare, dulcea mea copilă, ultimele cuvinte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și să fim iar împreună! Este o urare, e singura dorință pe care mi-o pun; dar știu din experiență că dorințele cele mai fierbinți se împlinesc foarte rar. Să fie aceasta o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu privirea încețoșată. Salut! Ce faci aici? — Ăsta-i apartamentul în care locuiesc. Ai uitat? Ai venit să lucrezi aici fiindcă ți s-au ars siguranțele. — A. Da. Se uită în jur, mirat. Aha. — Ești bine? Mă uit la el îngrijorată. Am niște cafea. Îi dau o cană de cafea și el ia câteva înghițituri mari. După care ochii îi cad pe teancul de corespondență din mâna mea și, pentru prima dată, pare că se trezește cu adevărat. — Hei, ăla e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
extrasul de cont? — Ăă... nu. Nu încă. Îi zâmbesc liniștitor. Cred că mâine vine. Asta nu e total adevărat. Extrasul nostru de cont a ajuns ieri, dar l-am pus direct în sertarul meu cu lenjerie intimă. Sunt un pic îngrijorată de niște cheltuieli consemnate acolo, așa că vreau să văd ce pot face pentru a rectifica situația. Adevărul e că, în ciuda a ce i-am spus lui Danny, treaba asta cu contul comun e cam cu dus și întors. Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cum? Mă uit la el. Pe bune? — Imediat ce ne expiră contractele de închiriere, ne aruncă în stradă. — Dar nu poate să facă una ca asta! — Ea e proprietara. Poate să facă orice are ea chef. — Dar... Mă uit la Danny îngrijorată, apoi mă întorc spre Luke, care pune niște hârtii în servietă. Luke, ai auzit? Doamna Watts vinde apartamentele! — Știu. — Știai? Și de ce nu mi-ai spus? — Scuze. Am vrut să-ți spun. Luke nu pare deloc afectat de veste. — Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cap spre dulăpiorul de cocktail, exact în clipa în care ușa de la intrare se deschide. — Bună! strig. Luke, tu ești? Ai venit la țanc pentru un.... Mă opresc brusc în clipa în care Luke intră în cameră și îl privesc îngrijorată. E palid la față și are ochii adânciți în orbite, și mai întunecați decât de obicei. Nu l-am mai văzut niciodată în halul ăsta. Danny și cu mine ne uităm unul la altul și simt că îmi stă inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]